Jim Boumelha: "Jurnalismul este un bun public"

Jurnalismul trebuie reinventat având în vedere că revoluţia internetului a dus la declinul presei tradiţionale, a considerat preşedintele Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor, Jim Boumelha, în cadrul dezbaterii "Presa în criză. Modele de business în instituţiile media", organizat pe 26 aprilie în Bucureşti.

Prezent în premieră mondială la Bucureşti, dl Boumelha a declarat că „a fost accelerată de criza economică şi a apărut cu mult timp înaintea acesteia. (…) Jurnalismul digital face ca ziarele şi televiziunile să înceapă să dispară. Accesul la internet este gratuit şi facil. Revoluţia internetului a ajutat, practic, la declinul presei tradiţionale. Jurnalismul, în lume, trebuie reinventat. (…) Guvernul are datoria să sprijine jurnalismul. El a arătat că există şanse foarte mari de reuşită pentru jurnalismul care se practică în România.(…) Observăm cum ziare care luptă să supravieţuiască au îmbrăţişat varianta digitală. Am observat entuziasmul şi oameni care doresc să investească în viitorul presei din România. (…) Presa românească nu acordă suficientă atenţie bloggerilor şi jurnaliştii nu sunt integraţi în dezbateri, deşi mulţi dintre ei au potenţial”.

Reporterii Epoch Times au avut plăcerea de a-l intervieva pe domnul Jim Boumelha care a abordat unele din problemele ridicate în cadrul dezbaterii, precum şi oportunităţile şi problemele cu care se confruntă jurnalismul modern.

Redăm mai jos interviul distinsului nostru oaspete.

***

Reporter: Domnule Boumelha - Ce vă aduce la această dezbatere în Bucureşti?

Jim Boumelha: Există un context. Apreciem foarte mult ceea ce face MediaSind, ei lucrează în condiţii foarte dificile, dar trebuie să notez că au reuşit să-şi plaseze toate problemele pe agendele politicienilor. Din punctul nostru de vedere, am fost întotdeauna foarte surprins - nu se întâmplă în multe ţări - ca politicienii să răspundă atât de repede la ele. Deci, asta este psihologia lor, dar cu toate acestea ei cred că dacă reprezentanţii jurnaliştilor ridică o problemă la nivel internaţional, o fac cu autoritate în numele jurnalismului. Nu înseamnă că se răspunde întotdeauna pozitiv, dar înseamnă că sunt luaţi în serios.

Reporter: Care sunt oportunităţile şi problemele pe care le-aţi observat?

Jim Boumelha: Ei doar mi-au cerut să vin la această întâlnire, care cred că a fost destul de importantă. Cred că există o cauză pentru care se întâmplă, şi că a fost ceva foarte specific, fiind o parte a unui lucru mai mare: ei se simt foarte ameninţaţi în acest moment.

Probabil aţi auzit ce au declarat despre agenda comună, se crede că din cauza felului în care mass-media culturală interacţionează, ei ar putea pierde, deoarece vor sfârşi prin a-şi negocia contractul cu responsabili de contract şi unul dintre cele mai mari obstacole cu care se confruntă este că angajatorii nu au o organizaţie sau un grup credibil cu care să poată negocia. Sunt pe un teren necunoscut şi trebuie să se confrunte cu guvernul, dar chiar şi guvernul nu negociază în mod corespunzător, astfel încât la ce s-a ajuns azi este aproape un fel de problemă existenţială.

Agenţia de ştiri, care este fondată şi condusă de către guvern, a trecut printr-o perioadă foarte proastă, ei au luptat cu regimul anterior şi cred că noi încercăm să-i marginalizăm, dar noi întreprindem o mulţime de activităţi pentru a-i susţine. Şi-au schimbat conducerea cu oameni noi. Au o relaţie mai bună, iar acum au vrut să organizeze o dezbatere şi să-i reunească pe toţi.

