Irlanda în stare de şoc: Groapă comună de copii ilegitimi gestionată de călugăriţe

În urmă cu câteva luni filmul Philomena relata o poveste teribilă (dar adevărată) despre copiii duşi într-un institut de călugăriţe, în Irlanda, unde erau maltrataţi. Acum iese la iveală o altă poveste înspăimântătoare.

O groapă comună, care poate conţine până la 800 de corpuri de copii, a fost descoperită în apropiere de fosta casă condusă de un grup de călugăriţe, în Tuam, Irlanda de Nord-Vest, unde au fost găzduite, între 1925 şi 1961, mame necăsătorite şi copiii lor, consideraţi ilegitimi.

Potrivit ziarului britanic Daily Mail, mulţi dintre copii ar fi murit de boli şi malnutriţie, fiind total neglijaţi. Trupurile lor au fost aruncate într-un rezervor de ciment. După cum a reieşit dintr-o inspecţie efectuată în anii 1940, copiii erau subnutriţi şi vlăguiţi. Aproximativ 300 de decese au fost înregistrate între 1943 şi 1946, instituţia având o rată a mortalităţii infantile deosebit de mare.

Mii de femei şi copii au trecut prin "Casă" - Casa a fost închisă şi distrusă de zeci de ani, dar abia acum începe să se facă, în cele din urmă, lumină asupra istoriei sale. Se estimează că mii de femei şi copiii lor au trecut pe acolo de-a lungul anilor. Era de fapt singura lor cale de a supravieţui într-o societate care le ostraciza şi le izola doar pentru că deveniseră mame în afara căsătoriei.

Surorile nu au fost cu siguranţă indulgente. "Oaspeţii" prestau muncile cele mai umile, în timp ce copiii lor, aşa cum a rezultat dintr-o inspecţie efectuată la Centru în anii 40, erau subnutriţi şi slăbiţi, predispuşi la tot felul de boli. Multe femei au reuşit să părăsească acel loc şi să-şi reconstruiască o viaţă.

Dar sute de copii n-au reuşit să supravieţuiască - aproximativ 300 de decese au fost înregistrate numai între 1943 şi 1946, una dintre cele mai teribile perioade pentru Centru. "Oasele lor sunt încă acolo", a relatat o istorică localnică, Catherine Corles, care a descoperit documente privind groapa comună. Chiar localnicii îi urau pe cei care au fost numiţi "copiii de la Casă". Copiii erau ostracizaţi chiar şi de către colegii lor şi erau catalogaţi ca fiind diferiţi, abuzaţi în mijlocul unei indiferenţe totale.