De ce nu ajung pro-europenii din Republica Moldova la un numitor comun (interviu)

După mai bine de 40 de zile de la alegeri, noua coaliţie de guvernare din Republica Moldova încă nu a fost formată. Ieri seară a avut loc o nouă rundă de negocieri între PL, PLDM şi PDM, dar după discuţii politicienii au anunţat că nu s-a ajuns la niciun numitor comun, potrivit Unimedia. Liderul PL Mihai Ghimpu a declarat că formaţiunea sa este pregătită să renunţe la cele trei funcţii importante în stat, doar dacă i se va oferi funcţia de procuror general. Liderul PDM Marian Lupu a pledat pentru negocieri cu comuniştii. Analistul Petru Bogatu explică într-un interviu acordat Epoch Times de ce nu se înţeleg pro-europenii.

Epoch Times: Cum se explică faptul că negocierile pentru formarea unei noi coaliţii de guvernare la Chişinău au intrat într-un impas după ce PL, PLDM şi PDM păreau decise să refacă alianţa pro-europeană? Ce s-a întâmplat?

Nu avem de a face cu un impas, ci mai curând cu o tragere de timp. Aşa înţelege unul din cele trei partide să pună presiune pe parteneri pentru a-şi atinge obiectivele. PL are nevoie de garanţii pentru Dorin Chirtoacă, singura locomotivă reală a partidului. De sănătatea lui politică depinde viitorul liberalilor. De aceea, Mihai Ghimpu îşi doreşte să se asigure că primarul Chişinăului nu va fi lăsat la voia întâmplării. Dacă va rămâne la primărie, va fi nevoie de sprijinul celorlalte două partide în alegerile locale din 2015. Dacă păstrează mandatul de deputat – trebuie să obţină o funcţie înaltă în Parlament care i-ar permite să se afle în pole-position.

De ce insistă premierul moldovean Iurie Leancă pe cooptarea PCRM la guvernare? Pentru ce este nevoie de prezenţa comuniştilor în guvern şi de votul lor în Parlament?

Premierul în exerciţiu nu insistă atât pe cooptarea PCRM la guvernare, cât pe antrenarea comuniştilor într-o opoziţie sistemică. Asta pentru că celălalt partid parlamentar de stânga, condus de Igor Dodon, reprezintă de fapt opoziţia anti-sistem. PSRM e o făcătură a Moscovei, o curea de transmisie dintre FSB şi agentura rusă de la Chişinău şi luptă pentru denunţarea acordului de asociere cu UE şi din acest punct de vedere orice relaţie constructivă cu socialiştii este imposibilă. Distanţarea PCRM de PSRM e un lucru rezonabil şi de neamânat. În aceste circumstanţe, Partidul Comuniştilor trebuie transformat în ceea ce se cheamă opoziţie constructivă. Partidele pro-europene ar da cu piciorul în propria şansă dacă nu ar profita de situaţie pentru a încuraja evoluţia lentă a formaţiunii lui Vladimir Voronin pe poziţiile unui partid eurocomunist care nu s-ar opune cursului general de integrare în UE. Totodată, de Partidul Comuniştilor este nevoie pentru a alege preşedintele republicii în 2016. În cazul în care PCRM nu cooperează, după cum a promis, există riscul declanşării unor alegeri anticipate, iar acesta este ultimul lucru care ne-ar trebui acum.

Ca să nu mai spun că în condiţiile războiului ruso-ucrainean şi ameninţării ruse, dialogul puterii cu PCRM ar asigura un plus de stabilitate internă, ceea ce contează enorm în actuala situaţie.

Ce legătură are problema băncilor şi a lipsei de transparenţă a acţionariatului acestora cu formarea noii coaliţii de guvernare? Este vorba despre cazuri precum Banca de Economii a Republicii Moldova, care a revenit până la urmă în proprietatea statului, după ce companii ruseşti ajunseseră să controleze pachetul majoritar de acţiuni?

În Republica Moldova există o interconexiune mai veche între capitalul autohton şi cel rusesc. Destui politicieni pro-europeni de la Chişinău au fost sau mai sunt dependenţi de cercuri de afaceri cu origini ruseşti. Sunt păcatele tinereţii unor actori autohtoni care s-au iluzionat că viţelul blând suge la două vaci.

Formarea coaliţiei de guvernământ nu are o legătură directă cu situaţia din sistemul bancarschimb