Introducere în cristale
Mulţi dintre noi ne-am întâlnit în viaţă cu cel puţin un cristal. Fie că a fost vorba de un cristal care ne-a plăcut în vitrina vreunui magazin, fie că am primit un cristal cadou, fie că am văzut un astfel de obiect la gâtul cuiva - am fost poate fascinaţi de aceste pietre, magnetice prin frumuseţea şi prezenţa lor.
Trăim printre cristale. Conform oamenilor de ştiinţă, aproximativ o treime din suprafaţa Terrei este formată din cuarţ şi bioxid de siliciu, iar sub ape mai există de asemenea o cantitate uriaşă, efectiv imposibil de apreciat.
Ce este, totuşi, un cristal? Din punct de vedere fizic, cristalul este apă fosilizată. Cristalul ia naştere când apa se combină cu un element în anumite condiţii de presiune, la o anumită temperatură şi energie. Metafizic vorbind, apa, izvorul vieţii, permite unui membru al regnului mineral să ia forma unei fiinţe mai unitare şi mai ordonate, tinzând astfel spre o dezvoltare mai unitară în cadrul cosmosului.
Cum se formează exact un cristal? Siliciul, găsit din abundenţă sub forma clasică a nisipului, se combină cu apa, dând naştere bioxidului de siliciu. Bioxidul de siliciu se găseşte în 3 forme cristaline polimorfe şi de asemenea în diferite forme microcristaline sau amorfe. Aceste 3 forme cristaline sunt: cuarţul, tridimita şi cristobalita.
După cum se ştie, cuarţul există în majoritatea componentelor electronice din zilele noastre. Din cauza structurii sale moleculare speciale, cuarţul are anumite proprietăţi: amplifică, transformă, acumulează, concentrează şi transferă energia.
Cuarţul este o formă cristalină de bioxid de siliciu, care este răspândit în natură în diferite grade de puritate. Acesta face parte dintre componentele esenţiale ale rocilor primare, cum ar fi: gbesiul, mica, şisturile şi granitul.
De obicei, cuarţul apare sub forma cristalelor compuse dintr-o prismă hexagonală, terminată cu un vârf, la care ajung de obicei trei laturi care formează heptagoane, celelalte trei laturi formând nişte triunghiuri mai mici. Aceste cristale pot avea o lungime variabilă, de la câţiva milimetri la câţiva metri. Ele apar de obicei sub forma “florilor de mină”, a clusterelor, concrescente de mai multe cristale, pornite dintr-o bază comună, incluse adesea şi alte minerale, cum ar fi pirita, turmalinele, alte metale precum cuprul sau pietre semipreţioase.
Cuarţurile se găsesc în mod frecvent lângă rocile eruptive şi primare şi pot fi de dimensiuni mari, peste 1 metru înălţime. În general, acestea au prins forma prin cristalizarea din soluţii saturate de bioxid de siliciu, la presiune, soluţii care se numesc mezotermale. Acest proces de cristalizare este foarte lent. Se consideră că pentru depunerea a câţiva milimetri de bioxid de siliciu sunt necesari mii de ani.
În general, depunerea tetraedrilor de bioxid de siliciu are loc în spirală. Un lucru interesant este acela că depunerea acestor tetraedri se realizează în emisfera nordică în sens orar, iar în emisfera sudică în sens antiorar, având de a face cu mişcarea de rotaţie a Pământului.
Cristalele incolore de cuarţ mai poartă denumirea de cristale de stâncă. Din cauza anumitor impurităţi, de cele mai multe ori impurităţi metalice, se formează o serie de cuarţuri colorate. De exemplu, ametistul îşi datorează culoarea violetă prezenţei unor urme de fier, cuarţul roz apare datorita prezenţei magneziului sau titanului, cuarţul fumuriu datorita mineralelor radioactive etc.
Membrii unei astfel de “flori” sunt asemenea unei familii de cristale, fiecare dintre ele având un model propriu energetic, vibrational, care se acordează armonios cu vibraţiile celorlalţi. Fiecare emite energie în mod spontan, astfel încât se încarcă unul pe altul.
În România, cristalele de cuarţ pot fi întâlnite în zona Munţilor Metaliferi, a Munţilor Apuseni, zona Baia Mare. În mod obişnuit, aceste cristale apar în zonele cu minereuri de fier sau neferoase.
În afară de cristalul de cuarţ, mai există şi alte tipuri de cristale. Fiecare tip de cristal are proprietăţile sale unice. Ele diferă de la un cristal la altul. Dar despre aceste proprietăţi vom vorbi într-un articol viitor.
