Legea Big Brother – cum ne omoară Nuland încet

UPDATE 16.01.2015: la o analiză mai atentă a intoxicărilor din presa românească, prilejuite de vizita Victoriei Nuland, nu am găsit nici cea mai mică urmă de dovadă ca Victoria Nuland ar fi cerut legea Big Brother - treabă care mă face să mă gândesc la o intoxicare de presă (mai multe amănunte aici). Pe de altă parte SUA este un stat poliţienesc, iar Ambasada SUA a dezminţit în presă unele afirmaţii făcute de Mircea Geoană referitor la Nuland, dar nu şi cele vehiculate în presă despre legea Big Brother.

Victoria Nuland tocmai a fost pe-aici, şi ziarele ţipă că ar fi fost de părere că aşa-numita lege „Big Brother” trebuie modificată, pentru ca statul să fie protejat, iar securitatea să poată fi asigurată.

Afirmaţie care se bate cap în cap cu tocmai-publicatul raport privind ameninţările teroriste, în care România iese foarte bine (măcar la asta). Da, Maior s-a repezit să afirme că serviciile au prins terorişti, dar cum nu trebuie să justifice nimic că nu poate, îşi permite să spună ce vrea.

Nuland nu zice nimic de cetăţeni, ceea la prima vedere poate mira, venind din partea SUA, odată ţara libertăţii, în vremuri când regimurile comuniste se întreceau în sălbăticia cu care îşi torturau oamenii.

Paradoxul este însă numai aparent. Maeştrii Păpuşari care au creat statul comunist doreau controlul total, obsesia oricărui om cu oarecare putere peste semenii săi, dar lipsit de înţelepciune. Asta doresc şi acum. Regimurile comuniste au cam dispărut. Păpuşarii, însă, nu.

America era pe vremuri liberă, mult mai liberă decât restul lumii. Dar din toate acestea s-a ales praful. Pe deoparte vina este a oamenilor – ca şi la noi, oamenii de pretutindeni sunt ocupaţi cu treburi zilnice, făcut şi crescut copii şi îmbogăţit, privit tembelizorul etc. Afacerile statului, din ce în ce mai tenebroase şi mai complicate – sunt lăsate în seama "altora". Care, de cele mai multe ori ajung să sufoce statul, să-l deturneze şi să-l controleze. Uneori la fel de total cum o făcea pe vremuri sistemul comunist cu noi, sclavii.

Atunci nu-i de mirare că în vremurile rău mirositoare pe care le trăim, un emisar al Administraţiei vorbeşte prea mult de stat şi prea puţin de cetăţeni, sau de drepturi. America, după 9/11, a devenit un stat poliţienesc – poate cel mai poliţienesc din lumea liberă (exclud aici regimuri teroriste, gen Coreea de Nord sau China, sau state autoritar-mafiote precum Rusia).

Cum s-a întâmplat? Cum se întâmplă acum în Europa. Au existat nişte atacuri, foarte greu de explicat, cu multe probleme de regie. Apoi nişte reacţii din partea celor de la putere – chiar mai greu de explicat. Apoi nişte legi care sufocă şi permit mult prea multe statului.

Cetăţeanul ajunge astfel o vacă de muls, fără prea multe drepturi în afară de a produce, pentru companii, a consuma (pentru companii) şi a se zgâi la televizoarele - unde alte companii dau imagini care plac.

Cu alte cuvinte, ajunge controlat total. De data asta cel care controlează nu este un regim de ideologi comunişti psihopaţi şi criminali, ci nişte corporaţii, care produc, secătuiesc şi sufocă, toate în acelaşi timp. Totul miroase atrăgător, are gust plăcut, e cool, cu atât mai greu de refuzat.

A glorifica controlul serviciilor asupra cetăţenilor într-o ţară săracă, plină de trădători şi jecmănitori, o ţară care a trecut printr-o formă virulentă de comunism, sădită cu ajutorul stepei ruse, este imoral.

Când acest control este recomandat de cei care afirmă un oarecare set de valori (declarativ bune), treaba devine cu atât mai imorală – ei sunt cei care ar trebui să le apere, nu să le înfunde cu standarde duble.

Ideea de a da politicienilor sau serviciilor putere chiar mai mare decât au, este de coşmar. Oamenii ăştia au făcut totul varză chiar şi cu uneltele pe care le aveau la dispoziţie. Pentru că puteau şi pentru că aveau caracterul găunos pe care-l ştim prea bine. Îşi poate cineva imagina ce vor face dacă au putere chiar mai mare? Chiar presupunând că sunt de bună intenţie la început, nu va degenera totul chiar mai rău în această lume politică românească, populată de prea mulţi oameni măcinaţi de lăcomie extremă?

Americanii suferă de un pragmatism exacerbat. Într-o situaţie dată, modelul lor de gândire le cere să rezolve cât mai rapid şi mai eficient problema. Nu sunt obişnuiţi deloc să cugete la efecte pe termen lung, nu le pasă de daunele colaterale.

Noi însă, va trebui să trăim cu bizonul politic românesc şi după ce criza din Ucraina se va fi rezolvat şi americanii vor fi plecat acasă. Aşa că n-ar trebui să lăsăm băieţii aflaţi la butoane, sau turma de votaci din Parlament, să implementeze recomandările Victoriei Nuland pe nemestecate.

Ce se întâmplă dacă pleacă americanii şi lasă totul baltă, iar în urma lor vin adevăratele hoarde? Vor beneficia de asemenea legi chinezii de la Huawei? Ruşii lui Putin? Ceva penali români strânşi în vreun Partid pompos denumit?

În ţara asta s-a murit pentru libertate. În SUA încă nu. Puţină demnitate, urmaşi ai Romei?