Câteva cazuri extraordinare de experienţe în moarte clinică. Este capabilă ştiinţa să le explice?

Pentru a viziona materialul video intraţi pe pagina originală Epoch Times România

Poate că aţi auzit vorbindu-se despre experienţele de moarte clinică sau despre diverse experienţe extracorporale, lucruri care, deşi trăite de unii oamenii, nu sunt aşa uşor de explicat de ştiinţa modernă.

Circa 18% din oamenii care au trecut prin moarte clinică şi s-au întors înapoi la viaţă au povestit că au avut o astfel de experienţă, potrivit The Time. În timp ce mulţi dintre cei interesaţi de domeniul disciplinelor spirituale s-ar putea să nu fie surprinşi de aceste relatări, ideea că există o separare între conştiinţa umană şi corp nu este uşor de acceptat de ştiinţa modernă. O persoană în moarte cerebrală nu ar trebui să fie în măsură să-şi formeze noi amintiri - aceasta nu ar mai trebui să aibă deloc conştiinţă.

În 1991, doamna Pam Reynolds din Atlanta, Georgia, în vârstă de 35 de ani, a avut o experienţă de moarte clinică. Reynolds a suferit o intervenţie chirurgicală pentru un anevrism cerebral, astfel că a fost ţinută literalmente în moarte cerebrală de către echipa de chirurgi, timp de 45 de minute.

În ciuda faptului că a fost în moarte clinică, atunci când a fost resuscitată, ea a descris unele lucruri uimitoare. Ea a povestit experienţa pe care a avut-o în tot acest timp. La un moment dat a început să "plutească" în sala de operaţie şi să se uite la medicii care efectuau operaţia. Reynolds susţine că în acest timp ea s-a simţit "mai conştientă decât în mod normal" şi vederea ei era mult mai concentrată şi mai clară decât vederea normală. Relatează cum a fost capabilă să identifice instrumentele chirurgicale şi să audă conversaţiile personalului medical, fapt confirmat ulterior de aceştia.

Femeia susţine că între timp a observat o prezenţă şi a fost atrasă spre o lumină. Ea spune că a început să distingă figuri în lumină, inclusiv pe cea a bunicii ei, un unchi, alte rude decedate, dar şi persoane necunoscute ei. Se bucura cu cât stătea mai mult acolo dar la un moment dat i-a fost reamintit faptul că trebuie să se întoarcă. Ea spune că unchiul ei a adus-o înapoi în trup, lucru care a fost însoţit de o senzaţie de genul aceleia pe care o are o persoană care sare în apa rece ca gheaţa.

Ce este remarcabil (deşi nu unic) la experienţa lui Reynolds este că aceasta este o combinaţie dintre o experienţă de moarte clinică şi o experienţă extracorporală. Oamenii de ştiinţă au înfruntat acest teritoriu aflat pe marginea realităţii, încercând să explice modul în care aceste fenomene funcţionează.

O altă experienţă similară a trăit-o şi Joseph G., un ofiţer de poliţie din Miami, Florida.

„M-am dus la camera de urgenţă a spitalului, din cauza unei reacţii neprevăzute la un vaccin antitetanos. În timp ce stăteam în camera de urgenţă, mi s-au administrat două injecţii cu penicilină. După cea de-a doua, am căzut la podea. Dintr-o dată, m-am trezit plutind lângă tavan, urmărind agitaţia care începuse în cameră. Corpul meu era pe targă, zbătându-se şi tremurând. Sala era plină de oameni care se ocupau mine, şi mă loveau în repetate rânduri, încercând să mă readucă la "viaţă". Asistenta care îmi făcuse injecţiile stătea aşezată pe podea în colţ, isterică. I-am văzut încercând să-mi pornească inima prin şocuri electrice, dar fără noroc. Cred că am auzit pe cineva spunând că sunt mort.

Dintr-o dată, un doctor s-a grăbit în cameră, împingând pe toată lumea la o parte. El aducea o seringă mare, cu ac lung pe care l-a înfipt în pieptul meu. Acesta a fost ultimul lucru pe care mi-l amintesc. O săptămână sau mai mult, mai târziu, m-am trezit brusc. Eram într-o cameră de spital. Imediat cum m-am trezit, un doctor a intrat în cameră. L-am recunoscut. Era cel cu acul. Primele cuvinte pe care i le-am spus au fost: "Cred că ai făcut un lucru bun că ai venit atunci".

