De ce contează contextul legăturii dintre Wang Lijun şi Bo Xilai

Unele evenimente schimba modul în care privim lucrurile: Ceea ce părea permanent se dovedeşte a fi trecător, iar instituţiile care au apărut solide sunt pe punctul de a se prăbuşi.

Un astfel de eveniment de transformare a fost vizita bruscă a oficialului chinez Wang Lijun la Consulatul SUA din Chengdu pe 6 februarie.

Wang a fost vice-primar şi şeful poliţiei din oraşul provincial Chongqing, în zona central-vestică a Chinei. Potrivit unui oficial al guvernului american, citat de site-ul Washington Free Beacon, şi potrivit site-ului dizident în limba chineză, Boxun, Wang a mers în Chengdu pentru a cere azil, dar Statele Unite au refuzat să-l acorde .

Investigaţia şi zborul

Ştirea despre încercarea de dezertare a lui Wang seamănă cu o poveste de spionaj.

Pe 2 februarie, Bo Xilai, şeful Partidului Comunist Chinez (PCC) din Chongqing, l-a demis pe Wang din funcţia de şef al poliţie şi l-a retrogradat din poziţia de prim-viceprimar la cea de al şaptelea viceprimar, cu un portofoliu care includea educaţia şi mediul înconjurător.

Faceţi clic pe această etichetă pentru a citi colecţia de articole ale The Epoch Times despre regimul chinez în situaţii de criză. Politica din interiorul PCC reprezintă o provocare în modul de a înţelege, chiar şi pentru observatorii veterani ai Chinei. Aici încercăm să oferim cititorilor contextul necesar pentru a înţelege situaţia.

Potrivit Boxun, Bo avea un informator în interiorul Comisiei Centrale pentru Inspecţie Disciplinară (CCDI), un organ secret şi puternic al partidului care investighează şi pedepseşte cadrele suspectate de corupţie. Informatorul i-a spus lui Bo că CCDI, care este condusă de duşmanii săi, a lansat o investigaţie în legătură cu Wang.

În timpul domniei lui Bo în Chongqing de cinci ani, Wang a fost sluga lui Bo. Printre alte atribuţii, Wang a condus campania "lovirea întunecatului" a lui Bo. Prezentată ca o campanie anti-mafie, ea a fost folosită ca o armă politică.

Oameni de afaceri au fost închişi şi bogăţia lor a fost expropriată. Oficialii PCC instituiţi de predecesorul lui Bo, au fost închişi - Wen Qiang, predecesorul lui Wang ca şef al Biroului Securităţii Publice din Chongqing, a fost executat. Criticii susţin că Wang a vizat numai acele bande pe care Bo nu le putea controla.

Wang ştia literalmente unde au fost îngropate cadavrele în Chongqing. Bo şi-a dat seama că CCDI caută să-l înlăture prin investigarea lui Wang, aşa că Bo şi-a aruncat aliatul îndelungat în cuşca leilor. Bo a arestat 19 dintre asociaţi apropiaţi ai lui Wang. Potrivit Boxun, doi au fost ucişi, unul s-a sinucis şi mai mulţi au fost torturaţi.

Bo a desemnat poliţişti pentru a monitoriza non-stop activităţile fostului lor şef. Wang, care ştia soarta predecesorului său, a apărut în public neafectat. Într-un interviu de pe 5 februarie, el a vorbit cu calm despre provocarea noilor sale atribuţii, dar Wang se temea că ar putea fi asasinat în orice moment.

Pe 6 februarie, el a trecut deghizat pe lângă poliţia campată în faţa clădirii apartamentul său, s-a urcat într-o maşină civilă obişnuită şi a pornit spre vest, în Chengdu. Folosind un telefon mobil temporar, el a sunat la consulat ca să le spună că se îndreaptă spre ei şi că vrea un interviu.

Răzbunarea de la Consulat

Wang a petrecut peste 24 de ore în consulat. Washington Free Beacon l-a citat pe fostul oficial al Departamentului de Stat, John Tkacik, care a avut de-a face cu mai multe solicitări de azil în perioada când a fost detaşat în China, ca spunând că Wang ar fost ţinut peste noapte doar pentru a afla informaţii de la el.

Între timp, Bo a descoperit fuga lui Wang şi l-a trimis pe primarul Huang Qifan să rezolve situaţia, care a înconjurat Consulatul SUA în dimineaţa zilei de 7 februarie cu 70 de maşini de poliţie, inclusiv vehicule blindate, potrivit ziarului Mingpao din Hong Kong.

