Fortăreaţa Masada

Această fortăreaţă antică cu o poziţie strategică însemnată este situată pe o colină, la marginea de răsărit a pustiului Iudeei şi malul vestic al Mării Moarte. Este una dintre fortăreţele luxoase ale lui Irod cel Mare (74-4 î.Hr.). Numele locului este de origine romană, având originea în ebraicul „metada” care înseamnă fortăreaţă.

Nu este uşor să te apropii de ea. Se pare că singura cale era îngusta „Cărare a Şerpilor” care se caţără maiestos pe versantul răsăritean al muntelui. Această colină pe care se află fortăreaţa este situată la o altitudine de 63 de metri deasupra nivelului mării şi la o înălţime de 450 metri faţă de nivelul Mării Moarte.

Împăratul roman Titus Flavius Vespasianus în anul 70 î.Hr. cucereşte Ierusalimul, Masada fiind ultimul refugiu al rezistenţei antiotomane a iudeilor. Patrioţii rămaşi în lupta împotriva romanilor au rezistat unui asediu ce a durat 3 ani. Dându-şi seama că nu le mai este cu putinţă să reziste, cei 967 de apărători ai fortăreţei au preferat să moară decât să fie luaţi prizonieri de către romani. Deoarece sinuciderea era interzisă de religia lor, au tras la sorţi câţiva bărbaţi care să-i omoare pe toţi ceilalţi asediaţi, iar cei rămaşi s-au omorât între ei. Au scăpat 2 femei şi 5 copii care s-au ascuns şi au reuşit să povestească mai târziu cele întâmplate.

Rezistenţa împotriva unor forţe militare mult superioare şi moartea asediaţilor constituie până azi un simbol al dorinţei de libertate a iudeilor. Curajul lor a fost admirat chiar şi de către romani.

Zidul înconjurător prezenta o mulţime de turnuri de observare şi apărare, iar incinta fortăreţei abundă în construcţii, asemănându-se foarte uşor cu un mic orăşel.

În fortăreaţă se urca pe trei cărări foarte înguste şi abrupte în capătul cărora se găseau puternice porţi fortificate. Priveliştea de sus în toate direcţiile spre vale este impresionantă. Se poate vedea fie deşertul, cu câteva alte culmi în apropiere (de pe care apărătorii colectau, printr-un sistem de cisterne şi vase comunicante puţină apă de ploaie), fie departe spre Marea Moartă şi Iordania. Excavaţiile au scos la lumină ce-a mai rămas din fortăreaţă şi rezervoarele ei, cămările, băi, palate şi sinagoga (aceasta fiind cea mai veche sinagogă din Israel).

Astăzi accesul spre această fortăreaţă se face fie pe o potecă şerpuitoare şi abruptă ce urcă 280 metri, fie cu o telegondolă.

Emoţionantele rămăşiţe ale ultimilor zile ale evreilor zeloţi, cum ar fi – cioburile însemnate cu care au tras la sorţi, veşmintele mototolite, sandalele şi cozile de păr ale femeilor- sunt expuse la Muzeul Arheologic amenajat pe locul fortăreţei din anul 2007.

Masada a fost redescoperită în anul 1838, iar reconstrucţia sa a început în anul 1966. De atunci a devenit un loc de mare atracţie pentru turişti. Pot fi vizitate vestigiile unor săli de locuit şi de întrunire, cisterna de apă şi băile în stil roman.

Din 2001 Masada intră pe lista patrimoniului mondial cultural al U.N.S.C.O.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.