Groaza lui Felix sau dictatura antenelor

Înainte de 1990 a practicat ”capitalismul înainte ca România să asimileze metodele occidentale", după cum singur declară. S-a ocupat şi de conturile secrete ale lui Ceauşescu. După 1990 nu s-a găsit nici urmă din cele 2 miliarde de dolari care ar fi figurat în conturile fostului dictator, în timp ce el, ca şi întreg mediul de afaceri al fostei Securităţi prospera.

În 2010, justiţia a confirmat ceea ce CNSAS descoperise în 2006: a colaborat cu poliţia politică sub numele conspirativ Felix.

Dan Voiculescu a simţit dintotdeauna un pericol în Traian Băsescu şi politica sa de combatere a corupţiei, dar niciodată atât de mult ca anul acesta. Când, Adrian Năstase, un fel de omolog al său în ”elita roşie”, a fost condamnat la închisoare, a fost singurul senator care a demisionat imediat, dosarul său de corupţie atârnând tot atât de greu.

A condus din umbră suspendarea lui Băsescu de anul acesta, după ce, în 2007 demarase, cu opoziţia socialistă şi cu liberalii, prima procedură de destituire a preşedintelui. A condus, la lumina zilei, prin televiziunile sale, o campanie înverşunată de demonizare a preşedintelui, în toţi aceşti ani.

Le Monde îl numeşte ”Rasputin de Bucureşti ”. Observă că ura acestuia faţă de preşedinte depăşeşte simple ostilităţi personale şi trece în revistă scenariul acestuia de demitere ”aproape perfect”.

Incredibilul (adevărat) care i s-a întâmplat fostului premier socialist ai anilor 2000-2004, stă ca o sabie a lui Damocles deasupra marilor infractori. De aceea ziarul francez bine a remarcat că operaţiunea "mâini curate" declanşată de preşedinte împotriva corupţiei care cangrenează ţara, (operaţiune care riscă să destabilizeze imperiul celui de la ”Grivco”) l-a îngrozit pe fostul securist transformat în om de afaceri.

Celebrul său ”îndemn” - ”Băieţi trebuie să punem mâna pe Justiţie” – vine chiar din această groază. Întregul circ politic din ultimile două luni, cu o falsă idee de preşedinte împins în faţă de falsele intenţii ale Antenelor, cu un premier ce-şi uzează imaginea şi credibilitatea sub sforile, fie ale Vocii Rusiei, fie ale lui Felix, sau alte sfori visate sau nevisate de premier pe când promitea ”cel mai cinstit guvern din istoria României” şi mai recent celebra ”coabitare”, toate vin din groaza lui Felix şi a celor ca el, că după faptă vine şi răsplata.

Dar vremurile nu mai sunt cele din 90. Cu o Europa care ne-a adoptat, în ciuda zonei noastre de comfort cu nostalgii şi nevralgii comuniste, e periculos să rămânem agăţaţi de trecut. Şi e definitv toxic pentru toată lumea.

Istoria are nevoie de anumite elemente în anumite perioade pentru a ilustra tot ce are ea nevoie să ilustreze. Ea se repetă cu generozitate, iar oamenii ar putea doar să înveţe din tot ce le oferă ea.

Până şi unele capete mai luminate din USL recunosc această alianţă regresivă cu fostul preşedinte al PC. Cum altfel ar declara Ludovic Orban că Dan Voiculescu ar trebui să-şi vadă de afacerile lui deoarece "nu face altceva decât să facă rău" USL-ului.

Dacă ”şeful” Antenelor a luat iarăşi în calcul oportunitatea declanşării unei noi suspendări a lui Traian Băsescu, Orban a adăugat că strategiile politice majore nu se fac la Antena 3, nici ”la piaţă, nu se fac nicăieri ci de către oameni care ţin cu adevărat cont de interesul general”. Să fi ajuns liberalul oripilat de postul de televiziune al ”confratelui ” său de alianţă, încât şi-a permis să-i bată obrazul aşa, în public, că a depăşit măsura?

Nici măcar Victor Ponta nu mai jonglează cu atare idee. Chiar şi fără vocea mentorului său din spate, a decis că o a doua suspendare e ”un risc pentru ţară”. La urma urmei nici el sau alţii din partid nu şi-ar dori o dictatură a televiziunii, oricât de bună imagine le-ar face aceasta.

Ceea ce e prea mult e prea mult. Chiar şi pentru actorii din piesă. Poate că îşi dau seama că, de fapt, nu e piesa lor? Să aibă oare străfulgerări că alţii sunt cei care trag sforile, că ei sunt doar scoşi în faţă, în decor, că lucrurile se întâmplă cu sau fără ei, că de-or fi ei sau alţii?

Poate că, de fapt, şi cei care cred că trag sforile sunt, la rândul lor nişte ”elemente”, în alte mâini, mai mari. Istoria are nevoie de anumite elemente în anumite perioade pentru a ilustra tot ce are ea nevoie să ilustreze. Ea se repetă cu generozitate, iar oamenii ar putea doar să înveţe din tot ce le oferă ea.