Falimentele chineze au crescut cu peste 50% în primul trimestru al 2016

Financial Times a raportat că falimentele Chinei au crescut în acest an “în condiţiile în care guvernul foloseşte sistemul legal pentru a se ocupa de aşa- numitele companii zombie şi pentru a reduce supracapacitatea industrială ca parte a unui efort mai amplu de restructurare a economiei”.

În primul trimestru al acestui an, tribunalele chineze au acceptat 1.028 de cazuri de faliment, o creştere cu 52,5% faţă de anul anterior, conform Tribunalului Suprem al Poporului. În perioada 2008-2015 au fost acceptate aproximativ 20.000 de cazuri de faliment.

Acest lucru este surprinzător, deoarece, deşi Congresul Naţional al Poporului a aprobat o lege modernă a falimentului în 2007, aceasta a fost rareori folosită în ultimii ani, iar disputele privind datoriile au fost rezolvate deseori prin negocieri secrete ce implică guvernele locale, paronate toate de Partidul Comunist.

“Falimentul nu se referă doar la relaţiile dintre creditor-client, ci atinge şi chestiuni sociale precum şomajul”, a declarat Wang Xinxin, director al centrului pentru cercetarea falimentelor la Universitatea Renmin din Beijing. “Pentru o lungă perioadă de timp, multe tribunale locale nu au dorit să le accepte, sau guvernele locale nu le-au lăsat să le accepte”.

Totuşi, după prăbuşirea dramatică a preţurilor la bunurile de larg consum, Beijingul nu a avut nicio altă soluţie decât să arunce prosopul. După cum susţine Financial Times, “tribunalele care judecă aceste cazuri de faliment au fost recrutate în efortul Chinei de a reforma segmentul ofertei, mişcare care se concentrează pe reducerea supracapacităţii în sectoare precum oţel, cărbune şi ciment”.

Totuşi, în ciuda creşterii numărului de falimente, există temeri că legea falimentului va permite companiilor zombie [firme mari, care de fapt funcţionează în pierdere dar cărora nu li se permite să concedieze personalul pentru a nu genera tensiuni sociale, n.r.] să îşi continue operaţiunile.

Adresându-se tribunalelor inferioare, Tribunalul Suprem a declarat că acestea ar trebui, unde este posibil, să folosească fuziuni sau restructurări în locul lichidărilor, pentru a permite "ieşirea din faliment". În această lună, Tribunalul Suprem a oferit câteva studii de caz privind falimente reuşite, în toate cazurile companiile reuşind să rămână în afaceri.

Toate acestea au la bază imensul control exercitat de Partidul Comunist asupra societăţii chineze, şi groaza pe care Biroul Politic o resimte la gândul că imensa recesiune globală va lovi China până în punctul în care va trebui să apeleze la concedieri masive.

Din acest motiv în ciuda retoricii privind “reforma”, China şi-a alimentat bula creditelor şi a pompat trilioane de yuani sub formă de împrumuturi în companii discutabile sau corporaţii insolvente.

Evident, asemenea cazului SUA sau zonei euro, măsura va crea probleme imense pe termen mediu şi lung - bule speculative, hiperinflaţie dacă economia nu îşi revine curând, şi sărăcirea clasei de mijloc.

Pentru unii, creşterea numărului de falimente nu este suficientă: “Nu ar trebui să promovăm simple slogane precum ‘folosiţi mai multă restructurare şi mai puţină lichidare’. Acel lucru nu este cu adevărat corect”, a susţinut Li Shuguang, profesor la Facultatea de Drept China-UE în cadrul Universităţii Chineze de Ştiinţe Politice şi Drept. “Personal cred că lichidările ar trebui să fie folosite mai mult. Doar întreprinderile cu valoarea reală ar trebui salvate. Cel mai important lucru este lichidarea companiilor zombie. Apoi, putem găsi metode mai bune pentru a rezolva situaţia cu muncitorii concediaţi, precum repregătire şi reangajare”.

Inutil să mai spunem, marele risc se referă la ceea ce va avea loc în perioada de tranziţie de după lichidările în masă. Datorită lipsei unei creşteri substanţiale a ofertei externe, China s-ar putea afla în aceeaşi situaţie cu a altor naţiuni în curs de dezvoltare: un declin structural al angajării ca urmare a unui declin al creşterii economice globale.

Experţii susţin că majoritatea falimentelor legale implică întreprinderi mici şi medii, unde impactul social este limitat. În plus, falimentele în stilul lichidării depăşesc cu mult restructurările în termeni ai numerelor absolute. Dar tribunalele au de înfruntat stimulente puternice pentru a menţine companiile mari în stare de operare.