Germania trece de la austeritate la combaterea şomajului

Supusă presiunilor SUA, Franţei şi ale celorlalţi parteneri europeni care susţin că austeritatea sufocă economiile, Germania şi-a schimbat abordarea în gestionarea crizei din zona euro şi caută să oprească noi izbucniri anti-germane în statele puternic îndatorate. Berlinul propune acum un plan de acordare de credite ieftine pentru companiile din ţările respective care pregătesc şi angajează tineri, în contextul în care şomajul a atins un nivel record în Europa. În plus, Germania este pregătită să ofere propriul model de ucenicie la locul de muncă.

Ministrul de finanţe german Wolfgang Schaeuble declara recent că ”unitatea Europei este în pericol, la fel ca întregul său model social, iar dacă nu se rezolvă problema şomajului se va ajunge la revolte”. În prezent, unul din patru europeni sub 25 de ani este şomer. Spania conduce acest clasament negativ cu 60%, fiind urmată de Portugalia şi Italia cu aproape 40%, Franţa cu 27% şi Marea Britanie cu 20%. În Germania în schimb se înregistrează o rată a şomajului de numai 8%.

Berlinul realizează acum că economiile acestor ţări nu vor putea să se regenereze doar prin măsuri de consolidare financiară, care nu vor reduce şomajul, ba dimpotrivă. Reformele trebuie deci însoţite de o stimulare a creşterii. Evident ţările sudice de exemplu nu vor putea produce peste noapte şi nici exporta cât şi ce exportă Germania. Dar Germania poate să le ajute facilitând accesul întreprinderilor mici şi mijlocii din aceste state la credite ieftine. Berlinul se poate folosi în acest sens de faptul că el se poate împrumuta la dobânzi mult mai mici de pe pieţele financiare.

În plus, Germania le poate oferi tinerilor şomeri din ţările sudice programe de practică şi de ucenicie în companii germane cât şi stagiaturi acasă în cadrul unor programe finanţate din bani europeni. Această nouă abordare este până la urmă chiar în interesul Germaniei, o societate care îmbătrâneşte repede şi are tot mai mare nevoie de muncitori străini tineri şi calificaţi.

Noile metode de stimulare indirectă nu necesită noi bani de la buget, precum cei daţi pentru bailout-uri, a căror alocare trebuia explicată şi legitimată în faţa alegătorilor mai ales într-un an electoral crucial pentru cancelarul Merkel. Pur si simplu creditele ieftine care pot fi accesate uşor de băncile germane sunt canalizate către IMM-uri din Spania, Portugalia şi Grecia pentru a ocoli “ruta lungă prin instituţiile europene”, aşa cum explica ministrul de finanţe Wolfgang Schaeuble. Practic, Banca de dezvoltare germană împrumută instituţiilor similare din ţările periferiei la rate mici ale dobânzii, iar acestea direcţionează la rândul lor creditele către companiile locale.

Şi la întâlnirea Franţa-Germania-Spania-Italia pe tema şomajului şi în cadrul vizitei făcute de Merkel lui Hollande la Paris s-a discutat despre un plan la nivelul UE pentru combaterea şomajului care va fi prezentat la Consiliul European din iunie. Detaliile acestui plan nu sunt încă cunoscute. Deocamdată ştim numai că Banca Europeană de Investiţii va aloca, pe lângă cele 6 miliarde de euro din fonduri europene destinate până în 2020 angajării tinerilor din UE care ar urma să funcţioneze ca garanţie, credite de până la 60 de miliarde de euro IMM-urilor care angajează tineri sub 25 de ani. Astfel s-ar mai reduce disparităţile dintre IMM-urile italiene şi spaniole care se împrumută mult mai scump şi cele germane care au acces la credite ieftine.

Temerile Berlinului

Germania s-a temut încă de la începutul crizei să nu ajungă "banca" Europei şi să fie nevoită să finanţeze statele cu deficite şi datorii mari, fără a le putea pune condiţii să facă reforme. Pentru a preveni acest hazard moral, Germania a cerut insistent şi a obţinut reforme şi tăieri de bugete în Grecia, Spania şi Portugalia. Aceste ţări au fost obligate să facă reforme pentru că altfel nu primeau banii de bail-out care să le scape de faliment, dar resentimentele populaţiilor din aceste state faţă de Germania au crescut, la fel şi sentimentul nemţilor că sunt puşi să plătească pentru ţări care au avut guverne iresponsabile.

Berlinul realizează acum că economiile acestor ţări nu vor putea să se regenereze doar prin măsuri de consolidare financiară, care nu vor reduce şomajul, ba dimpotrivă. Reformele trebuie deci însoţite de o stimulare a creşterii. Evident ţările sudice de exemplu nu vor putea produce peste noapte şi nici exporta cât şi ce exportă Germania. Dar Germania poate să le ajute facilitând accesul întreprinderilor mici şi mijlocii din aceste state la credite ieftine.

"Germania nu-şi poate asuma riscul ca zona euro să se transforme într-o zonă de transfer de la ţările bogate către cele sărace, primele fiind întotdeauna obligate să-i sprijine pe ceilalţi. Populaţia germană a refuzat deja să strângă cureaua pentru a-i ajuta pe greci. Dacă s-ar instaura o astfel de zonă de transfer, există riscul ca Germania să se retragă din UE pentru ca să nu mai plătească pentru toţi", îmi spunea într-un interviu Christian Dreger, şeful Departamentului Macroanaliză şi Prognoză din cadrul Institutului de cercetări economice din Berlin.

Schimbarea de strategie germană din prezent, pe care putem s-o numim stimulare indirectă, este inteligentă pentru că este mult mai simplu de vândut ideea de stimulare economică pentru a combate şomajul uriaş din rândul tinerilor decât să oferi bani pentru salvarea băncilor şi a guvernelor.

Modelul de educaţie

Pe de altă parte, preşedintele Băncii Europene de Investiţii, germanul Werner Hoyer, a vorbit şi despre posibilitatea de a "finanţa ţintit dezvoltarea unui sistem dual de educaţie după model german în Europa de Sud şi o extindere a programelor de schimb Erasmus în domeniul neacademic". Sistemul german de educaţie duală pune accent pe practica pe care o oferă angajatorii, pe lângă sistemul de învăţământ general şi vocaţional. În fiecare an marile corporaţii industriale germane, precum Mercedes-Benz, primesc aproximativ 2.000 de ucenici. Nouă din zece îşi găsesc apoi un job permanent acolo. Programele de training pentru ucenici sunt elaborate în urma unei consultări între viitorii angajatori, traineri şi guvern, care acoperă o parte a costurilor.

În concluzie, prin actuala schimbare de abordare în managementul de criză, Germania recunoaşte că nu putea să facă surplusuri uriaşe fără deficitele Greciei şi altor state, că are o răspundere faţă de acestea şi nu poate doar să profite de slăbiciunea lor. Pentru că până la urmă este în interesul Berlinului şi a exporturilor germane care se duc mai ales către zona euro ca ţările sudice să-şi revină economic, nu să fie aruncate în aer de şomaj şi revolte sociale.