Kombucha, ciuperca străveche cu proprietăţi terapeutice miraculoase

Provenind din Asia şi făcând parte dintr-o familie de ciuperci cu proprietăţi terapeutice miraculoase, ciuperca de ceai Kombucha se află azi la îndemână oricui. Împreună cu alte specii de ciuperci cum ar fi Ganoderma lucidum, Shiitake şi Agaricus blazei murill, este folosită ca adjuvant în terapia clasică sau în tratamentul profilactic.

Descoperită în China acum mai bine de 2000 de ani în timpul dinastiei Tsin, ea a fost numită ciuperca nemuririi. Considerată ciudată pentru consistenţa gelatinoasă pe care o avea şi pentru că se dezvolta doar in ceai negru îndulcit, a ajuns renumită datorită unui medic chinez, pe nume Kombu. Acesta a folosit-o pentru a-l vindeca pe împăratul Inkyo al Japoniei de o boală digestivă foarte gravă. A fost recunoscută imediat ca leac oficial în Japonia, iar împăratul a numit-o după numele doctorului - Kombucha. Mai târziu a fost adusă în Rusia de negustori şi mai apoi a ajuns şi în Europa, fiind folosită intensiv de călugări în mănăstirile benedictine.

În urma cercetărilor făcute, în special în Rusia, Germania şi în Ţările Baltice, s-a descoperit că zeama acestei ciuperci este un remediu preţios contra reumatismului, a gutei, a deranjamentelor digestive, dar şi a otrăvirilor, a bolilor infecţioase şi a anumitor forme de cancer. Despre Kombucha se spune că întinereşte şi redă vigoarea pierdută, elimină efectele otrăvirilor lente ale organismului şi apără de majoritatea bolilor, fiind un fel de panaceu.

Ciuperca are un spectru larg de proprietăţi terapeutice, de la diminuarea stărilor de anxietate şi până la atenuarea efectelor intoxicaţiilor lente cu metale grele, gaze toxice şi deşeuri radioactive, fiind folosită în trecut în zone poluate intens cu deşeuri industriale cu mercur, plumb şi materiale radioactive, ea ajutând pur si simplu la eliminarea acestor materii toxice din organism. Este benefică atât în cazul vârstnicilor, cât şi al copiilor în perioada de creştere, având puţine contraindicaţii şi precauţii, cum ar fi gastrita hiperacidă şi colita de fermentaţie, întrucât este un stimulent puternic al digestiei. Se recomandă de asemenea atenţie la consumul în cantităţi mari deoarece conţine alcool în procent de 0.5%.

Se ştie despre compoziţia acestei ciuperci că este o simbioză de cel putin 12 specii de microorganisme, mai exact bacterii "prietenoase" şi ciuperci (drojdii) care convieţuiesc într-un un sistem biologic fascinant prin complexitatea şi organizarea sa. Deşi compoziţia ciupercii nu a fost elucidată în întregime, specialiştii spun că ea are un conţinut bogat de substanţe antibiotice şi de vitamine (C şi complexul B), având proprietăţi nutritive mai ridicate decât ale fructelor şi legumelor.

Datorită faptului că este uşor de obţinut, ea a devenit un leac al medicinei populare extrem de răspândit, care a căpătat o faimă deosebită. În zilele noastre această ciuperca străveche este la îndemâna oricui, gasindu-se gata preparată chiar şi în unele farmacii.