În numele petrolului şi al „bunăstării poporului”, soţia şi fiica dizidentului kazak, Mukhtar Ablyazov, au fost expulzate din Italia

Acesta este ruşinosul caz care zguduie Italia în acest moment - cazul dizidentului kazah Mukhtar Ablyazov şi al familiei sale.

Greu de estimat cât de mulţi metri cubi de gaz proveniţi din Kazahstan, ar putea valora o extrădare ca cea pe care a efectuat-o poliţia italiană atunci când le-a trimis înapoi pe soţia şi fiica (Alma Shalabayeva şi Alua) dizidentului Mukhtar Ablyazov, în braţele unui lider nu tocmai democratic precum preşedintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbajev. Mukhtar Ablyazov este considerat a fi principalul oponent al regimului kazah, şi pentru un timp s-a aflat în exil la Londra.

Pentru a înţelege această poveste, cu aromă de conspiraţie internaţională, este necesară o retrospectivă. În noaptea de 29 mai, o echipă de agenţi Digos au efectuat un raid într-o casă din localitatea Casal Palocco, o mică suburbie a Romei. Îl căutau pe magnatul Ablyazov, un fost bancher şi singurul adversar politic al preşedintelui Nursultan Nazarbayev, care de câteva ore era obiectul unui mandat de arestare internaţional emis de Kazahstan (unde, de altfel, preşedintele Nazarbaiev are putere deplină). Chiar zilele acestea, Amnesty International, dezvăluie într-un raport intitulat "Vechi obiceiuri: utilizarea regulată a torturii şi a relelor tratamente în Kazahstan", modul în care tortura rămâne o practică comună practicată de către poliţia din Kazahstan, în ciuda promisiunilor făcute de preşedintele kazah că aceste practici vor înceta.

Poliţia italiană s-a mişcat din proprie iniţiativă, fără un mandat emis de vreun judecător, o prevedere din lege permite acest lucru, chiar dacă această metodă este foarte rar folosită. În acea noapte, cincizeci de persoane au năvălit în casă, dar nu l-au găsit pe stăpânul casei, doar pe soţia acestuia, pe fetiţa lor de 6 ani, menajerele şi un cumnat. Casa a fost răscolită. Toţi vorbeau doar limba rusă.

La început a avut loc o mare confuzie: familia Ablyazov credea că a ajuns în ghearele asasinilor trimişi de Kazahstan, au zburat câţiva pumni şi, desigur, cel care a avut de suferit a fost cumnatul lui Ablyazov. Este de înţeles că familia Ablyazov era îngrozită. Este o poziţie extrem de neconfortabilă să fii singurul adversar politic al lui Nazarbayev, care a ameninţat deja Marea Britanie că îi va da afară toate companiile de petrol în cazul în care continuă să-l protejeze pe Mukhtar Ablyazov.

Dar răul de-abia acum urmează: Alma Salabayeva prezintă un paşaport eliberat de Republica Africa Centrală. Poliţia declară că este fals, că a comis o infracţiune gravă şi că este imigrant ilegal. Păcat că paşaportul este valabil şi că doamna invoca azil politic.

Tratată ca un imigrant ilegal obişnuit, a fost închisă împreună cu fiica ei într-un centru pentru emigraţi (Cie din Ponte Galeria) şi apoi expulzate din Italia, cu un charter privat închiriat de ambasada kazahă, la ora 13:00 a doua zi, 30 mai.

Avionul privat era austriac. Pentru acest zbor ruşinos, procurorul de la Viena a deschis şi a închis un dosar pentru răpire. Pilotul a fost interogat în Austria. Acesta s-a apărat spunând că intervenţia sa a urmat regulile. Doamna Sahalabayeva şi fiica ei au fost luate la bord pe baza unui ordin al poliţiei italiene, iar la bord au fost preluate de consulul Kazahstanului. Totul perfect organizat.

Dar, să uităm, cel puţin pentru moment, toate aspectele legate de acest episod, despre care oricum informaţiile sunt incomplete şi aproximative. Nu se cunoaşte viaţa, nu se cunosc suficient afacerile şi opiniile politice ale dizidentului Mukhtar Ablyazov, care este căutat de guvernul Kazahstanului pentru infracţiuni care nu sunt ştiute. Oare seamănă cazul său cu cel al lui Mihail Hodorkovski şi Boris Berezhovskij, duşmanii lui Vladimir Putin, sau cu cel al lui Iulia Timoşenko, inamicul preşedintelui ucrainean, Viktor Ianukovici?

