"Dacă lucrurile astea se petrec, România e pierdută" - Stanomir explică miza uriaşă a schimbărilor din politica SUA

Politologul Ioan Stanomir a explicat, într-o emisiune la TVR, ce importanţă are pentru români ca Statele Unite să nu permită hegemonia unui stat totalitar în zona eurasiatică. "Dacă lucrurile acestea se petrec, România este pierdută. Aici este foarte limpede", crede profesorul de la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti.

Ioan Stanomir: Să nu ne închipuim că politica externă a Statelor Unite poate face abstracţie de un element strategic esenţial. În spatele Rusiei se află China. Statul chinez este cel care împinge Rusia spre politica de confruntare, ştiind că, indiferent de rezultat, în parteneriatul ruso-chinez, China va avea câştig de cauză.

Jurnalistă: Voiam să vă întreb, domnule profesor, cum vi se pare că s-a relansat campania electorală în Statele Unite din punct de vedere al temelor de dezbatere după intrarea Kamalei Harris?

Ioan Stanomir: Este limpede că vicepreşedintele nu este fostul preşedinte Biden. Putem să-i spunem fost preşedinte pentru că, deşi îşi duce termenul la capăt, este un fost preşedinte din toate punctele de vedere. (...) În cazul Kamalei Harris, având de-a face cu cineva care este mai degrabă un politician limitat ca experienţă şi limitat ca succese repurtate, domnia sa probabil va încerca să se poziţioneze, cum a şi făcut-o, ca reprezentantă a unei stângi din Partidul Democrat.

Va conta foarte mult dacă dezbaterea din Statele Unite se va concentra pe demonizare şi pe invective sau se va concentra pe politici. Pentru că, dacă se va concentra pe politici, acolo se vor vedea diferenţele în materia imigraţiei ilegale, în materia politicilor economice şi, poate, şi în materia politicii externe.

Cred că pentru noi, ca sprijinitori ai democraţiei, este foarte important să nu asistăm la o dezbatere cu invective, ci la o dezbatere în care criticile să nu vizeze atât persoanele, cât experienţa persoanelor respective care să îndreptăţească critica. E o nuanţă puţin alambicată, dar este diferenţa între a insulta pe cineva în baza etniei sau a vârstei şi a reproşa cuiva că a făcut ceva atunci când era vicepreşedinte sau preşedinte. Cred că este ceva ce telespectatorii înţeleg foarte bine.

Însă se pune o întrebare: Ce ne interesează pe noi? Pe noi ne interesează ca Statele Unite să nu se abată de la misiunea pe care istoria le-a încredinţat-o după 1945. Misiunea lor, simplu spus, este aceea de a nu permite hegemonia unui stat totalitar în zona eurasiatică.

Dacă lucrurile acestea se petrec, România este pierdută. Aici este foarte limpede. Eu sunt moderat optimist pentru că, la ora actuală, toate evenimentele converg în a-i face pe politicienii americani, de-o parte şi de altă, să înţeleagă că există un continuum care duce de la Moscova, Beijing, Phenian şi Teheran, iar acest drum al totalitarismului înseamnă, de fapt, o tentativă de a răsturna hegemonia americană.

Este şocant pentru americani să constate că marinele rusă şi chineză ajung în largul coastelor Alaskăi. E foarte periculos. Pentru că puterile revizioniste de astăzi sunt unite de obiective strategice convergente şi divergente. Ce uneşte Rusia şi China este simplu: dorinţa de a detrona Statele Unite. Ce le desparte este medalia de aur. Este limpede că, pentru dictatura de la Beijing, ţinta este poziţia de hegemon. Hegemon şi competitor global al Statelor Unite.

Jurnalistă: Şi practic să preia Taiwanul.

Ioan Stanomir: Taiwanul este premiul care revine câştigătorului clasei. Şi nu e vorba doar de Taiwan, ci şi Marea Chinei de Sud, pentru că Republica Populară Chineză are pe lista de cumpărături foarte multe naţiuni.

Ştiţi, preşedintele Macron se dorea Jupiter. A dorit armistiţiu olimpic. Nu l-a obţinut. De asemenea, remarcam că, în Mali, de unde forţele franceze au fost alungate, guvernul este asistat de mercenari ruşi.

S-ar putea ca, atunci când se scrie istoria mandatelor preşedintelui Macron, elementul cel mai neliniştitor să fie prăbuşirea sistemului francez în Africa, care nu era un sistem neocolonial. Acestea sunt lucruri foarte importante. Neocolonială este Rusia. Sistemul francez era un sistem care miza şi pe întărirea guvernelor locale.

Eu cred că ar fi foarte important, în pofida rezervelor pe care le avem faţă de unul sau altul dintre preşedinţii francezi, să înţelegem că evacuarea Franţei de pe continentul african lasă câmpul larg deschis Rusiei şi Chinei. Şi pentru noi cred că lucrul acesta este foarte neliniştitor.