"Eşti tâmpită, încordează-ţi genunchii" – Foste gimnaste îşi acuză antrenorii de abuzuri fizice şi psihice

Şase foste gimnaste, Denisa Mailat, Ana Luiza Filiorianu, Alexandra Duman, Christina Drăgan, Alexandra Piscupescu şi Raluca Zetu, le acuză pe antrenoarele de la lotul naţional şi pe Irina Deleanu, preşedinta Federaţiei de gimnastică ritmică, de abuzuri inimaginabile.

Cele şase sunt multiple medaliate la concursurile de gimnastică ritmică. Ele au povestit, într-un material realizat de Asociaţia Română pentru Apărarea Drepturilor Sportivilor (ARADS), ce au trăit sub domnia Irinei Deleanu, preşedinta federaţiei, şi a antrenorilor de la lotul naţional, relatează Ziare.com.

“Mă numesc Mailat Denisa-Mihaela. În prezent, am 22 ani. Am început gimnastica în 2008. În 2015, am avut prima competiţie în afara ţării, în Franţa, la Calais, unde am plecat cu doamna Maria [Gîrbă, antrenoarea lotului naţional de gimnastică ritmică – n.r.], cu Luiza şi cu alte antrenoare din ţară. De acolo a început coşmarul. Au început aceste violenţe, traumatizări psihice şi fizice. În momentul în care am ajuns la Calais, prima zi a fost de odihnă, de relaxare, iar în a doua a fost acomodarea.

Am stat zece ore în sala de gimnastică, eu şi Luiza, pe premisa că nu suntem bune şi că nu facem nimic cum trebuie pentru acest concurs. Aveam momente în care spuneam că nu mai pot, mă duceam la baie şi mă rugam. Într-un final, s-a terminat acest antrenament de acomodare, unde eu şi Luiza am fost bătute, ciupite, jignite. Ni s-au adus tot felul de injurii.

Chiar dacă eram cu mai mulţi oameni în sală şi erau din afară, cumva venea subtil, nu cumva să vadă cineva stânga-dreapta ce ne face. Venea lângă noi şi ne zicea: Eşti tâmpită, încordează-ţi genunchii, întinde-ţi picioarele, nu ai cum să faci aşa ceva!. Apoi, am asistat la o bătaie cu băţul în cap, în care doamna Maria îi dădea Luizei cu băţul în cap şi îi spunea: Tu trebuie să vezi panglica asta, ce ai, nu o vezi?”, a relatat Mailat.

La rândul ei, Ana Luiza Filiorianu a afirmat că a rămas cu nişte traume psihice destul de mari, fiind de părere că acestea puteau fi evitate.

“Cred că poate exista un mediu sănătos de lucru. Sportul oricum este ceva dur. Practicăm sportul de mici, iar antrenamentele sunt grele. Pentru mine, problemele şi traumele nu vin din numărul de repetări sau din numărul de ore petrecute în sală, nu asta a fost problema.

Puteam să stau în sală o zi întreagă, acceptam să lucrez oricât mi s-ar fi cerut, dacă era într-un mediu sănătos. În momentul în care ajungeam să fiu traumatizată psihic, nu îmi mai doream să fiu în sală iar. Pentru mine, asta era ceva ieşit din comun. Am fost mereu genul de sportiv care, dacă îl dădeai afară pe uşă, intra pe geam.

Făceam orice puteam să fiu acolo şi să mă antrenez. De foarte multe ori, mi s-a spus că sunt foarte muncitoare. Nu am avut o problemă că-s sute de mii de repetări, că trebuie să stăm mult în sală, că există oboseală, presiune, dar când numărul ăla mare de repetări şi orele petrecute în sală sunt într-un mediu toxic şi moral nu mai eşti OK, devine foarte greu să rezişti.

Un băţ peste umăr, peste cap, peste coc, peste picioare, nişte unghii băgate în carne. Odată, am fost pusă la perete şi împinsă la perete, împinsă afară din sală. Pentru mine, acestea au fost doar o parte foarte mică din tot ce a însemnat trauma totală. Abuzurile psihice au fost problema, cum ziceam şi mai devreme.

De la apelative referitoare la modul în care arăt, făcută grasă în fiecare zi, vacă şi în alte feluri... Proastă, mă rog, nu mă afecta foarte tare când eram făcută proastă, oamenii la nervi mai zic despre cineva că e prost. Şi ştiam că nu sunt, adică ieşea din discuţie. Ţărancă... e greu să revin la ele”, a mai relatat ea. Mai multe detalii aici.