De aceea mă aflu aici, dar, cu toate acestea, problemele mai mari nu lipsesc. Cu ani în urmă, cred că a fost în 2011, am avut o misiune care a condus ca doi ani mai târziu acest grup de oameni să vină aici pentru a discuta starea jurnalismului şi nevoile sale şi asta ridică o serie de întrebări îngrijorătoare.

În 2011, odată ce au stabilit aspectele pe care au vrut să le discute şi le-au pus pe masa de lucru a guvernului, au existat o mulţime de ecouri pozitive în legislaţie. Dar, din păcate, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Problemele pe care le aveau în 2011, unele dintre ele fiind foarte grave, cuprindeau ameninţarea adăugării în legislaţie a unor lucruri care ar fi fost extrem de dăunătoare profesiei de jurnalist. După cum ştiţi, chiar în dezbaterea de azi oamenii au făcut referiri la rolul presei. Odată ce guvernul se ocupă de jurnalişti, poate inventa orice rol pentru ei.

Desigur, uneori avem nevoie de legislaţie, dar nu toată legislaţia este pozitivă şi progresivă. Când deschideţi uşa forului legislativ, după cum ştiţi, parlamentarii ar putea face anumite lucruri dăunătoare.

De asemenea, ei au avut întrebări despre modul de a depolitiza mass-media care este controlată de guvern.

Lucruri de genul acesta s-au întâmplat în multe locuri, un lucru concret vis-a-vis de depolitizare este de obicei legat de modul de introducere al unui statut legal independent al organizaţiei. Acesta este un lucru important pentru ei în ceea ce priveşte legislaţia, este modul în care au de gând să lucreze în cadru legislativ. În alte ţări poate misiunea a fost mai simplă. Sunt sigur că nu ştiu toate detaliile din spectrul politic românesc, ei probabil au şi prieteni şi duşmani, dar ştiu ce vor să obţină şi asta este foarte important.

Dar ei pot adopta unele lucruri mai mici, cum ar fi de exemplu, clauza de conştiinţă. Clauza de conştiinţă este inclusă în legislaţia multor ţări. Uniunea Europeană nu a adoptat-o direct, însă o menţioneză şi sunt în favoarea ei. Aceasta este capacitatea unui jurnalist de a spune nu. Vorbim despre presa de scandal aici, ei spun jurnalistului: "fă acest lucru", şi acesta ştie că nu e bine, ştie că nu e etic, trebuie să poată să fie în măsură să spună "nu".

În unele ţări funcţionează foarte bine, de exemplu în Franţa dacă un jurnalist spune "nu" şi este totuşi împins să facă ceva împotriva voinţei sale, jurnalistul primeşte în mod cert compensaţii şi angajatorii nu au cum să scape de asta. Este foarte simplu.

Aţi auzit ce spunea reprezentanta organizaţiei de libertatea presei (Ioana Avadani, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent - n.r.). Ea a vorbit despre codul de conduită, despre etică, acestea sunt toate dezbătute în multe ţări.

Auto-reglementarea, după cum bine ştiţi, este un lucru destul de important. Acum ea există în întreaga lume şi aceste ţări au început să aibă consiliere pentru presă. Lucrurile nu sunt reglementate de guvern, ei nu trimit oamenii în închisoare pentru că fac ceva greşit - există tot felul de lucruri care ar putea merge prost, se fac greşeli - dar ele sunt de natură civilă.

Te duci la tribunal dacă crezi că ce s-a spus ceva nefundamentat despre tine, te poţi duce la tribunal şi poţi solicita despăgubiri. Nu e o problemă a guvernului, iar acesta nu trebuie să vină şi să-ţi spună ”uite asta este greşit”, să te trimită la închisoare sau să înceapă să te hărţuiască.