Nu a existat nicio declaraţie oficială dacă şi de către cine au fost făcute presiuni asupra autorităţilor italiene pentru arestarea şi extrădarea fulger a soţiei şi fiicei lui Mukhtar Ablyazov. Oamenii au dreptul să primească răspunsuri clare şi au speranţa că guvernul italian nu va declara din nou, aşa cum a făcut în ultima vreme, că „nu era la cunoştinţă de această operaţiune" (sic!!) care prezintă elemente şi personaje neobişnuite.

În aceste 40 de zile care s-au scurs de la plecarea forţată a doamnei Shalabayeva şi a fiicei sale, au fost date asigurări că nu au existat nereguli. Dar, în ciuda faptului că acum două zile guvernul a fost nevoit să revoce ordinul de deportare şi să se asigure că va face toate eforturile pentru a le readuce în Italia pe femeie şi pe copilul său, o decizie hotărâtă dar care însă a venit prea târziu, rămân o serie de întrebări la care cineva trebuie să răspundă:

La 28 mai, ambasadorul kazah a cerut Ministerului de Interne, capturarea dizidentului Ablyazov. Este credibil faptul că ministrul nu a fost informat?

La 3 iunie, Biroul de Imigrare din cadrul Ministerului de Interne a trimis un raport cu privire la Alma Shalabayeva cerând expulzarea acesteia. De ce ministrul Angelino Alfano (actualul ministru de Interne al Italiei) realizează abia pe 12 iulie că ceva a mers prost?

Pe ce bază asigură Alfano în data de 5 iunie, după ce au fost difuzate primele rapoarte de presă, că "toate procedurile au fost urmate corect"?

De ce ministrul de Externe Emma Bonino şi Ministerul de Externe, solicitaţi în data de 30 mai, nu au făcut cunoscut Biroului de Imigrare faptul că Alma Shalabayeva este soţia unui disident kazah?

De ce la 30 mai prefectul Romei certifică, la semnarea deportării, că Alma Shalabayeva are antecedente penale, chiar dacă nu este adevărat?

Cu ce drept le recomandă prefectul Valeri, de la Departamentul de Siguranţă Publică, diplomaţilor kazahi să-l îndemne pe şeful echipei de poliţie, domnul Cortese, să îl prindă pe Ablyazov?

De ce documentele care au dus la anularea ordinului de deportare a doamnei Shalabayeva, ies la iveală la o lună şi jumătate după ce dânsa a fost închisă?

Este adevărat că, după închiderea acesteia, Alma Shalabayeva nu a primit hrană sau apă timp de 15 ore?

Prea multe întrebari la care guvernul italian trebuie să răspundă. Se aşteaptă cu sufletul la gură răspunsul la cel puţin una dintre aceste întrebări, dar din ceea ce reiese deja din declaraţiile făcute de către surse din guvern, ar fi vorba de "neglijenţă în serviciu". Făcută în numele petrolului şi spre "binele poporului".

Neglijenţă care o poate trimite pe doamna Alma Shalabayeva direct la închisoare, iar pe fiica sa într-un orfelinat, spune dizidentul Mukhtar Ablyazov, care în ultimele zile i-a cerut ajutorul preşedintelui Consiliului Italian, Enrico Letta, într-o scrisoare deschisă.

Memorialul, datat în 22 iunie şi scris în limba rusă, în care Shalabayeva Alma povesteşte despre noaptea în care ea şi fiica ei au fost luate - la sfârşitul lunii mai, din casa în care locuiau (în Casal Palocco lângă Roma) - şi apoi deportate în Kazahstan, a fost predat de către avocaţii săi la Financial Times, care l-a tradus în limba engleză şi l-a publicat pe site-ul său de curând. Documentul relatează în 18 pagini, punct cu punct, ceea ce s-a întâmplat, potrivit lui Shalabayeva, în zile din perioada 29-31 mai.