A fost complet şocat. A întrebat asistenta cu cine am vorbit? Ea i-a spus: "Cu nimeni, tocmai s-a trezit din comă". Doctorul i-a cerut asistentei să nu lase pe nimeni să vorbească cu mine, nici măcar ea să n-o facă, până la întoarcerea lui. Când s-a întors, era împreună cu un grup mare de medici şi mi-a cerut să repet ceea ce am spus. Am făcut-o. Doctorul a spus că nu există posibilitatea să-l fi văzut, pentru că eram mort atunci. Mi-a cerut să-i spun ce altceva mi-am amintit. Le-am povestit tot ce mi-am amintit că s-a întâmplat, şi am descris tot ce am văzut.

Au fost şocaţi. Fusesem declarat mort în tot acest timp. Îmi aduc aminte că, mai târziu, mi-a spus că înainte de discuţia purtată cu mine, era ateu. Dar şi-a schimbat concepţiile. Din acel moment până în ziua de azi, nu mă mai tem de moarte. De fapt, aştept momentul cu nerăbdare. Eu simt că Dumnezeu m-a respins, pentru că are un plan pentru mine. După acest episod am avut multe experienţe care ar ucide pe oricine altcineva, dar eu am scăpat. De exemplu, chiar acum, mă aflu în recuperare cu gâtul rupt. Primele trei vertebre s-au rupt. Asta de obicei duce la paralizie”, a povestit Joseph.

Un alt caz pe care îl aducem în discuţie este cel al celebrei actriţe Elizabeth Taylor. Intervievată de Larry King la CNN şi, de asemenea, de ABC News, Elizabeth Taylor a povestit despre experienţa ei de moarte clinică pe masa de operaţie, în timp ce era supusă unei intervenţii chirurgicale. Actriţa şi-a amintit cum a trecut printr-un tunel spre o lumină albă strălucitoare.

Elizabeth Taylor susţinea că în timp ce era în moarte clinică s-a întâlnit cu spiritul lui Michael Todd, unul dintre foştii săi soţi, despre care spunea că a fost marea ei dragoste. Elizabeth a vrut să rămână atunci cu Todd, dar acesta i-a spus că mai avea lucruri de făcut şi mai avea de trăit. Apoi "m-a împins înapoi la viaţa mea". În urma resuscitării ei, 11 persoane din echipa medicală, inclusiv medici, asistente medicale etc. au asistat la mărturia actriţei privind această întâmplare.

"Am fost declarată moartă o dată şi de fapt, am văzut lumina. Mi se pare foarte greu să vorbesc despre asta pentru că, de fapt, sună atât de banal. S-a întâmplat la sfârşitul anilor '50 şi l-am văzut pe Mike (Todd, al treilea soţ al actriţei, care a murit într-un accident de avion în 1958). Când am revenit, erau aproximativ 11 persoane în cameră. Am fost plecată pentru aproximativ cinci minute - mă dăduseră drept moartă şi puseseră anunţul morţii mele pe perete. Am povestit acest lucru celor care au fost în camera de lângă mine. După care am mai spus unui alt grup de prieteni şi apoi m-am gândit: "Uau, asta sună foarte ciudat. Cred că mai bine aş păstra tăcerea despre asta".

Cum explică oamenii de ştiinţă astfel de fenomene? Un exemplu în acest sens este un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Kentucky, care susţin că misteriosul fenomen este un exemplu de tulburare de somn - intruziunea REM (Rapid Eye Movement). În cadrul acestei tulburări, mintea unei persoane se poate trezi înainte de corpul său şi se pot produce halucinaţii, precum sentimentul de a fi detaşat fizic de corpul său.

Cercetătorii din Kentucky cred că experienţele de moarte clinică sunt, de fapt, intruziuni REM declanşate în creier de evenimente traumatice, cum ar fi stopul cardiac. Dacă acest lucru este adevărat, atunci asta înseamnă că experienţele de moarte clinică ale unor oameni se reduc la intrarea acestora într-o stare neaşteptată de vis.

Această teorie explică unul dintre aspectele care au dat întotdeauna bătaie de cap oamenilor de ştiinţă: cum de oamenii pot experimenta imagini şi sunete după o moarte cerebrală confirmată.

Zona în care se declanşează intruziune REM se găseşte în trunchiul cerebral - regiune care controlează funcţiile de bază ale corpului - şi poate funcţiona practic independent de creierul superior. Deci, chiar şi după ce regiunile superioare ale creierului sunt moarte, trunchiul cerebral poate continua, teoretic, să funcţioneze şi intruziunea REM ar putea să apară în continuare.

Teoria nu este însă atât de solidă pentru că multe din lucrurile experimentate de oameni în moarte clinică depăşesc limitele acestei explicaţii. Aceste fenomene nu sunt atât de uşor de explicat precum cele de la suprafaţa corpului uman.