"Arcul gigantic" - ce se întinde pe o distanţă de 3,3 miliarde de ani-lumină în cosmos - nu ar trebui să existe

Aranjamentul epic, numit “Arcul Gigant”, este format din galaxii, roiuri galactice şi o cantitate mare de gaz şi praf cosmic. Se află la o distanţă de 9,2 miliarde de ani-lumină şi se întinde pe aproximativ o treime din universul observabil. Are o lungime de aproximativ 3,3 miliarde de ani-lumină şi o lăţime de 330 de milioane de ani-lumină. Structura este de două ori mai mare decât extraordinarul Mare Zid de galaxii şi clustere observabil în zona apropiată din Univers, iar descoperirea sa reprezintă o provocare pentru principiul cosmologic.

Descoperirea arcului a fost "întâmplătoare", a declarat pentru Live Science Alexia Lopez, doctorand în cosmologie la University of Central Lancashire (UCLan) din Marea Britanie. Lopez asambla hărţi ale obiectelor de pe cerul nopţii folosind lumina de la aproximativ 120.000 de quasari (un quasar este un nucleu galactic activ - galaxie activă - îndepărtat, care emite enorme cantităţi de energie).

„Un quasar se comportă ca o lampă uriaşă care străluceşte ca un reflector prin alte galaxii, lumina ajungând până la noi aici pe Pământ”, a explicat Lopez. „Putem folosi telescoape pentru a măsura spectrele acestor quasari, ceea ce ne spune în esenţă despre călătoria pe care a făcut-o lumina din quasar şi în special unde a fost absorbită lumina.”

Pe măsură ce această lumină trece prin materia dintre noi şi quasari, este absorbită de diferite elemente, lăsând urme revelatoare care pot oferi cercetătorilor informaţii importante. În special, Lopez a folosit urmele lăsate de magneziu pentru a determina distanţa comparativă dintre gazul şi praful care se află între ele, precum şi poziţia materialului pe cerul nopţii.

Astfel, quasarii acţionează „ca nişte reflectoare într-o cameră întunecată, luminând această materie intermediară”, a spus Lopez.

În mijlocul hărţilor cosmice, a început să apară o structură. „Era un fel de indiciu al unui arc mare”, a spus Lopez. „Îmi amintesc că m-am dus la Roger [Clowes] şi i-am spus "Oh, uite aici".”

Clowes, îndrumătorul ei de doctorat la UCLan, a sugerat o analiză suplimentară pentru a se asigura că nu era vorba de o aliniere întâmplătoare sau de un truc al datelor. După ce au efectuat două teste statistice diferite, cercetătorii au stabilit că există o probabilitate mai mică de 0,0003% ca Arcul Gigant să nu fie real. Aceştia şi-au prezentat rezultatele pe 7 iunie, în cadrul celei de-a 238-a reuniuni virtuale a American Astronomical Society (AAS).

Arcul gigantic este mai mare decât alte ansambluri enorme, cum ar fi Sloan Great Wall (SGW) şi South Pole Wall, fiecare dintre acestea fiind eclipsate de elemente cosmice şi mai mari.

„De-a lungul anilor au fost descoperite o serie de structuri de mari dimensiuni”, a declarat Clowes pentru Live Science. „Sunt atât de mari, încât te întrebi dacă sunt compatibile cu principiul cosmologic.”

Faptul că astfel de entităţi colosale s-au adunat în anumite colţuri ale cosmosului indică faptul că, probabil, materialul nu este distribuit uniform în univers. Dar modelul standard actual al universului se bazează pe principiul cosmologic, a adăugat Lopez. „Dacă constatăm că nu este adevărat, poate că trebuie să începem să ne uităm la un alt set de teorii sau reguli.”

Articol de referinţă: Giant arc' stretching 3.3 billion light-years across the cosmos shouldn't exist