Raport CCDHRN: Cuba are cel puţin 87 de deţinuţi politici
alte articole
Numărul deţinuţilor politici din Cuba se ridică la aproximativ 87, cu 20 mai mult ca acum un an, dezvăluie un raport al Comisiei cubaneze pentru drepturile omului şi reconciliere, CCDHRN organizaţia condusă de Elizardo Sanchez. Organizaţia combină diferite grupuri dizidente iar existenţa sa este „tolerată” de regimul lui Castro. Cel puţin 11 dintre aceşti deţinuţi sunt condamnaţi pe viaţă şi sunt închişi în celule de izolare în condiţii inumane şi degradante. În afară de aceştia, alţi 15 dizidenţi au fost puşi în libertate controlată, în conformitate cu o formulă care păstrează condamnarea şi expun aceste persoane la riscul "de a fi încarceraţi din nou în închisoare printr-o simplă şi irevocabilă decizie a poliţiei". Printre aceştia din urmă sunt cei care fac parte din grupul celor 75 de reprezentanţi ai opoziţiei condamnaţi în 2003, când a avut loc un enorm val de represiune împotriva dizidenţilor cubanezi, relatează Corriere.
"Credem că numărul prizonierilor politici este mult mai mare decât cazurile pe care am fost în măsură să le verificăm - a explicat Comisia într-o declaraţie - acesta este unul dintre regimurile cele mai opace din lume care reuşeşte să se păstreze departe de privirile tuturor organizaţiilor internaţionale care se ocupă de apărarea drepturilor omului".
În ultimii ani, spune Comisia, guvernul a căutat să reducă numărul de deţinuţi politici, folosind diferite forme de represiune cum ar fi înmulţirea arestărilor arbitrare de scurtă durată". În 2006, când Raul Castro a preluat puterea de la fratele său Fidel, din motive de sănătate, numărul de deţinuţi politici depăşea 300.
Luni, secretarul de stat american John Kerry, vorbind la un summit al OSA care a avut loc la Washington, a recomandat să se păstreze vigilenţa cu privire la dictatură: "Dacă ne uităm cu favoare la unele schimbări care au loc în Cuba - a spus el - aceste schimbări nu trebuie să ne orbească cu privire la realitatea vieţii autoritare pe care o au cubanezii. Într-o emisferă în care cetăţenii au dreptul de a alege liderii lor, cubanezii fac parte dintre cei care nu pot să facă acest lucru. Într-o emisferă în care oamenii pot critica liderii lor, fără să se teamă de arest sau violenţă, cubanezii încă nu pot face acest lucru".