Expert israelian: ”Israelul este foarte îngrijorat că Hezbollah va folosi rachete cu rază lungă de acţiune” (interviu)

Prezent la Bucureşti pentru a crea o reţea internaţională de studii israeliene, profesorul Colin Shindler de la School of Oriental and African Studies din Londra a ţinut conferinţa ”Problema stângii europene cu evreii” la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti. În context, el a vorbit într-un interviu acordat Epoch Times despre mizele distrugerii unor rachete în Siria de către Israel, despre pericolul reprezentat de gruparea Hezbollah şi despre obstacolele în calea reluării negocierilor pentru pace între palestinieni şi israelieni.

Profesorul Schindler a apreciat că relaţia Europei de Est, a stângii din aceste ţări, cu evreii este foarte diferită de cea a stângii din Vest.

”În ţări precum Marea Britanie, Franţa sau Belgia au existat puternice remuşcări legate de colonialism. Atitudinea faţă de Israel este foarte diferită în Est şi în Vest datorită experienţelor coloniale. În 1930 în Marea Britanie, stânga a luptat alături de evrei împotriva fasciştilor locali. Au trăit războiul, au fost martorii Holocaustului şi formării statului Israel. În schimb, generaţia mea, cea a anilor 1960, a fost marcată de experienţa luptei anticoloniale din Vietnam, Zimbabwe, Africa de Sud aflată sub regimul de apartheid şamd. Iar mişcarea naţională palestiniană s-a ridicat în aceşti ani. Palestinienii nu au fost acceptaţi ca popor distinct de israelieni până la mijlocul anilor 1970. Totuşi palestinienii s-au potrivit mai bine în acest model mental anticolonial occidental decât israelienii, şi asta înainte de 1967, înainte ca Israelul să înceapă colonizarea Cisiordaniei”, explică Shindler.

El mai aminteşte că Stalin a susţinut decisiv statul Israel şi dreptul la autodeterminare al evreilor la votul în cadrul Adunării Generale a ONU din 29 noiembrie 1947, în care ţările Pactului de la Varşovia au asigurat majoritatea necesară de două treimi.

În schimb, în 1955 la întâlnirea statelor non-aliniate, Nehru şi Nasar au decis să excludă Israelul din rândul puterilor care au combătut colonialismul britanic, preferând să includă ţări precum Arabia Saudită şi Yemen.

În context, profesorul israelian a vorbit pentru Epoch Times despre preocupările recente de securitate ale Israelului.

***

Epoch Times prezintă cititorilor săi interviul integral cu cercetătorul israelian:

Epoch Times: Care a fost motivul pentru care Israelul a atacat obiective militare din Siria? A fost un mesaj pentru Assad sau pentru Iran şi Hezbollah?

În 2006 a avut loc cel de-al doilea război din Liban şi 4.000 de rachete cu rază lungă de acţiune Katyuşa au fost trase spre Israel de la graniţa de nord. Tot nordul Israelului a fost depopulat, oamenii mutându-se în centrul ţării spre Tel Aviv. Rachetele cu rază medie şi lungă de acţiune au fost distruse până la urmă de Israel. A fost un semnal de alarmă.

De atunci Israelul a început să-şi construiască o apărare împotriva rachetelor cu rază scurtă, medie şi lungă. Pentru interceptarea rachetelor cu rază scurtă de acţiune a fost creat sistemul Iron Dome. În noiembrie anul trecut, erau instalate patru scuturi antirachetă Iron Dome iar al cincilea a fost plasat în afara Tel Aviv-ului pentru a bloca rachetele trase spre Israel din Gaza. În prezent a fost plasat un sistem anti-rachetă şi lângă oraşul Haifa, după atacul asupra Siriei. Prin urmare s-a încercat crearea unei umbrele de apărare împotriva rachetelor cu rază medie şi lungă de acţiune.

Israelul este foarte îngrijorat că Hezbollah va folosi rachete cu rază lungă de acţiune. Anul trecut Israelul a lansat un atac asupra unor convoaie din Sudan care transportau arme pentru Hamas. În Libia, după căderea lui Gaddafi, rachete şi alte arme au ajuns în Egipt şi în Gaza. De partea cealaltă, Iranul dezvoltă arme noi, inclusiv în colaborare cu Coreea de Nord. Nu vreau să repet sintagma folosită de George W. Bush – axa răului, dar sunt conexiuni.

