În Cuba pe cartea de identitate se trece şi culoarea pielii: identitate şi rasă

"În cartea de identitate cubaneză, pe partea din spate, apare o singură literă dar în realitate este iniţiala care indică culoarea pielii noastre", relatează jurnalista rezidentă în Havana, Yoani Sanchez, în Portal Desde Cuba.

Un copil cubanez, la numai câteva ore după ce a fost născut, va fi înregistrat cu numele care i-a fost atribuit. Vor trece câteva zile înainte ca părinţii săi să obţină certificatul de naştere şi imediat după aceea aşa-numita "carte a copilului". Fără această identificare nu poate obţine produsele raţionalizate de pe piaţă, nu se poate înscrie într-o şcoală, nu poate primi un loc de muncă, nu poate călători la bordul unui autobuz interprovincial şi nu poate stoca obiecte personale în garderoba unui magazin. Gesturi care pentru restul lumii sunt automate, pentru cubanezi sunt legate de această bucată de hârtie. În fiecare zi din viaţa lui va trebui să prezinte acest document, care în partea de sus conţine o combinaţie unică compusă din 11 numere. În micul pătrat de hârtie vor fi înregistrate datele sale temporale şi geografice dar, de asemenea, unele detalii fizice ale sale.

„Apare doar ca o literă pe partea din spate a cărţii de identitate dar aceasta este, de fapt, iniţiala care indică culoarea pielii noastre”, spune Yoani Sanchez. „Printr-o consoană suntem atribuiţi unei anumite rase, plasate într-un anumit grup”.

Printre multele discriminări instituţionale, registrul civil cubanez păstrează încă o caracterizare rasială pentru fiecare cetăţean al său.

„Împreună cu data naşterii şi adresa la care trăim este specificat chiar şi dacă suntem albi, negri sau metişi. Aplicarea unui "B" (bianco=alb, n.r.), "M" (metis, n.r.) sau "N" (nero=negru, n.r.), într-o ţară atât de bogată în încrucişări rasiale, de multe ori depinde de subiectivitatea unui funcţionar. Printre multele priorităţi cubaneze, multele drepturi de cerut şi multe nedreptăţi de eliminat, ar putea părea un lucru banal revendicarea unei litere din cartea noastră de identitate. Cu toate acestea, o prezenţă atât de modestă nu reduce nici măcar puţin severitatea ei. Chiar mai mult, dacă ne gândim că acelaşi document are o fotografie a titularului prin care caracteristicile fizice sunt evidente”, mai scrie jurnalista cubaneză

Niciun cetăţean nu ar trebui să fie judecat după culoarea pielii sale, sau plasat într-o clasă socială în funcţie de cantitatea de pigment pe care o conţine pielea lui. Aceste discriminări birocratice amintesc de arhiva unei închisori, nu de un registru civil. Nu este o problemă de melanină, ci de principii, de demnitate umană.