Cum să alegeţi uleiurile potrivite pentru a combate inflamaţia şi a vă simţi mai bine

În lumea rapidă de astăzi, alegerile dietetice sunt adesea limitate, ceea ce duce la dependenţa de opţiuni convenabile, dar potenţial nesănătoase. Opţiunile precum mâncarea la pachet, fast-food-ul sau alimentele gata preparate şi foarte procesate de pe rafturile magazinelor alimentare pot conţine uleiuri de seminţe dăunătoare care contribuie la inflamaţie şi la alte afecţiuni comune.

Într-un episod EpochTV al emisiunii Vital Signs, gazda Brendon Fallon a discutat cu cercetătorul biochimist Dayan Goodenowe despre alimentele şi uleiurile care ajută sau dăunează corpului nostru.

Uleiurile de gătit

Atunci când examinează uleiurile de gătit, Goodenowe, care deţine un doctorat în medicină şi psihiatrie, a declarat că este important să analizăm mai întâi de ce organismul are nevoie de ulei şi grăsime. Distincţia dintre grăsimi şi uleiuri constă în starea lor la temperatura camerei: grăsimile sunt solide, precum untul sau untura, în timp ce uleiurile sunt lichide, precum uleiul de canola sau de măsline.

Dar ce funcţie au aceste alimente pentru corpul uman?

Trigliceridele sunt cea mai densă formă de energie naturală de pe planetă. Plantele creează trigliceride pentru depozitare pe termen lung, stocându-le în seminţele lor. Atunci când planta îşi termină ciclul şi intră în repaus, răsadul respectiv va folosi grăsimea din seminţe ca energie.

Oamenii oglindesc acest proces, a spus Goodenowe.

„Deci, atunci când mănânci o masă bogată în omega-6, corpul tău nu [...] digeră acea grăsime. Practic, doar o reorganizează şi o trimite direct în celulele adipoase pentru mai târziu.”

Organismul crede că face ceea ce trebuie deoarece omega-6 este un acid gras esenţial pe care oamenii nu îl produc singuri. Din acest motiv, organismul are mecanisme de stocare şi conservare a acestuia pentru utilizare ulterioară.

Dezechilibrul Omega-6

Problema provine din aportul excesiv de acizi graşi omega-6 - o caracteristică a dietei occidentale. Deşi esenţial, organismul are nevoie doar de cantităţi mici de omega-6.

O supraabundenţă determină organismul să îi stocheze în celulele adipoase şi să încerce să îi ardă, ducând la inflamaţie. Acest răspuns inflamator este un factor-cheie care leagă dietele bogate în omega-6 de diverse probleme de sănătate moderne.

Pericolul uleiurilor de seminţe

O sursă importantă de acizi graşi omega-6 sunt uleiurile de seminţe, inclusiv uleiul de canola, de bumbac şi de floarea-soarelui. Seminţele de bumbac, un subprodus toxic al egrenării bumbacului, sunt prelucrate pentru a extrage uleiul şi a-l face comestibil. Potrivit lui Goodenowe, acesta a fost începutul fenomenului uleiurilor de seminţe.

Prelucrarea uleiurilor de seminţe implică adesea hidrogenarea, un proces care transformă uleiurile în acizi graşi trans. Goodenowe spune că organismul se luptă să metabolizeze grăsimile trans, ceea ce duce la asocierea lor cu probleme cardiovasculare, inflamaţii şi alte probleme de sănătate predominante în populaţiile moderne.

În mod similar, crearea amidonului de porumb în industria petrolieră a contribuit la o creştere dramatică a raportului omega-6 în aprovizionarea cu alimente în ultimul secol.

Hrănirea cu iarbă versus hrănirea cu cereale contează în aportul de Omega 6

Goodenowe remarcă faptul că, din punct de vedere istoric, aportul mai scăzut de omega-6 se datora faptului că animalele mâncau în principal iarbă. El îndeamnă oamenii să citească etichetele cu atenţie, deoarece „hrănit cu iarbă” nu înseamnă întotdeauna „fără cereale”.

Deşi o etichetă de carne poate indica „hrănită cu iarbă”, scrisul cu litere mici poate indica şi „finisată cu cereale”, ceea ce înseamnă că animalul a fost hrănit cu seminţe de cereale în ultimele luni.

Finisarea cu cereale înfrânge, în esenţă, întregul scop al unei diete hrănite cu iarbă şi schimbă calitatea cărnii, a declarat Goodenowe.

Cu toate acestea, oamenii nu trebuie să devină excesiv de obsesivi cu privire la fiecare sursă de hrană, a remarcat el. Cel mai important lucru de înţeles este că întreaga compoziţie a aprovizionării cu alimente occidentale a evoluat către prea mult acid gras omega-6. El încurajează consumatorii să fie selectivi cu privire la alegerile lor alimentare şi să îşi reechilibreze în mod conştient aportul de acizi graşi.

„Nu te poţi lupta cu totul”, a spus Goodenowe.

Potrivit episodului EpochTV, primul pas este să se caute ingrediente cu un conţinut scăzut de acid linoleic.

„Uleiul de floarea-soarelui avea de obicei niveluri foarte, foarte ridicate de omega-6, dar cineva a creat soiuri de ulei de floarea-soarelui cu mulţi ani în urmă. Acesta se numeşte ulei de floarea-soarelui cu conţinut ridicat de acid oleic”, a adăugat Goodenowe.

Acidul oleic ridicat este bogat în acizi graşi omega-9, ceea ce îl face o alegere mai sănătoasă pentru gătit. Uleiurile de avocado şi de măsline sunt, de asemenea, opţiuni bune pentru a evita omega-6, a menţionat el.

Grăsimile animale: bune sau rele?

Goodenowe contestă convingerea comună că grăsimile animale sunt rele.

„Grăsimile animale sunt absolut minunate”, a spus el, explicând că untura de vită conţine grăsimi pe care organismul le produce deja.

Acest lucru înseamnă că organismul le poate metaboliza, transformându-le într-una dintre cele mai curate forme de energie şi în acid oleic pentru utilizare ulterioară.

„Nu este absolut nimic în neregulă cu asta”.

El atribuie percepţia negativă a grăsimilor animale campaniilor de marketing. Aceste campanii i-au făcut pe oameni să creadă că uleiurile de seminţe sunt mai ecologice decât industria untului şi că grăsimile polinesaturate scad colesterolul.

Dar Goodenowe spune că aceste campanii pur şi simplu nu s-au dovedit a fi adevărate şi recomandă oamenilor să opteze pentru versiunile animale ale grăsimilor, cum ar fi untura sau să rămână la uleiurile de măsline, nucă de cocos sau avocado. El recomandă, de asemenea, obţinerea de grăsimi din gălbenuşurile de ou, datorită nivelului ridicat de omega-9 al acestora.