Strângerea de mână dintre Barack Obama şi Raul Castro îi divizează pe cubanezii din Miami

Scena s-a petrecut astfel: după ce a urcat sprinten scările care duceau la tribuna liderilor invitaţi la ceremonia de omagiere a lui Nelson Mandela, preşedintele SUA, Barack Obama, s-a dus ţintă la omologul său cubanez, Raul Castro, şi i-a strâns mâna în timp ce i-a adresat câteva cuvinte, neinteligibile de public, dar traduse imediat de interpretă. Obama a sărutat-o apoi pe obraz pe preşedinta Braziliei, Dilma Roussef, sub privirile lui Castro care îi urmărea uimit şi zâmbitor. Totul s-a petrecut în câteva clipe, notează miercuri ziarul El Pais.

Rafael Ruiz, un refugiat politic în vârstă de 38 de ani care lucrează de cinci ani la întreţinerea unei clădiri din Miami, nu a văzut scena le televizor, dar şi-a făcut deja o părere: 'Preşedintele Obama a dat o lecţie de bună purtare, respect şi etică profesională guvernului de la Havana, strângând mâna unei persoane şi unui sistem care a criticat SUA şi pe preşedinţii lor. Nu cred că înseamnă ceva mai mult decât o lecţie de bună creştere', a conchis el.

Ruiz face parte dintre cei care cred că politica Casei Albe faţă de Havana va depinde mai mult de cubanezi decât de SUA. De faptul ca Havana să convoace alegeri democratice şi să tolereze existenţa şi a altor partide, în afară de cel comunist care monopolizează de peste cinci decenii activitatea politică a ţării. Două deziderate care sunt departe de a deveni realitate.

Fostul lider social-creştin aflat în exil Juan Manuel Salvat coincide cu această opinie: 'Strângerea de mână în sine nu înseamnă de fapt nimic. Până acum nu există niciun indiciu că va avea loc o întâlnire între Obama şi Raul Castro, deşi cred că guvernul lui Obama va încerca să-şi deschidă relaţiile cu guvernul de la Havana'.

Reprezentanţii republicani de Florida, Ileana Ros-Lehtinen şi Marco Rubio, consideră însă că a fost un gest inacceptabil. 'Uneori o strângere de mână este un simplu gest, dar când liderul lumii libere strânge mâna pătată de sânge a unui dictator nemilos precum Raúl Castro, devine un gest de propagandă în favoarea tiranului', este de părere Ros-Lehtinen. 'Dacă tot i-a strâns mâna, preşedintele trebuia să-l întrebe despre libertăţile fundamentale pentru care a luptat Mandela şi care le sunt refuzate cubanezilor', a subliniat senatorul republican Rubio într-un comunicat.

Ramón Saúl Sánchez, care prezidează de 20 de ani Mişcarea pentru Democraţie din Miami, consideră inacceptabil gestul lui Obama pentru contextul în care a avut loc: în ziua de 10 decembrie când guvernul a reprimat grupurile de disidenţi care sărbătoreau Ziua internaţională a drepturilor omului şi la o zi după ce paza de coastă din Miami-Dade recupera trupul neînsufleţit al unui imigrant cubanez înecat în apele golfului Key Biscayne.

Marcelino Miyares Sotolongo, preşedintele Partidului Demócrat Creştin din Cuba, speră că încărcătura simbolică a acestei strângeri de mână s-ar putea concretiza în progrese concrete şi o normalizare a relaţiilor bilaterale. 'Izolarea Cubei a făcut ca în mare măsură problema internă să nu se rezolve. Marea justificare a reprimării interne a fost teama de invazia yankee care nu a avut şi nici nu va avea loc vreodată', a explicat el.

O polemică similară s-a produs în septembrie 2000, când Fidel Castro i-a strâns mâna preşedintelui Bill Clinton, în timpul unei cine care se desfăşura la New York cu prilejul Summitului Mileniului. 'Nu puteam să dau bir cu fugiţii şi să nu-l salut', s-a justificat atunci Fidel Castro. După mai mult de un deceniu şi după progrese încă timide, înregistrate de ambele ţări în domeniul imigraţiei, situaţia relaţiilor dintre Washington şi Havana nu s-a schimbat prea mult, conchide El Pais.