Va deveni şeful de Partid din vestul Chinei un dictator militar?

Legăturile dintre Bo Xilai, şeful Partidului Comunist al metropolei Chongqing, situată în partea central-vestică a Chinei, şi fosta sa mână dreaptă, Wang Lijun, au fost întrerupte după ce Bo l-a înlăturat pe Wang din funcţia de şef al poliţiei din Chongqing, pe data de 2 februarie.

Patru zile mai târziu, temându-se că Bo intenţiona sa îl asasineze pentru a preîntâmpina ca Wang să furnizeze informaţii în cadrul unei investigaţii a Partidului vizavi de corupţia din Chongqing, Wang a fugit la Consulatul SUA din Chengdu, situat la patru ore de mers cu maşina către vest.

Purtătorul de cuvânt al mass-mediei regimului chinez, Xinhua, a confirmat pe data de 9 februarie că Wang a petrecut o zi la Consulatul SUA din Chengdu în ziua de 6 februarie şi că în prezent agenţiile de specialitate investighează acest caz.

Declaraţia furnizată de Xinhua arată că Wang nu mai este considerat “tovarăş”, dar nici nu susţine că acţiunea acestuia de a merge la consulat ar fi fost tratată ca fiind trădare. Se pare că viaţa îi este în siguranţă, însă cariera sa politică este cu certitudine terminată.

Soarta lui Bo Xilai este însă mult mai complexă.

Cea mai favorabilă circumstanţă a lui Bo este dată de puternica nemulţumire a liderilor locali faţă de guvernul central.

Mass-media de stat a regimului chinez a arătat că Bo a vizitat Provincia Yunnan pe 8 şi 9 februarie, iar apoi s-a întâlnit cu premierul canadian Harper în seara zilei de 11 februarie.

Zvonurile susţin că Bo a cerut scuze celor nouă membri al Comitetului Permanent al Biroului Politic, susţinând că nu ar fi trebuit să folosească o persoană ca Wang Lijun, şi că a negat acuzaţiile de corupţie, dar că este totuşi dispus să coopereze în ceea ce priveşte investigarea propriilor finanţelor şi ale familiei sale.

Unii sunt de părere că această chestiune se va finaliza repede; dacă regimul îngroapă cazul lui Wang pentru câţiva ani, oamenii vor uita de el.

Unii intelectuali chinezi au afirmat chiar că Bo mai poate încă să ajungă membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic cu ocazia celui de-al XVIII-lea Congres al Poporului, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.

Aceasta este absolut imposibil; există cel puţin cinci forţe care vor sa îl elimine pe Bo Xilai.

Cinci forţe împotriva lui Bo

În primul rând, cei care au pus la cale acest incident nu vor renunţa. Printre ei se află He Guoqiang din Comitetul Permanent al Biroului Politic şi Qiao Shi, secretarul Comisiei Centrale pentru Inspecţia Disciplinei. Ei doresc de 15 ani să se răzbune pe tatăl lui Bo, Bo Yibo, şi pe Jiang Zemin. Fiul lui Peng Zhen – fost preşedinte al Congresului Poporului – doreşte să se răzbune pe Bo din cauza unei condamnări cu închisoarea aplicate unuia dintre oamenii săi, Li Zhuang (un avocat condamnat în urma unei proceduri de faţadă în instanţă, din cauză că a încercat să apere un om de afaceri arestat de Bo). Aceştia toţi doresc sa îl zdrobească pe Bo Xilai.

În al doilea rând, comunitatea internaţională nu va tăcea. Wang Lijun a înmânat o serie de documente Consulatului SUA, iar organizaţiile de drepturile omului fac presiuni asupra guvernului SUA ca acesta să dea publicităţii ceea ce Wang a dezvăluit în legătură cu extragerile de organe pe viu de la aderenţii Falun Gong, un grup spiritual persecutat de regim. Datorită presiunilor, s-ar putea ca guvernul SUA să ceară un răspuns de la regimul chinez.

În al treilea rând, datorită răspândirii software-ului anti-blocadă care poate străpunge prin blocada pe internet a Chinei, mulţi chinezi cunosc deja crimele şi minciunile din spatele modelului Bo – regimul chinez nu mai poate masca acest lucru. Dacă acest oficial a cărui corupţie a fost expusă, ar fi lăsat în funcţie, nici chiar cei mai înalţi oficiali ai regimului nu ar accepta asta.