De fapt, unul din lucrurile de care sunt îngrijoraţi - şi care a existat şi la acel moment în 2011 - este acela că un partid politic sau un parlamentar ar putea fi împotriva lor şi ar încerca să introducă licenţa în jurnalism, care ar deveni astfel obligatorie şi le-ar lua libertatea de a fi jurnalist.

Există o mulţime de probleme şi le-am auzit astăzi. Tocmai de aceea tema dezbaterii de astăzi a fost modelul de bussines. Şi aici au existat opinii divizate: au existat oameni care au susţinut că există prea multă lăcomie, prea mult ego, că nu este nevoie de 10.000 de euro şi nici de o mulţime de ştiri, pentru că putem să scriem mai puţine ştiri.

Erau oameni care au spus că toată mass-media românească este în stare de faliment. Acest lucru poate fi adevărat sau nu, şi din cauză că există o criză de finanţare din cauza crizei financiare, oamenii nu mai cumpără ziare. Persoana care a vorbit despre asta a evidenţiat doar problema economică, oamenii nu au bani pentru a cumpăra, aşa că tind să caute ştiri gratuite. Devine o dezbatere despre viitorul mass-mediei şi am încercat să vorbesc despre asta la început - fără să caut scuze pentru unele din lucrurile rele care se întâmplă - am vrut să spun că este o problemă mondială. De asemenea, sunt multe probleme mai mari aici şi care poate că vor fi rezolvate dacă lucrurile se vor aranja şi în altă parte.

Reporter: Este o lume mică în acest moment, astfel încât fiecare lucru se reflectă aici, sau orice lucru ce se reflectă într-o ţară se reflectă într-o altă, nu există frontiere ..

Jim Boumelha: Desigur, avem un "sat" global. Nu am vrut să adaug foarte multe detalii, aceasta este o chestiune legată de ştiri locale, acestea sunt cele mai importante. Pentru ştirile mari (internationale - n.r.) se găsesc întotdeauna bani, dar nu şi pentru ştirile locale, însă acestea formează textura de unde vine democraţia... . S-a demonstrat absolut ştiinţific că atunci când nu există nici o informaţie privind administraţia locală, care este aleasă de oameni, pentru că nu există nici un ziar local sau deoarece sunt mai puţine ştiri, sau nu există oameni care să urmărească ceea ce se întâmplă, oamenii nu votează deoarece nu ştiu ce se întâmplă.

Când există intenţia de a analiza administraţia publică locală, localnicii ştiu, ştiu că ei nu-şi fac datoria. De exemplu se ştie că într-un loc există o problemă cu drumurile, deci există suficiente informaţii despre asta. Chiar dacă se face acestă analiză o dată la doi ani, sau la trei ani, cine este acolo îşi va face treaba în mod corespunzător, până la urmă. În cazul în care mass-media nu face asta, oamenii se închid, pentru ca ei nu au primit informaţiile corecte. Există un pic de propagandă între forţele politice - dar nu este ceva ce vine din partea jurnaliştilor - pentru a oferi oamenilor un stimulent pentru a vota, astfel încât textura democraţiei în societate se regăseşte în ziarele locale sau mass-media locală.

Ce s-a întâmplat în lumea anglo-saxonă, în Anglia de asemenea, este că din cauza acestei crize din economie, în unele cazuri, ziarele locale au disparut. Se ridică problema începerii producerii de ştiri, care este importantă. Există jurnalişti care nu au dispărut, ei nu au dispărut ca să devină profesori, ei sunt încă jurnalişti. S-au tranformat în ziarişti de ştiri locale, acum că expunerea pe scară largă a devenit un lucru obişnuit.

Dacă vă amintiţi în urmă cu 5-6 ani erau doar foarte puţini oameni - cei din vârf - care puteau avea acces la informaţie, acum există implementare pe scară largă a internetului pentru a-l face accesibil pentru toată lumea. El acoperă acum întreaga ţară. Aceasta înseamnă că oamenii care nu au o resurse pot ajunge la informaţie. Unele ţări sunt mai avansate decât altele, de aceea există acest dezechilibru în ceea ce priveşte informaţiile, dar ne îndreptăm spre un maxim de persoane care vor avea acces la informaţii.

