Bautura nemuririi: kombu-cha (IV)

CONTINUARE

Cu peste 2.000 de ani în China, în dinastia Tsin, prin anul 221 i.Hr., s-a descoperit un tip de ciupercă formată de fapt dintr-o colonie de ciuperci, sub formă gelatinoasă, nu foarte frumoasă ca aspect, despre care se spunea că ar aduce nemurirea. Ceaiul obţinut din această ciupercă mai este cunoscut sub numele de băutura zeilor, ceaiul divin, leacul de viaţă lungă, medicamentul pentru obţinerea nemuririi etc. Dar cea mai populară denumire este kombucha.

Indicaţii pentru a va prepara propriul cei kombucha

Ceaiul kombucha se prepară foarte uşor acasă, fiind puţin costisitor şi relativ ieftin ca preţ.

Aveţi nevoie de următoarele:

• Un vas de 2 - 4 litri pentru fiert apa

• Un vas de 2 - 4 litri din sticlă sau porţelan

• O bandă de cauciuc

• O pânză de in sau bumbac sau un filtru de cafea (din hârtie)

• Sticle

• Puiul de ciupercă

• Zahăr alb

• Lichid de start (care trebuie să fie aproximativ 10 % din cantitatea totală de ceai pe care vreţi să o preparaţi – de obicei când primiţi puiul de kombucha primiţi şi o cantitate de lichid de start, care dă fermentaţia)

• Ceai verde sau negru sub formă de pliculeţe

Este recomandat să se înceapă cu 2 litri. După ce ciuperca se va înmulţi şi astfel se va îngroşa, se vor putea obţine cantităţi mai mari de ceai.

Paşii necesari:

• Faceţi un ceai obişnuit. După ce apa începe să fiarbă, se închide focul, se lasă aproximativ 5 minute şi apoi se pun 2 pliculeţe de ceai verde sau negru la 1 litru de apă. De asemenea se pot pune 2 linguriţe de ceai, în loc de plicuri. Deci dacă veţi începe din prima cu 2 litri veţi pune 4 pliculeţe de ceai sau 4 linguriţe de ceai. Se preferă ceaiul verde pentru cei care suferă de cancer sau de constipaţie. Nu se recomandă ceaiul negru în special celor cu constipaţie cronică. Se pot folosi şi alte plante medicinale (alte tipuri de ceaiuri) dar efectele nu se vor compara cu cele ale ceaiului verde sau negru (dar se pot face combinaţii de genul 75% ceai verde, 25% alte ceaiuri). Ceaiul se lasă să infuzeze între 15 şi 30 de minute, preferabil cu un capac deasupra.

• Se strecoară ceaiul sau se scot pliculeţele.

• Imediat după ce se strecoară sau se scot pliculeţele, se adaugă între 70 şi 100 de grame (între 2 şi 3 uncii, adică echivalentul a 3 sau 4 linguri) de zahăr alb pentru un litru de ceai strecurat şi fierbinte, înainte ca acesta să se răcească. Se amestecă zahărul până ce se dizolvă complet. O lingură de zahăr alb rafinat (nu zahăr pudră) este egală cu aproximativ 20 de grame (0,7 uncii).

• Se lasă ceaiul să se răcească la temperatura camerei (aproximativ 20 – 25 grade Celsius). Ciuperca moare dacă este pusă în ceai fierbinte.

• Atunci când ceaiul a ajuns la temperatura camerei se toarnă într-un vas de sticlă, ceramică, porţelan sau oţel inoxidabil. Preferabile sunt vasele din sticlă deoarece vasele metalice în afară de cele din oţel inoxidabil, cât şi vasele din polivinilclorida (PVC) sau polistiren sunt atacate de acidul acetic şi produc reacţii chimice prin care se pot emana substanţe extrem de toxice pentru organismul uman. Deci folosiţi vase din sticlă.

• Se adaugă apoi lichidul de start pe care l-aţi primit împreuna cu ciuperca. Acesta trebuie să fie aproximativ 10% din ceaiul pe care l-aţi preparat. Se numeşte lichid de start deoarece el este cel care dă fermentaţia întregului ceai.

• Se pune ciuperca kombucha în lichidul final.

• Se acoperă vasul cu o pânză strânsă, o hârtie de filtru sau chiar cu un capac cu filet dacă vasul are filet, dar nu se închide strâns deoarece lichidul are nevoie de aerisire. Dacă nu se acoperă vasul cu nimic atunci pot intra înăuntru insecte, praf, spori de plante sau alte substanţe nocive. Dacă intră în lichid muşte beţive atunci tot lichidul, cât şi ciuperca trebuiesc aruncate deoarece muştele beţive îşi depun ouăle acolo şi se vor dezvolta ulterior foarte multe alte musculiţe beţive.

