Fortăreaţa Anatoliană medievală din Istanbul
alte articole
Fortăreaţa Anatoliană este situată pe malul asiatic al Istanbulului, unde se varsă fluviul Goksu în Bosfor, în locul cel mai îngust al strâmtorii, în dreptul Fortăreţei Rumeli.
Fortăreaţa a fost construită între anii 1393-1394 în formă pentagonală, cu turnuri la colţuri, de către Sultanul Baiazid I Fulgerul, ca parte a pregătirilor sale pentru al doilea asediu otoman al Constantinopolului, ce a avut loc în 1395. În timpul domniei sultanului Mehmet al II-lea, fortăreaţa Anatoliană a fost fortificată, prin construirea unui zid gros de 2 metri si clădiri anexe (depozite, case).
Edificiul prezintă patru turnuri dispuse în plan pătrat. Turnul principal are formă pătrată şi o înălţime de 25 metri. După cucerirea Istanbulului, fortăreaţa a fost utilizată drept închisoare militară.
Construită pe ruinele unui templu al lui Uranus, a fost numită iniţial Fortăreaţa Güzelce (frumoasă) şi se afla la o distanţă de 660 m de strâmtoare. În prezent, datorită construcţiilor ridicate mai târziu, ea pare mai depărtată de ţărm.
În zona din apropierea fortăreţei există numeroase vile istorice construite în secolele XVIII-XIX de către demnitari şi personalităţi importante ale istoriei otomane.
Mergând pe drumul de la fortăreaţă la Beykoz se văd numeroase vile aliniate pe marginea strâmtorii. Pot fi amintite vila în stil neobaroc a lui Bahriyeli Sedat Bey, vila lui Zarif Mustafa Paşa, datând din secolul al XVIII-lea, vila Amcazade, cea mai veche păstrată de la sfârşitul secolului al XVII-lea, urmează vila Hekimbaşi Salih Efendi vopsită în roşu aprins, care se găseşte chiar sub podul al doilea, vila Ferruh Efendi din secolul al XIX-lea, vila Ethem Pertev realizată în stil ArtNouveau şi vila Haci Ahmet Bey cu partea inferioară în zidărie albă şi partea superioară din lemn. Mai urmează alte 8 vile Hasan Paşa în stil „chioşc ” şi cu elemente suspendate din lemn, toate acestea fiind cele mai vechi şi interesante construcţii.
Pe cheiul Kanlica se poate poposi pentru a savura iaurtul special şi acadelele servite în cafenele care păstrează tradiţia specială a acestor locuri. La capătul strâmtorii se află satele de pescari asemănătoare zonei europene, unde se găsesc preparate de peşte proaspăt.
