În fosta RDG prizonierii regimului comunist obligaţi să doneze sânge şi să muncească pentru companii multinaţionale

Un studiu efectuat de Btsu (Institutul de Studii asupra arhivelor STASI), relevă faptul că în anii ’70 şi ’80, în Saxonia, regimul comunist al Germaniei de Est preleva cu forţa sângeledeţinuţilor - atât de mult, încât mai multe asistente medicale au refuzat să facă acest lucru – pentru a-l vinde în Occident, chiar şi către Crucea Roşie bavareză.

De asemenea, mulţi dintre aceştia erau obligaţi să lucreze pentru marile companii multinaţionale cum ar fi Ikea, Volkswagen sau să confecţioneze produse pentru o multitudine de centre comerciale sau supermarket-uri, cum ar fi Aldi. Studiul nu a fost încă publicat dar a fost dezvăluit anticipat miercuri, 15 ianuarie, de către televiziunea Ard.

Autorul, Tobias Wunschnik, a descoperit că în Graefentonna, în Thuringia şi la Waldheim, în Saxonia, prizonierilor le era extras sângele, adesea, prin forţă. Motivul: în Germania comunistă s-a răspândit zvonul că regimul lui Honecker exporta sânge donat de către cetăţenii săi: afacerea a continuat, prin urmare, incognito, prin extragerea forţată impusă deţinuţilor.

Dar în eseu se vorbeşte, de asemenea, despre forţa de muncă, întotdeauna cea din închisorile Germaniei comuniste, exploatată de multe companii occidentale pentru a produce bunuri în valoare de aproximativ 200 de milioane de mărci (fosta moneda germană n.r.) pe an, conform unei estimări pe care Wunschnik, într-o declaraţie dată ziarului berlinez Tagesspiegel, a definit-o "foarte precaută". Compania Aldi a recunoscut că a profitat de muncitori la un cost foarte scăzut, dar a adăugat că nu era conştientă de faptul că aceştia erau deţinuţi exploataţi de către regimul comunist. Aceeaşi poveste şi în cazul Volkswagen, acuzată că şi-a construit componentele în fabrica din Ruhla.

STASI era poliţia secretă din Germania de Est, unul dintre aparatele cele mai represive de stat pe care Europa le-a cunoscut în ultimul veac, având rolul de a îi oprima pe cei ce se opuneau puterii staliniste.

În 1989, momentul prăbuşirii zidului de la Berlin, STASI avea peste 90.000 de angajaţi full-time şi o reţea de 300.000 de informatori plătiţi să îi spioneze pe germani.