• Se aşteaptă între 7 şi 12 zile, în funcţie de temperatura mediului ambiant. Dacă în încăperea unde stă lichidul cu ciuperca este mai cald, fermentaţia se va produce mai repede şi astfel va rezulta mai rapid ceaiul final. Dacă în schimb temperatura mediului ambiant este mai coborâtă, atunci fermentaţia se va produce relativ mai încet şi lichidul final se va finaliza mai greu.

• În perioada fermentaţiei vasul nu se mişcă şi nici nu se mută în alt loc. Dacă ciuperca este expusă la soare atunci va fi distrusă. O zonă mai puţin luminată este locul ideal.

• Cât timp fermentează, zahărul este transformat de către drojdie într-un gaz (CO2), anumiţi acizi organici şi alte componente. Acestea toate îi dau ceaiului kombucha aroma. Bautura este mai întâi dulce, apoi, pe măsură ce zahărul este transformat, va apare un acid parfumat de la rezultatul activităţii bacteriilor şi astfel gustul va face tranziţia de la dulce la dulce-acrişor. Dacă preferaţi o băutură mai dulce atunci opriţi procesul de fermentaţie mai repede. Dacă doriţi o băutură mai acrişoară atunci laşaţi lichidul să fermenteze mai multe zile.

• Când băutura a atins nivelul de acid dorit (ph 2,7 – 3,2), scoateţi cultura cu mâinile curate. Spălaţi ciuperca folosind apă rece sau călduţă – nu fierbinte! Apoi ciuperca se va pune într-un alt vas de sticlă pentru păstrare, timp de una sau două zile, împreuna cu aşa-numitul lichid de start, care reprezintă aproximativ 10% din ceaiul pe care intenţionaţi să-l faceţi data viitoare. Lichidul principal de unde aţi scos ciuperca se strecoară în sticle (evitaţi sticlele din plastic – folosiţi tot sticla) care e bine să fie umplute cât mai mult posibil. Se astupă bine sticlele şi se consumă zilnic din ele. Sedimentele prezente la fundul vasului sunt normale, fiind compuse în principal din drojdie. Drojdia se ştie că are multe vitamine din complexul B, foarte benefice pentru organismul uman.

• Activitatea bacteriilor este oprită prin îmbuteliere, dar drojdia îşi continuă treaba. Dacă sticlele rămân bine astupate, gazul produs de activitatea drojdiei nu poate ieşi. Deci, avem o băutură efervescentă. De obicei, pentru aceasta sunt necesare câteva zile – cam 5 zile. Ceaiul kombucha se va menţine foarte bine luni întregi, deoarece drojdia va opri producerea de gaz după un timp. E preferabil ca băutura să se ţină la rece, dar nu la congelator!

• Cantitatea de kombucha care se poate bea diferă în funcţie de necesităţi. În mod obişnuit se poate bea un pahar de 250 g dimineaţa pe stomacul gol, al 2-lea pahar după o masă din timpul zilei sau chiar înaintea ei, iar ultimul pahar înainte de culcare. De menţionat că reglează şi somnul, pentru cei care suferă de insomnii. Totuşi cei care suferă de insomnii se recomandă să nu bea înainte de culcare. Paharele din timpul zilei sunt suficiente pentru reglarea sistemului nervos.

De multe ori ciuperca stă la suprafaţa ceaiului îndulcit, dar mai sunt cazuri în care se duce pe fundul vasului sau stă pe la mijlocul lui, în diferite poziţii verticale, orizontale sau oblice. Nu va faceţi griji – toate sunt normale. Odată cu fermentaţia e posibil să se ridice deasupra. Chiar dacă rămâne la fundul vasului sau pe la mijlocul lui, se va produce un pui pe suprafaţa lichidului, care se va ataşa de restul ciupercii când veţi face următoarea băutură. Nu aruncaţi puiul de deasupra la început – puteţi să-l daţi unui prieten sau să-l lipiţi de restul coloniei. Dacă întreaga colonie a devenit prea groasă puteţi să-l uscaţi şi să-l mâncaţi sau puteţi să-l aruncaţi. De obicei se aruncă straturile de dedesubt atunci când ciupera devine prea groasă, deoarece acestea sunt cele mai bătrâne, au culoare maro închis şi adună în ele floarea maronie sau neagră a ceaiului. Când spălaţi ciuperca îndepărtaţi în special acele straturi maronii formate din floarea de ceai.