Miza principală a atacului recent al Israelului pe teritoriul sirian este împiedicarea Hezbollah de a pune mâna pe noi rachete cu rază lungă sau medie de acţiune precum cele distruse recent de Israel, Fateh-110 de producţie iraniană, care puteau atinge Tel Aviv-ul. Pe de altă parte, atacul israelian din Siria este şi un mesaj pentru Assad şi pentru Iran menit să arate că Israelul nu va permite ca acestea să furnizeze rachete Hezbollah. Cât despre reacţiile acestora, nu cred că Assad va deschide

Israelul a eşuat în războiul din Liban şi pentru că gruparea Hezbollah dezvoltase facilităţi underground de unde puteau lansa rachete şi de unde puteau să se mişte repede înainte şi înapoi. De partea libaneză a graniţei erau fortificaţii după modelul celor din Coreea de Nord, din apropierea zonei demilitarizate. Nord-coreenii au ajutat şi Iranul, dar şi Hezbollah să dezvolte astfel de puncte de apărare.

Deci miza principală a atacului recent al Israelului pe teritoriul sirian este împiedicarea Hezbollah de a pune mâna pe noi rachete cu rază lungă sau medie de acţiune precum cele distruse recent de Israel, Fateh-110 de producţie iraniană, care puteau atinge Tel Aviv-ul. Pe de altă parte, atacul israelian din Siria este şi un mesaj pentru Assad şi pentru Iran menit să arate că Israelul nu va permite ca acestea să furnizeze rachete Hezbollah. Cât despre reacţiile acestora, nu cred că Assad va deschide un al doilea front, deci nu va ataca Israelul. Ce s-ar putea întâmpla însă este ca Hezbollah să atace ţinte soft evreieşti în Europa. Nu vom asista la un atac direct asupra Israelului.

Recent premierul israelian Benjamin Netanyahu şi preşedintele Autorităţii Palestiniene au vizitat la scurt timp unul după altul China. Este o coincidenţă? De ce nu joacă China un rol de mediator în procesul de pace?

Probabil că nu este o coincidenţă. Întâlnirile au însă în primul rând un scop legat de comerţ şi chestiuni economice. Pe de altă parte, China a criticat Israelul pentru atacul pe teritoriul sirian. În general, interesele chineze sunt mai puternice în ceea ce priveşte statele în curs de dezvoltare, lumea arabă, decât faţă de Israel. Trebuie însă notat că Israelul a fost unul dintre primele state care a recunoscut China comunistă şi totuşi China s-a aliniat apoi cu lumea arabă foarte repede.

Dar în procesul de pace israelo-palestinian vedeţi vreun dezgheţ, vreo soluţie de depăşire a blocajelor?

Cred că este foarte dificil să mişti ceva în prezent. Creşterea islamismului în lumea arabă nu ajută procesul. Dacă cu naţionalişti ca Arafat era mai uşor să ajungi la un compromis, cu islamiştii este mult mai greu deoarece concepţiile lor nu sunt bazate pe naţionalism, ci pe teologie. E foarte dificil să faci pace cu Hamas când ei contestă dreptul de a exista al statului Israel şi întreg procesul de Pace, acordurile de la Oslo. Plus că de partea cealaltă guvernele israeliene de dreapta nu vor să facă pace. Bibi Netanyahu nu este Yitzak Rabin.

Cum de Netanyahu continuă extinderea aşezărilor evreieşti din Cisiordania în ciuda faptului că sondajele arată că majoritatea israelienilor se opun acesteia şi în ciuda criticilor dure primite şi de la Obama pe această temă?

Israelienii nu-şi fac multe speranţe în legătură cu procesul de pace odată cu venirea islamiştilor la putere după Primăvara Arabă şi odată cu atentatele împotriva unor cetăţeni israelieni în state precum Bulgaria – atentatul de la Burgas. De exemplu, după retragerea israeliană din Gaza în 2005, Hamas tot a continuat să lanseze rachete spre Israel. Singura speranţă este că a apărut un nou partid – Partidul Viitorului al fostului prezentator TV Yair Lapid, acum ministru de Finanţe - care este mai centrist şi care a rupt voturi de la dreapta lui Netanyahu şi extrema-dreaptă reprezentată de Avigdor Liebermann. Chiar dacă dreapta a câştigat ultimele alegeri, ei au pierdut vreo 10 locuri în Parlament faţă de scrutinul parlamentar anterior ceea ce arată că electoratul se îndepărtează de dreapta şi se duce către centru. Venirea la putere a lui Lapid ca premier, după Netanyahu, ar putea schimba atitudinea Israelului în problema aşezărilor.

Deocamdată, după fiecare nouă violenţă din Orientul Mijlociu, israelienii votează automat dreapta pentru că au senzaţia că îi va apăra mai bine, chiar dacă nu susţin extinderea aşezărilor de colonişti în Cisiordania. E o contradicţie.

Colin Shindler este preşedinte al European Association of Israel Studies şi cercetător senior la Department of the Near and Middle East la School of Oriental and African Studies, Londra.