Consulatul SUA a informat Beijingul de prezenţa lui Wang acolo şi mai mulţi oficiali de rang înalt au zburat la Chengdu. Ei au ordonat forţelor naţionale de securitate din Sichuan să disperseze poliţia din Chongqing, care s-a retras până la prânz.

În seara aceea, Wang a părăsit consulatul şi a fost luat sub protecţia lui Qiu Jin, un vice-ministru al securităţii de stat. Radio France Internaţionale (RFI) a raportat că în momentul când Wang a ieşit din consulat, el a strigat către mulţime că el este "mielul de sacrificiu" al lui Bo şi că a oferit informaţii importante altor ţări.

Pe 9 februarie, Wang a fost pus sub anchetă de Comitetul Disciplinar Central al PCC, potrivit unui raport de pe site-ul chinez Caixin.

Fuga lui Wang în Chengdu nu a fost doar o încercare de auto-conservare, ci mai degrabă de răzbunare.

Potrivit Washington Free Beacon, "o sursă familiară cu interogatoriul lui Wang a declarat că acesta conţinea detalii legate de corupţia şi legăturile cu crima organizată ale şefului său, Bo Xilai, precum şi detalii despre represiunea poliţiei chineze împotriva disidenţei."

Boxun a raportat că Wang a afirmat că Bo şi Zhou Yongkang, un membru puternic al Comitetului Permanent al Biroului Politic, au conspirat pentru a-l elimina pe următorul liber al PCC, Xi Jinping, după ce Xi va prelua puterea în timpul celui de-al 18 lea Congres al Partidului din toamnă.

Evitarea responsabilităţii

În cadrul PCC a existat întotdeauna un anumit nivel de lupte fracţioniste. În 1998, Chen Xitong, fostul primar al Beijingului, a fost închis pentru presupuse fapte de corupţie, dar, de fapt, facţiunea condusă de Jiang Zemin a vrut să scape de el. În 2008, primarul Shanghaiului, Chen Liangyu, a fost închis pentru presupuse fapte de corupţie, dar de fapt a fost doar o modalitate a lui Hu Jintao să slăbească fracţiunea lui Jiang.

Dar de când avionul lui Lin Biao, care trebuia să îi urmeze lui Mao Zedong, a explodat deasupra deşertului mongol când Lin fugea în URSS, nu au existat rapoarte credibile despre o lovitură de stat planificată în China.

Probabil că Lin a crezut că este necesar să scape de Mao pentru a păstra PCC. Wang Lijun nu a fost dedicat vreunei ideologii; el a fost un mafiot cu un titlu pompos, care a condus o branşă de protecţie într-unul din marile oraşe ale Chinei.

Arthur Waldron, profesor Lauder de relaţii internaţionale la Universitatea din Pennsylvania, a scris ziarului The Epoch Times într-un e-mail: "Cu greu reuşesc să văd ce fel de lipici ţine PCC unit – cu excepţia unei dorinţe comune de a rămâne la putere şi a se îmbogăţi."

În timp ce regimul chinez pare să acumuleze rapid putere sub formă de bogăţie şi armament militar de înaltă tehnologie, de fapt, infracţionalitatea şi pofta de putere a conducerii îl divizează.

Arma pe care oficialii PCC o folosesc unii împotriva altora sunt cunoştinţele pe care le au despre crimele celorlalţi. PCC-ul de astăzi nu are mâinile pătate cu o crimă mai mare decât persecuţia brutala care abundă de detenţii şi torturi inumane de aproape 13 ani împotriva Falun Gong.

Încercarea de a evita asumarea responsabilităţii pentru această încălcare masivă a drepturilor omului îi obligă pe unii oficiali să încerce să se agaţe de putere pentru a se proteja. După cum a demonstrat fluxul constant de informaţii pe Internet despre Bo şi Wang, în aceste ultime două săptămâni, alţi oficiali contraatacă prin publicarea fărădelegilor colegilor lor.

În acest proces de dezintegrare, profesor Waldron avertizează că niciun fel de speranţă nu trebuie legată de vreo fracţiune sau individ.

El scrie, "teama mea cea mai mare cu privire la SUA este că vom începe să luăm partea cuiva din politica internă din China. ... Efectul final al acestei acţiuni va fi de a lega politica americană, care este constituţională, de cea chineză, care este personală, dictatorială şi coruptă."