Elena Robu: Istoria impusă de sovietici, face ca moldovenii să-şi aleagă preşedinţi care se închină Kremlinului

Jurnalista de televiziune, Elena Robu scrie într-un editorial postat pe blogul său că Republica Moldova, în cei aproape 26 de ani de independenţă, a avut nenorocul de a-i promova în fruntea ţării pe Mircea Snegur, Petru Lucinschi, Vladimir Voronin şi acum Igor Dodon, preşedinţi care s-au închinat şi se închină Rusiei şi liderilor de la Kremlin, ei fiind aleşi de moldoveni din ignoranţă şi din faptul că au învăţat istoria ciopârţită şi impusă de sovietici neavând posibilitatea să studieze istoria neamului românesc sau cea universală. În opinia jurnalistei, manipularea istorică şi propaganda rusească i-ar face pe cetăţenii R. Moldova să fie lipsiţi de verticalitate, demnitate de neam şi respect faţă de istorie, aceştia continuând să îl admire pe Vladimir Putin la televizor, în poze şi pe odnoklassniki (reţea de socializare rusească n.r.).

”Dacă am fi învăţat şi am fi cinstit istoria lumii, am fi aflat multe istorii de succes, una pe care am avut şansa să o remarc zilele trecute. Este vorba despre preşedintele Finlandei, Carl Gustaf Emil Mannerheim, care, deşi s-a format în armata Rusă şi a obţinut cea mai înaltă distincţie a Rusiei Imperiale, Crucea Sfântului Gheorghe, a revenit în ţara sa, Finlanda, a devenit anti-comunist, anti-bolşevic şi ulterior a fost ales de popor preşedinte al ţării”, a menţionat Elena Robu, adăugând că după primul război mondial, Mannerheim a refuzat o alianţă cu forţele Ţariste deoarece acei generali nu ar fi recunoscut independenţa Finlandei.

Amintind despre ”războiul de iarnă contra sovieticilor” în care pregătirea superioară a soldaţilor finlandezi şi strategia lui Mannerheim au învins superioritatea materială şi umană a Rusiei, Elena Robu se întreabă dacă moldovenii ştiu de această ”slavă” a vestitei Armate Roşii despre care se spune că era de neînvins şi aşteptată peste tot?... ”Sau poate aduce mai mult a manipulare că ni s-a vorbit despre nişte victorii care au fost plătite tot de popoarele subjugate precum Moldova.”

În aceeaşi ordine de idei, jurnalista compară foştii şefi de stat ai R. Moldova cu cel al Finlandei şi notează că Mannerheim a rămas în memoria finlandezilor până în ziua de astăzi ca unul dintre cei mai mari oameni ai Finlandei, ceea ce nu ar fi relevant în raport cu Snegur, Lucinschi, Voronin şi Dodon.

”Noi ce am avut până acum? Un preşedinte care, din lipsa verticalităţii, curajului şi într-un final a inteligenţei, nu a putut gestiona un război contra ruşilor şi ne-am ales cu un conflict îngheţat pe teritoriul republicii, regiune folosită de Rusia după bunul său plac. Un alt preşedinte care a vândut aproape tot ruşilor. A urmat Voronin, care, la un moment dat, s-a împotrivit memorandumului Kozac, dar care a fost mereu un apropiat al Kremlinului. Astăzi avem un preşedinte pe care nici măcar Medvedev nu îl respectă”, atenţionează Elena Robu concluzionând că acolo unde nu există demnitate de neam, verticalitate şi respect faţă de istorie, ”nici Dumnezeu nu dă mai mult”.

Opinia jurnalistei, dar şi subiectul sensibil pentru moldoveni în context geopolitic a stârnit discuţii aprinse pe blogul său, internauţii având păreri diferite.

Astfel, Vadim Rotari remarcă că editorialul ar fi pretenţios, rusofob, având şi lacune istorice. ”Vorbim de preşedinţi pro-ruşi, îmi este interesant cum explicaţi că Snegur a fost pro-rus, sau Lucinschi?”

Mircea Vlăduţ afirma că Rusia nu e ceva de neînvins, însă frica indusă de propagandă îi face să pară invincibili pe toate planurile. ”De asta au atâţia fani în R. Moldova (spre ruşinea noastră).”

Răzvan Laur Moşuleţ susţine că sunt prea mulţi moldoveni care se închină Rusiei, ţară saracă moral şi material deşi are multe resurse. Ţările europene şi SUA s-ar implica foarte puţin cultural şi mediatic în Republica Moldova, dar Rusia crede că poate face ce vrea în acest teritoriu şi se foloseşte de ”ignoranţa locuitorilor din ţară”.

Anatol Ciobanu confirmă că lucrurile în R. Moldova sunt întocmai aşa cum le-a prezentat jurnalista. ”Dacă dintre toţi aceşti „crai” Voronin la un moment s-a împotrivit planului Kremlinului (Kozac), apoi ceilalţi, fără nicio genă, s-au închinat totalmente, iar acesta din urmă, Dodon, vrea cu desăvârşire să se izbăvească de moldoveni, mereu rugându-i pe Putin, Medvedev, Rogozin să înlesnească cu orice preţ primirea moldovenilor la muncă în Rusia.”

În opinia internautului, Dodon ar trebui să fie cel care, în primul rând să lupte pentru crearea locurilor de muncă în Moldova, să ia măsuri pentru dezvoltarea şi prosperarea economiei ţării prin atragerea investiţiilor din ţările cu economie înalt dezvoltată, dar nu să organizeze exodul populaţiei apte de muncă. ”Dodon, deci, pe el nu-l interesează crearea condiţiilor spre prosperitatea ţării, ci interesul personal, inclusiv şi cel de buzunar.”