Deci, cine ştie, poate va exista o zi în care România va acoperi această diferenţă şi acesta este motivul pentru ceea ce se întâmplă. Soluţia, nimeni nu ştie dacă soluţia va fi viabilă pentru foarte mult timp, dar ei vor să o implementeze pe termen lung. Este important pentru o ţară ca România, pentru că acolo va fi viitorul.

Din păcate, marii jucători schimbă lucrurile, nu localnicii, dar aceştia vor urma trendul. E ca şi atunci când a fost inventat telefonul - alţii au urmat linia.

Reporter: Aveţi un mesaj pentru cititorii noştri, pentru jurnalişti şi pentru public?

Jim Boumelha: Pentru jurnalişti l-am spus când am vorbit, cred cu adevărat că jurnalismul este o instituţie care din cauza rolului său nu va dispărea dintr-o dată. Jurnaliştii nu vor dispare, dar platforma va dispare. Deci, dacă într-o zi nu vor mai exista ziare... mă îndoiesc. Televiziunea a fost o nouă tehnologie, calculatorul a fost o nouă tehnologie şi de fiecare dată s-a întâmplat ceva: s-au modificat platformele şi modul în care lucrurile sunt concepute. Acum avem noi platforme, deci cred că jurnalismul va continua. Asta nu se va schimba.

De fapt, unul dintre indicii importanţi pe care îî găsim peste tot în lume este că veţi găsi mii de tineri care vor să fie ziarişti. Scoala de Jurnalism obişnuia să fie o elită, erau numai 2 sau 3 scoli în Anglia, acum sunt circa 50 de şcoli absolut pline de oameni. Pe de o parte pentru ca tinerii cred că este o profesie care este plină de farmec, şi, pe de altă parte pentru că ei intră în ea - la fel ca oamenii care doresc să fie asistenţi medicali sau doctori - ei cred că există o misiune acolo şi asta este ceea ce-i face să intre în ea. Chiar şi astăzi dacă li se spune "uite ştii, nu e foarte clar dacă o să vă puteţi duce traiul şi o să puteţi întemeia o familie fiind jurnalist ", ei încă o fac.

Asta este foarte important şi cred că mesajul meu pentru jurnalişti este să fie puternici, să apere jurnalismul, să apere etica. Nu spun că acest lucru se va rezolva, dar sper că poate formând o colectivitate o să influenţăm ceea ce se va întâmpla în viitor.

Pentru public, şi mă refer mai mult la sindicate: cu toate că avem membri jurnalişti, atât în sectorul public cât şi în mass-media privată, vom favoriza sectorul public destul de mult, deoarece valorile pe care acesta le are au făcut jurnalismul ceea ce este astăzi. Când spun ei - şi economiştii folosesc acest termen - spun că serviciul public sau jurnalismul este un bun public, de ce n-ar trebui să fie un bun public? Educaţia este un bun public, vă aşteptaţi ca nimeni să nu aibă nici o problemă când spuneţi că educaţia provine de la contribuabili. Oamenii îşi plătesc impozitele şi ei speră că guvernul va folosi banii cu foarte multă înţelepciune afirmând că acesta aduce valoare pentru oameni, la fel ca umanismul şi artele. Dar jurnalismul nu este acolo, şi, de fapt, jurnalismul este la fel de important ca orice alt tip de nevoie a oamenilor.

Deci, spun că ar trebui să continue să facă jurnalism şi ar trebui să continue să solicite ca jurnalismul să supravieţuiască. Să solicite ca autorităţile să le ofere tot sprijinul de care au nevoie, fără a încerca să-l controleze, pentru că este un bun public şi toată lumea ar trebui să înţeleagă asta.