Caietele Eminescu zac nefolosite în depozitul Academiei Române

În 2009, la 120 de ani de la moartea poetului, Academia Română lansa ultimele volume (21, 22, 23, 24) din Caietele Eminescu, aşa încât facsimilarea manuscriselor eminesciene era un proiect dus până la capăt. “Se spulberă, în acest fel, şi mitul că românii nu duc lucrurile la capăt...“, declara atunci, Eugen Simion, cel căruia îi datorăm această iniţiativă.

Din păcate, la şapte ani după “unul dintre cele mai importante proiecte ale culturii române de după Al Doilea Război Mondial”, manuscrisele nu pot fi găsite în formulă completă în bibliotecile importante din ţară.

Demarat în 2004, de către Eugen Simion, proiectul Caietele Eminescu a ajuns la ultimul său act prin publicarea în facsimil a celor 45 de caiete-manuscris Eminescu donate Academiei Române, în 1902, de Titu Maiorescu. Donaţiei Maiorescu i s-au adăugat manuscrise eminesciene aflate în biblioteci din Iaşi şi Cluj, precum şi în Arhivele Statului din Iaşi şi Bucureşti.

Publicate în facsimil cu scopul de a deveni un instrument util de lucru şi întruchipând visul a trei generaţii de intelectuali de la Iorga, Călinescu şi Noica, unele dintre cele mai importante manuscrise ale literaturii române zac nefolosite, din 2009, în depozitul Bibliotecii Academiei, informează România Liberă

Iniţiativa acestei întreprinderi a avut-o filozoful Constantin Noica, într-o prelecţiune ţinută la Casa Pogor în anul 1977.

„Există, într-adevăr, în mijlocul nostru o comoară de care abia ne atingem, de teamă să n-o prăpădim: sunt cele 44 de caiete ale lui Eminescu. Ele se păstrează cu grijă, la Biblioteca Academiei, şi se împrumută foarte rar, numai cercetătorilor mai în vîrstă; caietele îşi ascund tot mai mult slova lor aleasă, de lumina zilei, şi rămân să fie păstrate în cât mai bună stare pentru generaţiile viitoare. Dar ele ne privesc pe toţi! Ele pot vorbi tuturor, într-un fel, şi mai ales oamenilor tineri. Nici un tânăr nu are acces la caietele acestea şi totuşi pentru nimeni întâlnirea cu ele nu ar fi mai răscolitoare decât pentru un tânăr deschis către cultură”, scria Noica în Introducere la miracolul eminescian.

Tot Constantin Noica, cel care l-a numit pe Eminescu „omul deplin al culturii româneşti”, a realizat importanţa acestor Caiete pentru cultura română, comparându-le cu cele ale lui Leonardo da Vinci sau ale lui Paul Valery.

Din păcate, visul lui Constantin Noica, invocat atât de des de iniţiatorii proiectului, a fost împlinit numai formal. Potrivit România Liberă, publicarea ediţiei integrale a Caietelor Eminescu a costat statul român 900.000 lei, iar numărul tinerilor care caută aceste cărţi în sălile publice de lectură cât şi bibliotecile unde acestea pot fi accesate, este deprimant. Aceasta, arată sursa citată, indică “dezinteresul şi lipsa de organizare a Academiei Române”, care, “deşi obligată prin legea depozitului legal să trimită şapte exemplare pentru fiecare volum către Biblioteca Naţională, care, la rîndul ei, ar fi distribuit aceste cărţi bibliotecilor-depozit legal din ţară, nu şi-a îndeplinit nici măcar această primă îndatorire legală”.

În anul 2009, Eugen Simion susţinea că Academia nu putea să expedieze volumele către bibliotecile din provincie, invocând lipsa banilor pentru transport, scrie articolul citat, adăugând şi faptul că evenimentul publicării acestor manuscrise a fost dublat de un imens scandal în mediul cultural.

Conflictul a fost atât de mare încât, la un moment dat, s-a pus problema unui denunţ penal la DNA împotriva responsabilului de proiect, Eugen Simion, dar, continuă sursa, academicianul nu a răspuns pentru a-şi prezenta punctul de vedere, în ciuda insistenţelor telefonice. Puteţi citi articolul aici