Die Weltwoche: Peter Thiel, membru al Grupului Bilderberg, discută despre sprijinul acordat lui Donald Trump în cadrul prezentei "bătălii apocaliptice"

Într-un interviu publicat duminică în ziarul elveţian Die Weltwoche, co-fondatorul Paypal şi al companiei Palantir, Peter Thiel, unul dintre membrii grupului Bilderberg care îl sprijină pe Trump, a discutat despre suportul său pentru preşedintele american şi despre motivul pentru care consideră că ne aflăm într-o “bătălie apocaliptică” cu un “establishment de centru-stânga în vestul Europei şi SUA” care acoperă “toate problemele pe termen scurt şi lung în societăţile noastre”.

Thiel este cunoscut pentru abordările sale extrem de tăioase, nonconformiste şi deseori incorect politice, dacă nu de-a dreptul controversate.

Din articolul publicat de Die Weltwoche:

Spuneţi-ne cum a fost primit în Silicon Valley sprijinul care l-aţi acordat lui Donald Trump pentru a deveni preşedintele SUA.

A fost destul de şocant. Suportul meu pentru Donald Trump a fost, la un anumit nivel, cel mai puţin controversat lucru pe care l-am făcut vreodată. Dacă este vorba de jumătate de ţară, nu poate fi controversat. Şi, totuşi, în contextul din Silicon Valley [ajutorul] a fost perceput ca fiind extraordinar de controversat. Nu politica este cel mai important lucru. Cred că există multe lucruri care sunt mult mai importante decât politica: ştiinţa este mai importantă, tehnologia este mai importantă, filosofia, religia... În mod normal considerăm că această corectitudine politică se referă practic la politică. Dar politica este un punct de unde este natural să începem. Dacă nu poţi avea nici măcar diferenţe de opinie în politică, atunci acela este un semn că lucrurile au devenit foarte nesănătoase.

De ce?

Deoarece într-o democraţie credem că persoana de rând ar trebui să fie capabilă să ia unele decizii: pe cine vrei preşedinte? Pe omul hazliu cu tunsoare ciudată sau bunica cea răutăcioasă? Acestea sunt unele dintre lucrurile de bun simţ pe care oamenii ar trebui să fie capabili să le dezbată. Iar dacă nu ţi se permite să te gândeşti nici măcar la asemenea lucruri, atunci probabil nu ar trebui să ţi se permită să te gândeşti la nimic.

La un moment dat, aţi descris ultimele alegeri prezidenţiale ca fiind similare cu o bătălie apocaliptică. Care anume aţi considerat că este miza?

Există nişte eseuri scrise de un anume Michael Anton. Toate sunt scrise cu nume fictive, din cauză că el a considerat că este prea periculos să folosească nume reale. Unul dintre ele s-a numit “The Flight 93 Election” (Alegerile Zborului 93). Zborul 93 a fost unul dintre cele patru zboruri deturnate de [lansarea atacurilor teroriste] 11 septembrie [2001], când pasagerii au ţinut piept teroriştilor, au atacat cabina pilotului – şi totuşi avionul s-a prăbuşit.

A existat [înainte de alegeri, n.r] o senzaţie că s-a preluat controlul de asemenea asupra SUA, care se afla pe o traiectorie catastrofală, şi oamenii încercau să ia cu asalt cabina pilotului. Nu înseamnă că ar fi putut să piloteze avionul sau nava sau orice altceva la care se referă metafora, ci înseamna doar că exista dorinţa de “a încerca”. Aşadar, mă gândesc că “Alegerile Zborului 93” reprezintă o metaforă puternică şi, emoţional, aceasta a rezonat cu siguranţă cu mine.

Care este puterea explicativă a acestei metafore?

Este vorba de această senzaţie profundă că SUA – lumea occidentală ca un întreg – nu merge în direcţia în care ar trebui. Avem atât în vestul Europei cât şi în SUA un establishment de centru-stânga care patinează peste toate problemele - cele pe termen scurt dar şi cele pe termen lung - din societăţile noastre. Iar dacă nu se face ceva, la un moment dat devine prea târziu pentru a repara lucrurile. Iar la momentul respectiv era deja foarte târziu.

Ce anume a fost unic în privinţa campaniei lui Trump?