În al patrule rând, după ce lucrurile au ajuns în acest punct, nici Bo nu mai vrea să fie membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic. Bo Xilai este o persoană foarte avidă de putere – aşa cum l-a descris Wang – şi este foarte gelos. Se crede mai bun în orice privinţă decât vicepreşedintele Xi Jinping, presupusul nou cap al PCC şi crede că el ar trebui să fie “prinţul moştenitor”. Dacă devine prinţul moştenitor, nu este asta ceva mai bun decât să fii doar un membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic?

Ultima dintre forţele care sunt împotriva lui Bo este opoziţia formată din liderul PCC Hu Jintao şi premierul Wen Jiabao.

Puterea lui Bo

Când Bo a fost izgonit în sud-vestul Chinei, a început să se folosească de nemulţumirea oamenilor generată de marea discrepanţă dintre bogaţi şi săraci, şi a lansat mişcările de extremă-stângă de “aducere de omagii culorii roşii” şi de “lovire a întunecatului” – ce s-au concretizat în cântarea cântecelor maoiste, pro-comuniste şi conducerea aşa-numitei campanii anti-Mafia. Aceasta a fost prima dată în istoria PCC când a fost lansată o mişcare politică de către un oficial local, lucru care a fost făcută în mod evident spre a ştirbi autoritatea guvernului central.

Toată lumea ştie că Bo aspiră să fie un al doilea ‘Mao Zedong’

Toată lumea ştie că Bo aspiră să fie un al doilea ‘Mao Zedong.’ El şi-a construit energic cultul personalităţii în Chongqing în ultimii trei ani. Are o reclamă imensă instalată în vârful clădirii care spune: „Secretare Bo, Munceşti din Greu”, o asemănare izbitoare cu un slogan popular în zilele lui Mao: „Bunicule Mao, Munceşti din Greu!”

De asemenea, el a schimbat în mod arbitrar, numele, uniformele şi echipamentul Forţei Securităţii Publice din Chongqing, transformând-o în ceva similar unei forţe armate independente. Atunci când a dat ordin ca Wang să fie arestat în Chengdu, el a mobilizat poliţia armată ca şi când ar fi pornit o lovitură de stat.

Mai mult, Bo a folosit întreprinderile PCC şi baza de arme nucleare din munţii din apropierea Chongqing pentru a-şi întări puterea militară. În anii 1960, PCC era implicat în pregătirile de război cu fosta Uniunea Sovietică şi de combatere a dezastrelor naturale, iar Partidul a transferat principala sa putere militară în zonele din jurul Chongqing, inclusiv baza sa de arme nucleare.

Se spune că Bo a pregătit de mult timp adăposturi pentru un război prelungit. El este convins că, odată ce se va separa de guvernul central al PCC, are puterea de a se confrunta cu acesta. Altfel, Bo nu ar fi desfăşurat exerciţii militare în Chongqing în timp ce Hu Jintao participa în străinătate la Summit-ul APEC, pe 10 noiembrie 2011.

Printre oficialii care au prezentat exerciţiile militare se află: Liang Guanglie, membru al Comisiei Militare Centrale şi consilier de stat în Ministerul Apărării Naţionale; Li Shiming, comandant al Regiunii Militare Chengdu; Ţian Xiusi, comisar politic; Liu Changyin, comisar politic adjunct; Yang Jinshan, comandant al Regiunii Militare Tibetane; Jiang Jufeng, guvernator al Provinciei Sichuan; Zhao Kezhi, guvernator al Provinciei Guizhou; Huang Qifan, primarul oraşului Chongqing; Li Jiheng, guvernator al Provinciei Yunnan şi vicepreşedinte al guvernului Regiunii Autonome Tibet.

Patru aşi

De fapt, există multe condiţii favorabile care sa îl determine pe Bo să nu îşi recunoască greşelile în faţa lui Hu şi a lui Wen. Mai mult, din moment ce conflictul dintre el şi Hu şi Wen a fost deja făcut public, nu mai trebuie să îl mascheze. Pentru a o spune pe şleau, Bo are cel puţin patru aşi în mânecă cu care să negocieze cu Hu şi Wen.

Primul, are sprijinul armatei din sud-vest, aşa cum am menţionat mai sus. Trupele care au servit sub conducerea tatălui lui Bo Xilai, Bo Yibo, se află în regiunea militară Yunnan. Când Deng Xiaoping a redus forţele militare de la opt regiuni militare la şapte, el a concediat pur si simplu trupele sud-vestice din Yunnan. Întrucât trupele au fost reduse la statutul de armată secundară, şi salariile au fost reduse semnificativ, ceea ce a determinat multă nemulţumire în rândul ofiţerilor din Yunnan. Pe lângă aceasta, Yunnan este foarte departe de guvernul central şi a avut întotdeauna tendinţa de a fi independent.

