Galaxie de 160 de ori mai mare decât Calea Lactee, descoperită recent, uimeşte astronomii

O galaxie descoperită recent, cu un diametru de 16,3 milioane de ani lumină, este cea mai mare observată vreodată. Oamenii de ştiinţă nu ştiu cum a putut deveni atât de mare.

Galaxia noastră este imensă. Şi, deşi din interior este greu de ştiut exact cât de mare poate fi de la un capăt la altul, cele mai recente estimări sunt de aproximativ 100.000 de ani lumină. Desigur, există galaxii mai mari, iar până acum recordul de mărime a fost deţinut de IC 1101, ce are diametrul de 3,9 milioane de ani lumină.

Dar asta a fost până acum, deoarece nimeni nu se aştepta să întâlnească o "mega-galaxie" de 160 de ori mai mare decât a noastră. Se numeşte Alcyoneus (ca şi gigantul din mitologia greacă Alcyoneus sau Alkyoneus de o forţă teribilă, fiul lui Tartar, abisul, şi al lui Geea, sau Gaia, personificarea Pământului), se află la o distanţă de aproximativ 3 miliarde de ani-lumină şi se întinde pe o distanţă de 16,3 milioane de ani-lumină.

Astronomii, perplecşi, nu au mai văzut niciodată aşa ceva. Inutil de spus că este cea mai mare galaxie observată vreodată şi nimeni nu are nicio idee despre cum a putut deveni atât de mare. Descoperirea impresionantă va fi publicată în curând în "Astronomy & Astrophysics", dar studiul este disponibil acum pe serverul de prepublicare 'arxiv'.

O radiogalaxie gigantică

Alcyoneus este un exemplu de radiogalaxie, cu o gaură neagră supermasivă în centrul său, care înghite cantităţi uriaşe de materie, emiţând jeturi gigantice de plasmă de la polii săi cu o viteză aproape egală cu cea a luminii. Aceste jeturi, după ce călătoresc câteva milioane de ani lumină, se dispersează pentru a forma un fel de lobi (adică structuri opuse care se extind simetric mii de ani-lumină de-a lungul galaxiei) sau bule care emit unde radio. Şi, într-adevăr, jeturile lui Alcyoneus sunt cele mai mari observate până acum.

“Am descoperit", scriu cercetătorii, "cea mai mare structură cunoscută formată de o singură galaxie: o radiogalaxie gigantică cu o lungime proprie care se proiectează până la 16,28 milioane de ani-lumină”.

Sub conducerea lui Martijn Oei, astronom la Observatorul Leiden din Olanda, cercetătorii au detectat gigantul galactic după ce au analizat datele colectate de reţeaua LOFAR (Low Frequency Array), care conectează mii de radiotelescoape din 52 de locaţii din Europa. Aceştia căutau lobi mari de unde radio şi întâmplător au detectat cele două bule uriaşe de pe Alcyoneus.

Alcyoneus arată că o galaxie normală

Cel mai surprinzător lucru este că, în afară de cei doi lobi gigantici, Alcyoneus arată că o galaxie eliptică normală, cu o masă echivalentă cu 240 de miliarde de sori, adică jumătate din cea a galaxiei noastre, Calea Lactee. De asemenea, gaura sa neagră centrală, de 400 de milioane de mase solare, nu este una dintre cele mai mari cunoscute (există găuri negre de până la o sută de ori mai mari). Deci, cum a putut o galaxie aparent normală să dea naştere unei structuri atât de uriaşe?

“Dincolo de geometria sa", scriu cercetătorii în lucrarea lor, "Alcyoneus şi centrul său galactic sunt suspect de normale: densitatea totală a luminozităţii de joasă frecvenţă, masa stelară şi masa găurii negre supermasive sunt mai mici, sau similare cu cele ale radiogalaxiilor gigantice medii. Prin urmare, galaxiile foarte masive sau găurile negre centrale nu par a fi necesare pentru ca giganţii mari să crească”.

Deocamdată, echipa de astronomi nu are teorii clare, deşi sugerează unele posibile explicaţii la "gigantismul" lui Alcyoneus. Una dintre posibilităţi este că mediul înconjurător al galaxiei are o densitate mai mică decât de obicei, ceea ce ar permite jeturilor sale să se extindă la o scară fără precedent. Sau ar putea fi faptul că Alcyoneus există într-o incandescenţă a reţelei cosmice, o structură vastă şi puţin cunoscută de gaz şi materie întunecată, care leagă galaxiile între ele. Este cert că nimic nu este sigur în acest stadiu. Cercetătorii speră ca studiile ulterioare să ajute la rezolvarea acestui puzzle galactic.

Articol ştiinţific de referinţă: The discovery of a radio galaxy of at least 5 Mpc