Ziua internaţională Falun Dafa: o zi a triumfului Adevărului, Compasiunii şi Toleranţei în faţa Crimei
alte articole
Zeci de milioane de oameni din numeroase ţări ale lumii au celebrat sâmbătă Ziua internaţională a Falun Dafa, străveche practică spirituală chineză. Îmbrăţişată de aproape o sută de milioane de oameni, disciplina ce constă în efectuarea unui set de exerciţii line de qigong şi respectarea în viaţa de zi cu zi a principiilor adevărului, compasiunii şi toleranţei este celebrată an de an, pe 13 mai, prin parade la care pot fi admirate splendidele costume tradiţionale chineze sau diverse activităţi organizate de voluntari.
În România, această zi a fost onorată printr-un apel paşnic la Ambasada Chinei - ţara unde Falun Dafa (cunoscută şi ca Falun Gong) începea să fie predată în 1992 de maestrul Li Hongzhi. Reuniţi în faţa ambasadei, practicanţii au adus un omagiu colegilor lor din China care, de 18 ani sunt ţinta unei persecuţii atroce doar pentru că numărul lor era mai mare decât cel al membrilor de partid, ceea ce a stârnit invidia preşedintelui ţării. De asemenea, prin apelul lor paşnic, participanţii au transmis autorităţilor chineze mesajul că genocidul contra Falun Gong trebuie să înceteze.
Ţinând în mâini fotografii ale unora dintre colegii lor ucişi în China, practicanţii au ţinut momente de reculegere şi au aprins lumânări în memoria celor omorâţi pe motiv că nu au vrut să renunţe la practica ce le schimbase vieţile în bine.
"Acum 25 de ani, Falun Dafa a fost adusă în faţa publicului şi în foarte scurt timp, peste 100 de milioane au început să practice. Renumele Falun Dafa a trecut în afara graniţelor Chinei foarte repede şi astăzi se practică în peste 80 de ţări. Ziua de astăzi are o semnificaţie aparte din mai multe puncte de vedere. Unul este că se împlinesc 18 ani de când a fost declarată Ziua Internaţională Falun Dafa. Iar o altă realitate, mai tristă, este aceea că ne aflăm în faţa ambasadei Chinei pentru a aduce la cunoştinţa autorităţilor chineze, din nou, această atrocitate, acest genocid care are loc în China modernă şi de a le spune că de fapt practicanţii Falun Dafa sunt speranţa lor de a se întoarce la tradiţiile originare adevărate ale poporului chinez şi de a ajuta China să se reîntoarcă la perioada de glorie trecută", a explicat o practicantă Falun Gong.
Întrebată ce înseamnă Falun Dafa pentru ea - având în vedere că mulţi dintre colegii săi au preferat mai degrabă să moară în puşcăriile chineze decât să renunţe la practică - participanta la apelul paşnic răspunde:
"Este ceea ce am căutat toată viaţa! În momentul când am auzit de Falun Dafa, am văzut practicanţii Falun Dafa, tot ceea ce am avut mai bun în mine a ieşit la iveală! Toate infatuarea, toată supărarea, tot ce-am avut negativ s-a transformat. Sunt cu mult mai serenă, am devenit mult mai conştientă de ceilalţi şi fac mult mai multe lucruri pentru binele celor de lângă mine. Mă gândesc mai puţin la mine şi din ce în ce mai mult la ei. Este ceva fără de care nu aş mai putea să trăiesc", ne spune ea.
În asentimentul ei, o altă participantă la apelul paşnic spune şi ea că Falun Dafa este ceva ce a căutat toată viaţa şi că practica a transformat-o ca om.
"Despre Falun Dafa, eu cred că este acel lucru pe care-l cauţi toată viaţa fără să ştii că-l cauţi. Iar atunci când l-ai găsit simţi că fiinţa ta a fost reîntregită. Este acel lucru care pe mine m-a ajutat să fiu cea mai bună versiunea mea şi să pot fi un om liniştit şi fericit", spune practicanta.
"Ziua de 13 mai cred că fost cel mai bun lucru care a putut să li se întâmple oamenilor. Pentru că acum 25 de ani, în această zi, Maestrul Li Hongzhi a ieşit în public şi le-a spus oamenilor despre aceste lucruri minunate, principiile după care ar trebui să trăim cu toţii: Adevăr, Compasiune, Toleranţă. Respectarea acestor principii ar face ca lumea întreaga să fie o lume mai bună!", a precizat la rândul său un practicant chinez.
O altă participantă la apel se referă la problema persecuţiei la care sunt spuşi aderenţii Falun Dafa în China, unde cei ce au îmbrăţişat practica au ajuns să fie transformaţi într-o uriaşă bancă de organe vii, fiind ucişi la comandă pentru ca organele să le fie vândute pe piaţa neagră de transplant a Chinei.
"Regimul comunist desfăşoară o propagandă mincinoasă şi cumpără conştiinţe astfel încât să împiedice cât de mult posibil răspândirea valorilor Falun Dafa în lume. Sunt aici pentru că ştiu că practicanţilor Falun Dafa li se recoltează organele pe viu.
Vin periodic la Ambasada Chinei pentru că regimul chinez trebuie să ştie că nu poate să cumpere pe toată lumea, că oamenii sunt conştienţi, că e posibil ca informaţia adevărată să ajungă la mase, astfel încât aceasta să nu fie coruptă de propaganda comunistă şi să poată să facă alegeri corecte, cu discernământ, bazate pe realitate", a declarat protestatara.