Al doilea as: cea mai favorabilă condiţie pentru Bo este dată de nemulţumirea puternică a liderilor locali faţă de guvernul central. De când premierul Zhao Ziyang a redirecţionat taxele întreprinderilor de stat mari şi mijlocii către guvernul central, guvernele locale se descurcă greu, în special în zone precum Chongqing, Tibet, Yunnan şi Sichuan.

Avantajele de care s-au bucurat multe mari întreprinderi de stat au fost luate cu forţa de către oficialii din guvernul central. Oficialii locali au adunat o mulţime de nemulţumiri datorită acestor politici economice inegale, fără a găsi un loc în care plângerile să le fie băgate în seamă.

Din punct de vedere politic, ei au îndurat de asemenea multe hărţuiri din partea oficialilor guvernului central al PCC. Situaţia este similară aceleia de dinainte de Revoluţia din 1911, când mulţi oficiali locali doreau o împărţire a Chinei după o lungă perioadă de unitate. De îndată ce Bo va striga adunarea, mulţi vor răspunde.

Al treilea as: pentru că Bo este un maestru al înşelătoriei, el este perceput ca fiind un personaj carismatic printre oamenii de rând din Chongqing. Ei cred ca Bo este un om bun, un oficial cinstit oprimat de către oficialii corupţi ai PCC. Atâta timp cât Bo poate juca această piesă, el poate înşela mulţi oameni, care vor vorbi în favoarea lui.

Al patrulea as: Bo s-a pregătit de mult timp pentru uzurparea puterii. Fără îndoială că a strâns tot felul de dovezi despre conducerea coruptă a PCC, inclusiv despre Hu şi Wen şi despre copiii lor. Atâta timp cât Hu nu se va atinge de el, Bo nu va face publice acele materiale.

Astfel că Bo nu are de ce să dea înapoi în faţa guvernului central. Bo cunoaşte foarte bine natura violentă şi însetată de sânge a PCC. El ştie că PCC îi poate promite o funcţie în Comitetul Permanent, şi că, odată ajuns în Beijing, îl vor aştepta cătuşele. Din moment ce nu are nici sediu şi nici armată în Beijing care sa îl protejeze, el nu îndrăzneşte să părăsească zona de sud-vest.

Cu alte cuvinte, indiferent vrea sau nu, Bo nu are cale de retragere şi trebuie să aibă o confruntare cu Hu şi Wen.

* * *

Bo Xilai, în prezent şeful Partidului Comunist Chinez (PCC) din oraşulChongqing, este fiul unui membru senior al PCC, Bo Yibo, care l-a ajutat pe Jiang Zemin, fostul preşedinte al Chinei, la epurarea multor rivali politici.

Cariera politică a lui Bo Xilai a înregistrat progrese constante: între anii 2004 şi noiembrie 2007 a fost ministru al Comerţului, după ce anterior fusese primar al oraşului Dalianşi guvernator al provinciei Liaoning

Deşi prezentat de multe ori ca făcând parte din noua generaţie de lideri ai Chinei, fiind carismatic şi mereu relaxat în faţa presei, se crede că aceasta este doar o faţadă, în realitate Bo Xilai este crud şi nemilos, având un comportament imoral în spatele camerelor de filmat, iar cartea sa vizită este extrem de pătată în privinţa drepturilor omului.

Potrivit rapoartelor internaţionale şi informaţiilor furnizate de membrii grupării Falun Gong, cel mai aspru persecutat grup din China de astăzi, în calitate de primar al oraşului Dalian, Bo Xilai a urmat politica de persecuţie la "sânge" iniţiată de Jiang Zemin, transformând oraşul Dalian într-unul dintre locurile cele mai sumbre pentru practicanţii Falun Gong. Acelaşi lucru s-a întâmplat când Bo Xilai a funcţionat ca guvernator al provinciei Liaoning, această provincie dovedindu-se a fi una dintre zonele în care persecuţia era cea mai severă. El a condus lagărul de muncă forţată Masanjia, cunoscut pentru metodele sale brutale de tortură asupra practicanţilor. Lagărul este locul unde practicantele Falun Gong au fost aruncate în celule cu deţinuţi bărbaţi de drept comun, pentru a fi violate în grup, conform Centrului de Informaţii al Falun Dafa.

Aceasta a determinat ca vizitele sale în afară Chinei să fie întâmpinate de proteste din partea grupărilor care susţin drepturile omului, fiind în prezent acuzat de crime împotriva umanităţii în cadrul unor plângeri penale înaintate de victime Falun Gong sau rude ale victimelor, în state din întreaga lume.