Îngheţarea apărării antirachetă în Europa, singura cale pentru SUA de a tăia „Nodul Gordian” (expert rus)

Singura cale simplă, ieftină şi constructivă de a tăia „Nodul Gordian” al apărării antirachetă din Europa ar fi ca Washingtonul să îngheţe desfăşurarea sistemului său de apărare antirachetă în stadiul actual şi să oprească punerea în aplicare a etapelor rămase, până când preşedinţii vor prelua noile mandate în Rusia şi SUA, este de părere Vladimir Kozin, membru al unui grup de lucru inter-agenţii ataşat administraţiei prezidenţiale ruse, care discută probleme de apărare antirachetă cu NATO, şi cercetător principal la Institutul Rus pentru Studii Strategice, în paginile cotidianului The Moscow Times.

Rusia şi NATO se confruntă în prezent cu un impas al eforturilor de a ajunge la un acord reciproc acceptabil cu privire la crearea unui sistem comun, sau în cooperare, de apărare antirachetă în Europa. Impasul nu se datorează lipsei încercării de a face acest lucru. În ultima rundă de discuţii, preşedinţii Dmitri Medvedev şi Barack Obama au abordat scutul antirachetă al NATO, cu prilejul conferinţei de la Seul privind securitatea nucleară, săptămâna trecută.

Cea mai bună soluţie pentru moment este să se lase negocierile în ''holding pattern'' (termen din aviaţie în care avionul zboară în jurul aeroportului până când îi vine rândul la aterizat, n.red) până după alegerile prezidenţiale din SUA din luna noiembrie, pentru a le acorda tehnicienilor şi diplomaţilor din SUA şi Rusia oportunităţi suplimentare de a explora detaliile necesare. Negociatorii au mai multe opţiuni de luat în considerare, în contextul în care foşti oficiali guvernamentali de rang înalt şi cercetători au unele idei creative cu privire la modul de a depăşi impasul.

Una dintre propuneri a fost prezentată în raportul intitulat 'Apărarea antirachetă: Spre o nouă paradigmă', care a fost expus la Conferinţa pentru securitate de la Munchen, luna trecută. Autorii raportului au sugerat ca Rusia şi NATO să ajungă la un 'compromis', prin crearea unui sistem european de apărare antirachetă ''în cooperare'', bazat pe schimbul de date, dar folosind rachete de interceptare la discreţia lor. Părţile ar putea intra într-un protocol separat, care le permite să distrugă rachete balistice ce survolează propriul teritoriu dar care ţintesc alte state.

Raportul nu impune însă limite cantitative sau calitative desfăşurării sistemului de apărare antirachetă european sprijinit de NATO. El anticipează că toate rachetele americane de interceptare programate pentru desfăşurare în Europa vor rămâne pe poziţiile lor, în imediata apropiere de graniţele Rusiei iar navele de razboi ale SUA, dotate cu rachete de interceptare şi sistemul multifuncţional Aegis, vor patrula apele Mării Baltice, Mării Nordului şi Mediteranei. SUA vor putea chiar reloca echipamentele sale de apărare antirachetă cu baza pe mare, în alte ape, cum ar fi Marea Neagra sau Marea Barents.

În opinia lui Kozin, tăcerea păstrată de raport privind retragerea armelor nucleare tactice americane din Europa este de importanţă fundamentală pentru Rusia, deoarece doctrina militară a SUA şi NATO prevede folosirea de arme nucleare într-o primă lovitură preventivă. În acest sens, este de remarcat faptul că orice sistem de apărare antirachetă, deşi aparent defensiv, funcţionează în tandem cu sistemele de arme nucleare strategice şi tactice. Cu cât sistemul de apărare antirachetă al unei ţări este mai avansat cu atât mai mult are oportunitatea de a declanşa o primă lovitură împotriva unei alte puteri nucleare, în timp ce se protejează de o lovitură de ripostă. De aceea, premierul Vladimir Putin a reafirmat într-un articol publicat în Rossiiskaia Gazeta, înainte de alegerile prezidenţiale din această lună, că răspunsul Rusiei la orice lovitură împotriva sa va fi eficient şi asimetric.

Cercetătorii americani au oferit alte două căi de a rezolva dilema apărării antirachetă. O propunere, numită 'Forward Active Defense', sugerează înlocuirea scutului antirachetă european cu drone grele fără pilot, echipate cu interceptoare. Conform celei de-a doua propuneri, NATO şi Rusia vor conveni sa coopereze în domeniul apărării antirachetă pentru o perioadă determinată, de exemplu de patru ani.

Niciuna din aceste idei nu poate fi acceptată de Moscova, deoarece nu se ating trei puncte majore, subliniază expertul rus. În primul rând, nu există nicio cheie dublă care să permită Rusiei să se alăture NATO în apăsarea butonului pentru a lansa interceptoarele. În al doilea rând, propunerile nu au în vedere retragerea actualelor sisteme de apărare antirachetă din apropierea graniţelor Rusiei, iar în al treilea rând, Moscova insistă în continuare asupra obţinerii de garanţii specifice din punct de vedere juridic din partea SUA de a nu submina arsenalele nucleare strategice ale Rusiei pe termen lung.

Uşa care duce la un acord privind un sistem comun de apărare antirachetă în Europa, care implică Bruxellesul, Moscova şi Washingtonul, rămâne deschisă. Dar răbdarea Rusiei nu este nelimitată, avertizează Kozin. Orice încercare trebuie să implice toate părţile pentru a asigura că relaţiile Rusiei cu SUA şi NATO nu sunt ţinute ostatice ale creării unui sistem dezechilibrat de apărare antirachetă.