Despre persecuţia din China
În 1999, în China comunistă începea ceea ce avea să intre în istorie ca genocidul Falun Gong. Frustrat că zeci de milioane de chinezi (mai mulţi decât membrii de partid) îmbrăţişaseră principiile Adevărului, Compasiunii şi Toleranţei predate de Maestrul Li Hongzhi, preşedintele de la vremea respectivă a Chinei, Jiang Zemin, a ordonat eradicarea practicii prin orice mijloacele.
După ce Jiang a cerut ca practicanţilor să le fie distrusă reputaţia, să fie ruinaţi financiar şi eliminaţi fizic, un uriaş aparat al represiunii s-a pus în mişcare. În timp ce mass-media de stat fabrica pe bandă rulantă ştiri denigratoare despre Falun Gong, milioane de oameni paşnici "vinovaţi" doar pentru că încercau să fie mai buni s-au trezit smulşi din casele lor şi aruncaţi în închisori, fără să aibă parte măcar de un simulacru de proces. Alţii au ajuns în lagăre de muncă, unde au fost transformaţi în sclavi, obligaţi să trudească 12-14 ore pe zi pentru a fabrica produsele ieftine cu care China invadează lumea. Iar alţii au fost aruncaţi în centre de spălare pe creier, pentru a fi "reformaţi".
Suprinzător, deşi în orgoliul său de dictator comunist obişnuit cu ideea că nimic nu se poate opune Partidului, Jiang Zemin şi-a imaginat că în 3 luni Falun Gong va fi distrusă, nu a fost aşa. Oamenii cărora Dafa le schimbase viaţa refuzau să se dezică de valorile lor. Şi atunci a apărut Oroarea. Având închisorile pline cu milioane de oameni sănătoşi, Zemin s-a gândit să-şi susţină persecuţia, care costa enorm, vânzându-i pur si simplu pe practicanţi pe bucăţi. Mai exact, pe organe.
Brusc, după 1999, în China comunistă au apărut noi şi noi spitale cu mii de paturi, specializate pe transplant, care ofereau organe - inclusiv organe vitale - în timp record. Contra cost, evident, un pacient care dispunea de bani putea avea o inimă, un ficat sau plămâni în termen de zile, asta în timp ce în Occident pentru un organ se aşteaptă luni de zile sau ani. Mai mult, dacă operaţia de transplant eşua, pacientului i se transplantau oricâte noi organe era necesar până ce unul era, finalmente, acceptat de organism. Sursa acestui belşug de organe erau practicanţii Falun Gong. Pe lângă ei, uiguri, tibetani, creştini, dar baza erau milioanele de oameni paşnici care credeau în Adevăr, Compasiune, Toleranţă.
Adevărul despre ceea ce se întâmplă în China a început să iasă la iveală în 2006 după ce soţia unui fost chirurg chinez trecea pragul redacţiei Epoch Times din Washington, dezvăluind că soţul ei recolta cornee de la deţinuţi Falun Gong în viaţă. După ce practicanţii ieşeau de sub bisturiul soţului ei, ajungeau în mâinile altor chirurgi care le extrăgeau mai tot ce se putea extrage, inclusiv piele.
Informaţia a fost publicată şi, ulterior, investigatori independenţi au preluat subiectul şi au documentat atrocitatea din China. Primele dovezi că statul chinez ucide sistematic practicanţi Falun Gong pentru a le vinde organele au fost prezentate în 2006 într-un Raport semnat de fostul secretar canadian pentru Asia-Pacific David Kilgour şi de reputatul avocat pentru drepturile omului David Matas. Cea de a treia variantă a raportului apărută în 2009, numită "Recoltarea Sângeroasă", a fost nominalizată la premiul Nobel pentru Pace.
Investigaţiile au continuat şi ultimul raport semnat de cei doi alături de jurnalistul de investigaţie Ethan Gutmann, intitulat - "Recoltarea sângeroasă / Carnagiul: O actualizare" - arată că spitalele chineze au transplantat, începând din 2000 şi până acum, între 60.000 şi 100.000 de organe anual. Numărul de transplanturi efectuate în aceşti ani este estimat la 1,5 milioane. Soldate, probabil, cu tot atâtea decese.
Informaţiile despre genocidul din China apărute de-a lungul ultimilor ani au făcut ca mai multe ţări ale lumii printre care Spania, Israel, Italia, Taiwan, Australia să îşi modifice legislaţia din domeniul transplanturilor, în încercarea de a stăvili fenomenul turismului de transplant în China.
Reacţii s-au înregistrat şi la nivel de Parlament European, acesta adoptând în decembrie 2013 o Rezoluţie prin care China este chemată să "pună capăt imediat practicii de recoltare de organe de la deţinuţi politic." Congresul American a acţionat asemănător, adoptând mai multe rezoluţii legate de recoltarea de organe, ultima fiind Rezoluţia 343. Aproape concomitent cu rezoluţia 343 a Congresului Statelor Unite ale Americii, peste jumătate dintre membrii Parlamentului European au semnat Declaraţia WD48, cerând legislativului UE demararea unei anchete independente privind recoltarea de organe ce are încă loc în China şi punerea în aplicare, fără întârziere, a Rezoluţiei Parlamentului European din 12 decembrie 2013 privind recoltarea de organe în China, menţionată mai sus.