Candidaţii republicani au fost întotdeauna mult prea optimişti cu privire la orice. Am crezut mulţi ani că era crucial pentru republicani să promoveze un candidat oarecum mai pesimist doar din cauză că ar fi prezentat o imagine mai onestă a ceea ce se întâmpla. Este foarte greu să ştii cum să faci asta, pentru că, dacă eşti mult prea pesimist, demotivezi oamenii: dacă totul se duce de râpă, nu mai are niciun rost să votaţi pentru mine. Cumva, măiestria lui Trump a fost că, deşi a fost extrem de pesimist, a reuşit să fie extraordinar de motivaţional. Sloganul “Make America Great Again” (Să facem America din nou măreaţă), este cel mai pesimist slogan dintre toate sloganele folosite de preşedinţii din ultima sută de ani: ţara a fost măreaţă, nu mai este măreaţă. Este o declaraţie foarte şocantă!

Lucru care a ofensat unii oameni

Pot înţelege că este extrem de ofensator şi chiar de ce este, poate, extrem de ofensator în Silicon Valley. Este motivul fundamental pentru care Silicon Valley a avut o oarecare justificare în a fi supărat pe Trump. Din moment ce Silicon Valley crede că face o lume mult mai bună, într-un mod în care Wall Street-ul nu o face, ceva legat de acel slogan a fost în mod unic ofensator. Dar cred că întrebarea pe care Silicon Valley şi ţara ar face bine să o pună, este următoarea: Este adevărat? Cât progres real am obţinut?

Şi care este răspunsul?

Eu consider că, în mod cert, există mult mai mult adevăr în tabăra lui Trump decât în, să îi zicem Propaganda Google, conform căreia totul s-a îmbunătăţi pur şi simplu automat. Cu siguranţă, unul dintre fenomenele actuale în lumea occidentală este că generaţia mai tânără, în cea mai mare parte a ei, nu se aşteaptă să aibă o viaţă la fel de bună ca cea a părinţilor. Putem spune că ei greşesc, că nu înţeleg nimic despre vieţile lor. Dar, din nou, bunul simţ, intuiţia care se opune “corectitudinii politice” este de a avea încredere în bunul simţ al oamenilor, de a avea încredere în discernământul lor. Dar acest sentiment reprezintă o inculpare incredibilă a elitelor.

În 2016, aţi schimbat afilierea politică de la libertarieni la republicani...

Nu ar trebui să credeţi tot ce este scris pe Wikipedia. Întotdeauna m-am înregistrat ca republican. Dar totuşi mă consider, din punct de vedere filosofic, destul de libertarian: cred într-un guvern mai restrâns, pieţe libere, poziţii sociale moderate, o politică externă mai puţin intervenţionistă... De fapt, l-aş apăra cu tărie pe preşedintele Trump din considerente libertariene. Ştiu o mulţime de libertarieni care nu ar fi de acord cu acest lucru. Dimensiunea care este mereu foarte importantă este cea a politicii externe, dintr-un punct de vedere libertarian. Trump reprezintă o schimbare majoră de la politica externă super agresivă a administraţiilor Bush sau a administraţiilor Clinton şi Obama. Dacă SUA intră într-un alt război major precum cel din Libia sau Siria, aş fi îngrijorat. Dar, până acum, suntem la un an şi jumătate [în noul mandat] şi cred că face bine.

Aţi fost în echipa de tranziţie a lui Donald Trump. În ce privinţă este el diferit faţă de toţi ceilalţi pe care i-aţi întâlnit în trecut?

Cred că este abilitatea sa extraordinară de a înţelege oamenii. Dacă v-ar chema la un interviu pentru un loc de muncă, ar intra direct în miezul problemei. În lumea occidentală, ne acoperim cu straturi peste straturi peste straturi de corectitudine politică, nu putem spune lucruri greşite, nu putem avea opinii despre oameni, nu putem evalua oamenii, nu putem spune că această persoană este mai bună decât această persoană din cauza unui motiv sau a altuia. Dacă ai putea pur şi simplu să treci de corectitudinea politică ar fi extraordinar. Este greu de înţeles cât de mult distorsionează lucrurile [această corectitudine politică, n.r.].

Cât de mulţumit sunteţi până acum de prestaţia lui Trump?

Cred că este impresionant cât de multe a realizat preşedintele Trump în primul an şi jumătate. Într-o situaţie foarte dificilă, mult mai polarizată decât m-aş fi gândit. Sunt uimit de cât mult s-a schimbat dezbaterea publică pe diverse subiecte.