Filosoful Petru Creţia - 90 de ani de la naştere. Liiceanu în dialog cu Francisca Băltăceanu

Elenistul, profesorul, filosoful, eminescologul, eseistul şi editorul Petru Creţia va fi evocat printr-un eveniment al Editurii Humanitas, sâmbătă, 21 ianuarie, ora 17.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, la o întâlnire între Gabriel Liiceanu şi profesoara Francisca Băltăceanu.

Francisca Băltăceanu, specialistă în limbi clasice şi studii biblice, a fost una dintre colaboratoarele apropiate ale lui Petru Creţia, la ediţia Platon începută în 1971 şi la alte proiecte culturale. Gabriel Liiceanu a fost unul dintre prietenii apropiaţi ai marelui dispărut, pe care l-a evocat cu numeroase ocazii. Toate cărţile lui Petru Creţia de după 1989 sunt editate de Humanitas, unde s-au bucurat de numeroase ediţii.

„Cu câteva luni înainte ca Noica să moară, l-a numit, într-una dintre revistele culturale ale vremii, «întâiul om de cultură al ţării». Dar era mai mult decât atât. Ajunsese foarte departe în ceea ce s-ar numi libertatea minţii cuiva. Ajunsese la libertatea ei pătimitoare, adică la o inteligenţă care absorbise cultura lumii în câmpul de experienţă al vieţii.“ – Gabriel Liiceanu

Petru Creţia (n. 21 ianuarie 1927, Cluj – d. 14 aprilie 1997, Bucureşti) a fost profesor de limba greacă, traducător al lui Platon, autor, eminescolog, filosof, eseist şi traducător român. S-a născut la Cluj, ca fiu al unui funcţionar, Aurel Creţia, şi al soţiei acestuia, Călina Creţia (înainte de căsătorie, Humiţa). A studiat limbile clasice la Universitatea din Bucureşti, în perioada 1946-1951. Din 1952 până în 1971 urmează o carieră universitară: este asistent, apoi lector la Secţia de Limbi Clasice a Facultăţii de Litere din Bucureşti, unde ţine cursuri de filologie greacă, alături de soţia sa, Gabriela Creţia, profesor la aceeaşi facultate.

Între 1971 şi 1975 este cercetător la Institutul de Filozofie al Academiei Române. Din 1975 editează, alături de Dumitru Vatamaniuc şi un grup de auxiliari de la Muzeul Literaturii Române, sub egida Academiei Române, ediţia naţională a operei complete a poetului Mihai Eminescu. Din 1971 coordonează, în colaborare cu Constantin Noica, ediţia Platon la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. După 1989 conduce revista de istorie literară Manuscriptum.

Traduceri: Longos, Daphnis şi Chloe; A. Tilgher, Viaţa şi nemurirea în viziunea greacă; din Vechiul Testament: Iov, Iona, Ecleziastul, Ruth, Cântarea Cântărilor (cu studii introductive, 1995); din latina medievală: Dante, De vulgari eloquentiae, Epistolae, Eclogae; din italiană: M. Bontempelli, Oameni în timp (1966); E. Cecchi, Peştii roşii (1973); din franceză: Marguerite Yourcenar, Povestiri orientale (1993), Alexis, Creierul negru al lui Piranesi (1996); Georges Dumézil, Zeii suverani ai indoeuropenilor; Emil Cioran, Antologia portretului (1997); G. Duby, Cavalerul, femeia şi preotul (1997); Francois Bluche, De la Cezar la Churchill. Vorbe memorabile explicate în contextul istoric (1995); din engleză: Virginia Woolf, Doamna Dalloway (1968), Valurile (1973), Eseuri (1972); T. S. Eliot, Eseuri (1975); Frances A. Yates, Iluminismul rozicrucian; Graham Swift, Ultima comandă.