Dialogurile dreptei surde: De ce e amorţită opoziţia

Fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu a fost invitatul lui Sever Voinescu în cadrul dezbaterii Dialogurile dreptei, organizate de Institutul de Studii Populare, think-tank-ul PDL. Cu un discurs articulat, el n-a răspuns totuşi întrebărilor incomode. Dreapta continuă să se amăgească.

Mai întâi MRU a fost întrebat despre partidul pe care-l patronează. Forţa Civică este în opinia acestuia ”o surpriză plăcută”, care s-a format pe baza unui mare entuziasm nestructurat şi din dorinţa multor cetăţeni care n-au mai făcut niciodată politică de a se implica. Campania electorală şi alegerile au avut loc însă prea devreme pentru ca această formaţiune să se consolideze. Până aici pare corect.

În prezent tot mai multe filiale se deschid în ţară şi ”gândesc mai bine decât centrul, de exemplu Filiala Iaşi a dat în judecată guvernul Ponta pentru abuz de încredere”, a ţinut să precizeze Ungureanu. Nici argumentul său că ”FC e un partid nou, care nu vine din FSN şi nu are datorii” nu poate fi contestat.

Totuşi este evidentă slăbiciunea actualei opoziţii: fie că vorbim de PDL, de FC, de PNŢCD. Într-adevăr de ARD, platforma comună, nu se mai aude nimic şi toţi vorbesc pe diferite voci şi nu se mai aud în vacarmul creat. Cum spunea Sever Voinescu, opoziţia pare amorţită pentru că ratează să fie vocală pe toate temele în care puterea comite abuzuri sau face greşeli precum criza ostaticilor din Algeria, clasa pregătitoare, privatizarea Oltchim, raportul MCV ş.a.

Membrii opoziţiei nu par să se regăsească încă după şocul înfrângerii drastice de la parlamentare. Toţi aşteaptă şi totuşi amână clarificarea Congreselor şi Convenţiilor care să decidă viitorul partidelor şi al conducerilor acestora. Amânările menite să le păstreze o poziţie de putere în partid unor lideri nu-i ajută însă deloc pentru că ele perpetuează starea de derivă a dreptei.

Sigur maşinăria de vot a USL taie şi spânzură în Parlament şi nu prea ai cum să i te opui, cel puţin nu prin vot. Dar opoziţia pare lipsită de idei alternative pe care să le propună populaţiei. Răzvan Ungureanu a insistat mult pe importanţa unei opoziţii extraparlamentare, a cetăţenilor tăcuţi care sunt nemulţumiţi de actuala putere. În opinia sa, aceştia nu trebuie să se mai plângă de opoziţia slabă din Parlament, ci să preia iniţiativa opoziţiei faţă de ”un guvern agresiv”.

Din păcate are dreptate că societatea civilă este tot mai tăcută la abuzurile puterii USL, la fel şi populaţia în ansamblul ei. Ce nu ia însă în calcul dreapta, PDL şi nici domnul Ungureanu este faptul că ei au pierdut alegerile tocmai pentru că au pierdut dramatic încrederea populaţiei. În loc să analizeze de ce s-a întâmplat asta, ce rol au avut lideri precum Elena Udrea, Videanu, Roberta Anastase, Emil Boc şi alţii în crearea unei opoziţii populare, ce rol şi ce efecte au avut măsurile de austeritate, dacă au mers prea departe, liderii dreptei şi diplomatul Ungureanu aruncă vina pe populaţia care nu se implică, pe societatea civilă tăcută. Dar oare n-a fost societatea civilă de atâtea ori alături de PDL? Nu are şi ea dreptul să fie dezamăgită? Nu vreau să spun că asta trebuie să însemne ca ea să închidă automat ochii la abuzurile USL.

Fostul premier Ungureanu susţine că importante sunt proiectele, nu personalizarea. Greşit, în România electoratul votează mai ales persoana. Degeaba vii cu un proiect credibil, dacă îl asociezi cu imaginea Elenei Udrea sau a lui Adrian Videanu. Dreapta îşi va decide soarta în funcţie de curajul pe care-l va avea să se lepede de asemenea oameni şi să aducă în frunte oameni credibili.

Credibilitatea dreptei trebuie reclădită printr-o construcţie comună. Corect şi adevărat. ”ARD n-a avut timp să se maturizeze şi a căzut pradă unor calcule cu miză mică”. Sunt de acord cu MRU şi cu apelul său la unitate. Dar unificarea forţelor de centru dreapta, idee teoretizată de Valeriu Stoica, nu a funcţionat niciodată din cauza orgoliilor. Până ce aceste orgolii nu se domolesc şi se renunţa la calcule cu miză mică, opoziţia actuală nu va fi susţinută de opoziţia tăcută din afara Parlamentului.

Cum să susţii un PDL condus de Elena Udrea, care va candida împotriva lui Blaga, sau un PNŢCD condus de traseistul Pavelescu? Cât timp nu vor renunţa la lideri compromişi, la factori de imagine negativi, aceste partide nu vor putea să se reabiliteze în ochii electoratului. De ce i-ar sprijini acesta când nu s-au schimbat deloc? Candidatura anunţată de Elena Udrea la şefia PDL arată clar că nimeni în partid n-a înţeles de ce au fost pierdute alegerile.

Iar MRU pare la fel de ridicol când se propune candidat la prezidenţiale ca şi atunci când susţine că membrele fostei ARD ar trebui să propună un candidat comun pentru alegerile din colegiul vacantat de demisia lui Dan Voiculescu. Realitatea este că Mihail Neamţu va candida din partea Noii Republici, PDL va avea candidat propriu şi FC va merge tot pe varianta Iulian Crăciun. Aşa că despre ce coagulare a forţelor de dreapta mai poate să fie vorba? Oricum opoziţia va pierde această bătălie, indiferent de candidat. Mai grav este că încă se autoamăgeşte şi nu înţelege de ce continuă să piardă.

Fostul premier Ungureanu susţine că importante sunt proiectele, nu personalizarea. Greşit, în România electoratul votează mai ales persoana. Degeaba vii cu un proiect credibil, dacă îl asociezi cu imaginea Elenei Udrea sau a lui Adrian Videanu. Dreapta îşi va decide soarta în funcţie de curajul pe care-l va avea să se lepede de asemenea oameni şi să aducă în frunte oameni credibili. E vorba de oameni mai mult ca niciodată, sau de lipsa lor. Selectarea unui candidat care să fie pregătit să aibă şanse de a-l înfrunta pe Antonescu la prezidenţiale nu mai poate fi întârizată.

Restul discursurilor centrate pe ideologie – de tipul ”România condusă de stânga este un stat asistenţial, care ucide sectorul privat prin supraimpozitare şi suprataxarea capitalului” - nu au cum să readucă votanţii pierduţi de PDL. Doar o schimbare radicală de conducere ar mai putea salva ceva.