Lăzăroiu: Pragmaticii şi idealiştii nu prea vibrează la politica "Pas cu pas" a lui Iohannis

"Ca să iasă din ceaţa prin care se vede că bâjbâie, preşedintele Iohannis (sau sfătuitorii săi) ar trebui să facă un exerciţiu simplu de reflecţie - să se întrebe cine sunt cei care l-au votat în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din 2014", scrie fostul consilier prezidenţial Sebastian Lăzăroiu într-un articol publicat pe anticarton.ro.

Lăzăroiu a explicat că este de notorietate faptul că victoria "miraculoasă" nu i se datorează decât într-o măsură neglijabilă lui Iohannis, asta însă nu îl scuteşte de obligaţii pe noul preşedinte.

"Nu merge să spună pur si simplu: oricum nu m-aţi vrut neapărat pe mine, aţi vrut să-i daţi o lecţie lui Ponta. Votul, negativ cum a fost, l-a propulsat în cea mai înaltă funcţie din stat. În marketing specialiştii au înţeles de multă vreme că teoria "cumpăr ce îmi place" funcţionează şi reciproc: "îmi place ce cumpăr". Cu alte cuvinte, chiar dacă nu mă omor după produsul pe care l-am luat de pe raft, odată ce îl am, îmi pun mari speranţe în calităţile lui. E un mod de a raţionaliza al minţii umane.

La fel şi cu Iohannis, n-a stârnit el prea multe pasiuni când a fost votat, dar cei care l-au votat, odată ce l-au văzut preşedinte, şi-au definit câteva aşteptări în privinţa lui. Şi, dacă s-ar uita cu atenţie cine sunt cei care l-au votat ar pricepe destul de repede şi ce aşteaptă aceştia de la el. În primul rând, cei care l-au votat fac parte din generaţia "care nu mai are răbdare". Oameni între 30 şi 55 de ani, care la revoluţie aveau între 5 şi 30 de ani", a precizat fostul consilier prezidenţial.

În ceea ce îi priveşte pe tineri, Lăzăroiu susţine că aceştia prea puţin afectaţi de tarele comunismului - n-au simţit frica, teroarea regimului, foamea, frigul, scârba nesfârşită faţă de propagandă, ei şi-au petrecut tranziţia pe băncile şcolii, au intrat în adolescenţă direct în era Internetului, a celularului, a interacţiunilor dezinhibate.

În opinia acestuia, tinerii au înţeles repede că nu au prea multe de aşteptat de la stat, aşa că şi-au făcut un drum în viaţă, fie că asta a însemnat să muncească în străinătate sau să înfrunte provocările din mediul privat din România - "oricum ar fi, pragmatismul lor intră în coliziune cu naraţiunea dezlânată a politicienilor, cu scuzele penibile şi propaganda primitivă menite să camufleze neputinţe, complicităţi sau, pur si simplu, incompetenţa crasă."

"Ei înţeleg schematic, ce-i drept, dar relativ limpede, că plătesc nişte taxe, cineva le administrează şi acel cineva trebuie să dea socoteală de ceea ce "cumpără" taxele respective, fie că sunt drumuri mai bune, profesori dedicaţi, medici profesionişti. A-i duce cu vorba, a da vina pe predecesori sau a-i minţi în faţă reprezintă strategiile cele mai sigure de a le pierde votul", a explicat fostul ministru al Muncii.

"Pe cei mai în vârstă ar trebui să-i cunoască şi Iohannis, măcar că e "leat cu ei". Sunt oameni care au prins revoluţia în floarea tinereţii lor. Ei sunt generaţia "Piaţa Universităţii", cei care nu s-au resemnat aşa uşor că eşalonul doi din Partidul Comunist a pretins să construiască democraţia şi capitalismul în România. Da, au suferit eşecuri, au fost descurajaţi să protesteze, dar, dacă n-au plecat definitiv din ţară, atunci, la începutul anilor 90, înseamnă că au hotărât să-şi construiască un drum aici şi n-au renunţat să lupte", continuă Lăzăroiu.

Dacă s-a înfiripat ceva din idealurile democraţiei şi economiei de piaţă astăzi, fostul consilier prezidenţial este de părere că, în mare parte, le datorăm şi acest lucru, în contextul în care au trecut patru rânduri de alegeri în care oamenii ăştia au refuzat întoarcerea la comunism (2000) sau la regimuri securisto-mafiote (1996, 2004, 2009).

Problema lor, în viziunea acestuia, este acum că se îndreaptă spre a doua parte a vieţii, au copii mari, speră să mai prindă vremurile pe care le-au visat şi să nu "închidă ochii" înainte de a vedea că odraslele sunt bine.

"Aşadar, Iohannis, cel care vrea să facă lucrurile "pas cu pas", stă faţă în faţa cu nişte cohorte de oameni fie extrem de pragmatici, fie idealişti, care nu se resemnează cu una, cu două. Probabil că mulţi dintre ei au rezonat cu "lucrul bine făcut", deşi nu prea a avut cine să le explice în campanie ce e exact ăla. Dar în mod sigur puţini dintre ei rezonează cu "hai s-o luăm încetişor", aşa cum le sugerează preşedintele şi echipa sa, odată ce s-au văzut cu sacii în căruţă.

"Pragmaticii" nu prea vibrează la "pas cu pas", pentru că ritmul cotidian alert, schimbările, provocările, conectarea la mediul global le sunt aproape scrise în gene. "Idealiştilor" le sună extrem de familiar "pas cu pas", dar nu au amintiri prea plăcute când asociază asta cu Ion Iliescu, preşedintele echilibrului, stabilităţii şi liniştii. Căci în linişte s-au devalizat băncile, sub echilibru a înflorit polarizarea socială şi de sub stabilitate au ieşit zoaiele murdare ale corupţiei. Dacă îi întrebi, mulţi îţi vor spune cu obidă că "Iliescu ne-a mîncat tinereţile", aşa că "pas cu pas" le indică, inevitabil, "drumul înapoi", a explicat Sebastian Lăzăroiu, sociolog de profesie.

Ca să nu-i piardă până în 2016 pe pragmatici şi idealişti, Iohannis are nevoie, din perspectiva fostului ministru, de un concept mult mai dinamic şi mai avangardist decât "Pas cu pas", cu atât mai mult cu cât paşii lui par acum nesiguri şi împleticiţi - "n-are importanţă că guvernul nu e al lui, lor le e suficient să vorbească despre ce va face când va avea guvernul lui. Sigur e că tăcând nu va avea niciodată un guvern al lui şi nici un al doilea mandat."

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.