Băutura nemuririi: kombu-cha

“Ceaiul este legătura dintre apă şi foc. Trebuie primit cu sufletul liniştit şi cu vorbe puţine.”

Yashusi Inoue

Cu peste 2.000 de ani în China, în dinastia Tsin, prin anul 221 i.Hr., s-a descoperit un tip de ciupercă formată de fapt dintr-o colonie de ciuperci, sub formă gelatinoasă, nu foarte frumoasă ca aspect, despre care se spunea că ar aduce nemurirea. Ceaiul obţinut din această ciupercă mai este cunoscut sub numele de băutura zeilor, ceaiul divin, leacul pentru o viaţă lungă, medicamentul pentru obţinerea nemuririi etc. Dar cea mai populară denumire este kombucha.

Această ciupercă creştea doar în ceaiul verde sau în cel negru, împreună cu o anumită cantitate de zahăr, iar gustul băuturii obţinută prin transformarea ceaiului era dulce acrişor. După câteva sute de ani, în jurul anului 414 d.Hr., în timpul împăratului Inkyo, această băutură a zeilor a ajuns şi în Japonia. Împăratul Inkyo suferea de o boală digestivă destul de gravă, iar medicii de la curtea regală nu ştiau cum s-o trateze. Legenda spune că la curte a ajuns doctorul Kombu, din China, având la el această ciupercă formidabilă. Dându-i să bea împăratului lichidul obţinut prin filtrare, împăratul s-a însănătoşit rapid şi s-a simţit mai plin de vigoare şi mai tânăr. Bucuros, împăratul a denumit ciuperca după numele doctorului chinez – kombu-cha.

Această ciupercă a călătorit apoi spre Rusia, fiind dusă acolo de negustori, unde a căpătat o mare popularitate, fiind cunoscută ca “ceaiul kwas”. Apoi a ajuns şi în Europa, fiind folosită de călugării din mănăstirile benedictine, prin secolul al XVIII-lea. Câteva forme de cancer, reumatismul, guta, sunt câteva din bolile care sunt vindecate de băutura kombucha. De asemenea acţionează foarte eficient împotriva infecţiilor din organismul uman. Are de asemenea efect rapid împotriva otrăvurilor. Se recomandă şi pentru bolile de piele. Conţine de asemenea şi substanţe cu efecte hormonale, fiind astfel recomandată pentru oamenii în vârstă, cât şi pentru copiii în creştere. Fermentul din ciupercă, atunci când are condiţii favorabile şi e alimentat cu substanţe nutritive, se multiplică producând alcool. Mediul bogat care este creat de fermenţi fac ca bacteriile să transforme alcoolul în acid acetic, elementul principal în oţet. În acesta ciupercă miraculoasă s-au identificat unele bacterii cum ar fi bacteria Acetobacter aceti, subspecia Xylinum cât şi multe alte organisme care sunt asociate producţiei de oţet. Băutura kombucha se poate scoate după aproximativ 9 zile. În acest caz, băutura va avea un gust dulce-acrişor. Dacă se scoate cu 2-3 zile mai devreme va avea un gust mai mult dulce, iar dacă se scoate după 11-12 zile va avea un gust mai mult acrişor. Dacă băutura se ţine mai mult 30 de zile se va obţine oţetul de kombucha, care este extrem de benefic pentru organismul uman.

Începând cu anul 1915 au început studii ştiinţifice asupra acestei băuturi, în special în Rusia, Germania şi Ţările Baltice. Între timp, deoarece se poate prepara uşor acasă, această băutură a devenit un fel de leac popular, sau mai bine zis un fel de panaceu universal.

Se spune că băutura kombucha întinereşte şi readuce vigoarea şi vitalitatea, îndepărtează efectele neplăcute ale otrăvirilor lente şi apără de majoritatea bolilor. Echilibrează de asemenea metabolismul prin dezintoxicarea organismului. Ceaiul este un excelent revitaminizant, însă şi un extraordinar revigorant. De asemenea, ceaiul conţine substanţe antibiotice şi antivirale, fiind foarte bun în tratamentul bolilor infecţioase.

Ciuperca kombucha este de fapt o colonie de cel puţin 12 microorganisme, care trăiesc împreună în simbioză, alcătuind un fel de sistem biologic foarte complex. Colonia respectivă este formată în special din ciuperci şi din bacterii aşa-zis “prietenoase”. Împreună ele transformă zahărul şi ceaiul verde sau negru (depinde de care se foloseşte) într-o băutură acidulată, dulce-acrişoară, revigorantă şi gustoasă.

Cu toate că această ciupercă se cunoaşte sub numele de ciuperca kombucha, ea nu este de fapt şi de drept o ciupercă. Bacteria şi fermentul formează un fel de colonie care trăieşte în simbioză pe un substrat celulozic şi se dezvoltă pe parcursul procesului de fermentaţie, producând, de obicei deasupra, o altă colonie – pui. Denumirea ştiinţifică pentru această substanţă ce seamănă cu un jeleu este zooglea.

Folosind un tip de mecanism foarte asemănător cu cel de obţinere a iaurtului sau a sanei, mecanismul de obţinere a ceaiului kombucha este foarte uşor şi foarte ieftin. Interesant la această băutură este faptul că nu creează dependenţă, iar ciuperca se multiplică foarte uşor şi repede, putând fi răspândită uşor. Colonia de ciuperci kombucha a fost verificată şi admisă de o comisie a Federal Drug Administration – FDA – autoritatea medicală oficială pentru autorizarea în Statele Unite a medicamentelor.

Cu toată tehnologia noastră ştiinţifică încă nu am putut determina cu exactitate toată analiza chimică a ciupercii. Ce se ştie e că aceasta conţine o cantitate considerabilă de vitamina C, complexul de vitamine B (B1, B2, B3, B6, B12), justificând astfel proprietăţile de reîntinerire şi de stimulare a sistemului imunitar.

Gustul băuturii nemuririi este asemănător cidrului efervescent sau a socatei şi are capacitatea de a atenua setea. Enzimele naturale pe care le conţine sunt de o importantă capitală pentru digestia umană. Kombucha este de fapt un aliment viu precum fructele sau legumele şi conţine de asemenea enzime care ajută sistemul digestiv să digere mai uşor alimentele consumate, în substanţe nutritive mai uşor de asimilat. Când organismul preia enzime din alimentele vii, atunci va cheltui o cantitate mult mai mică de energie pentru a digera hrana. Deci energia economisită astfel poate fi folosită pentru alte activităţi zilnice. Senzaţia de somnolenţă frecvent apărută după o masă copioasă e un semn exact al acelui consum mare de energie pentru digerarea hranei.

“Senzaţia de bunăstare” sau “senzaţia de a avea energie” este ceea ce declară majoritatea consumatorilor de ceai kombucha.