Femeile preotese: ritualurile şi realităţile Atenei Clasice
Deşi, de cele mai multe ori istoricii vedeau femeia din Grecia antică precum o mulţime fără drepturi politice, femeile erau cele care dominau tărâmul spiritual al vieţii.
Ca preotese, ele trebuiau să aibă grijă de chestiunile religioase şi trebuiau să comunice cu zeii. Ceea ce au făcut femeile din antichitate, în timp ce bărbaţii lor faimoşi erau ocupaţi cu fundamentarea democraţiei şi politicilor moderne în Europa, este prezentat în expoziţia "Femeile preotese: ritual şi realitate în Atena Clasică”, prezentată publicului la galeriile Centrului Cultural Onassis din New York. Statuete de marmură şi teracotă (lut), pietre de mormânt, accesorii ale vieţii de zi cu zi şi explicaţii cuprinzătoare însoţesc vasele pictate delicat.
Rolul femeilor
Mâna călăuzitoare de la naştere până la moarte, femeia a jucat rolul cheie în viaţa de familie şi în cea religioasă. Există o separare evidentă între domeniul politic al bărbatului şi viaţa spirituală — responsabilitatea femeii în Grecia antică, dar ambele conlucrau armonios şi se completau reciproc. Deseori femeile erau onorate pentru meritele lor, după cum se poate observa din multe pietre de mormânt descoperite în urma săpăturilor arheologice.
Cel mai izbitor lucru este faptul că în cadrul săpăturilor efectuate în Atena, pietrele de mormânt dedicate femeilor erau mai numeroase decât cele dedicate bărbaţilor. Grecii foloseau aceste pietre de mormânt când doreau ca decedatul să rămână prezent în memorie — nu se foloseau la toată lumea. Astfel, ei le onorau pe soţiile şi mamele cetăţenilor. Şi aici, din nou, intervenea datoria femeii — ea trebuia să deplângă decedatul şi să viziteze mormântul cu regularitate.
Contrar credinţelor populare, preotesele de obicei erau căsătorite şi aveau familii. În viaţa socială ele erau autorităţile. O cheie mare de templu este cea mai des întâlnită posesiune atribuită lor, indicând faptul că ele erau cele care se îngrijeau de siguranţa reşedinţei zeilor. La expoziţie poate fi văzută una dintre aceste unelte curios fabricate şi surprinzător de voluminoase. De asemenea, se mai poate vedea o tobă, necesară în ceremonii şi festivaluri, care ar fi putut face parte din obiectele preoteselor.
Piesa principală a expoziţiei este o statuie din marmură a zeiţei Artemis, protectoarea naşterilor. Ea a primit permisiunea de la tatăl său, Zeus, să rămână virgină şi necăsătorită, devenind aşadar venerată ca protectoare a fetelor necăsătorite şi a tinerilor virtuoşi care, înainte de a se căsători îi dedicau zeiţei o şuviţă din părul lor.
Există referinţe literare despre femei care au suferit naşteri dureroase sau riscante şi care şi-au oferit hainele zeiţei Artemis. De asemenea, haine ale femeilor care au murit în timpul naşterii au fost dedicate ei. Deoarece rata mortalităţii în rândul mamelor şi copiilor era foarte ridicată în acele timpuri antice, ofrandele votive închinate zeiţei cu scopul de a-i mulţumi pentru o naştere sănătoasă şi uşoară erau deseori întâlnite. Statuia în mărime naturală a unei fetiţe era un astfel de cadou, ea fiind prezentată şi la galerie.
O ofrandă obişnuită era şi un krateriskos, un mic potir pictat, care era umplut cu lichid sau ofrande solide. Acestea sunt pictate cu motive precum palmieri, altare, căprioare şi fetiţe mici ce aleargă sau dansează.
Localizandu-se la încrucişarea celor două puncte importante din viaţa unei femei, căsătoria şi maternitatea, Artemis era venerată de multe persoane. Un mare vas alb — lekythos — prezintă un desen delicat al zeiţei împreună cu o lebădă, portretizată în linii dinamice şi elegante.
Expoziţia ce însumează aproape 155 de capodopere din colecţii internaţionale a fost deschisă la New York din 10 Decembrie 2008 şi poate fi vizitată până în 9 Mai 2009.
