"Cuţitul e la os" - Cum vede Baconschi pachetul de austeritate promovat de premierul Bolojan
Fostul ministru de Externe Teodor Baconschi a explicat, la postul B1 TV, că pachetul de măsuri de austeritate adoptat de Guvernul Ciolacu a fost impus în grabă, sub presiunea Comisiei Europene. În acelaşi timp, Baconschi a denunţat cheltuielile scandaloase şi numirile politice din instituţii strategice, precum Salrom, considerând că populaţia nu poate fi chemată la sacrificii în timp ce privilegiile din aparatul de stat rămân neatinse.
Jurnalistă: V-aş întreba cum vi se pare pachetul ăsta de austeritate, care, am zice, loveşte peste tot în toată lumea, inclusiv în educaţie, în burse, în privaţi, în pensionari. Nu scapă nimeni, firme, toată lumea.
Teodor Baconschi: Vedem că s-a produs un tsunami în comentariatul românesc şi pe social media sunt derulate opinii care se cam bat cap în cap. Sunt oameni care ne spun, în numele lucidităţii, că desfrâul bugetar angajat de guvernul Ciolacu în ultimii câţiva ani ne-a dus în pragul insolvenţei şi că riscăm mult mai mult dacă nu strângem cureaua. S-a optat, din câte vedem, pentru o măsură, să zicem, echitabilă, dar care îi enervează pe toţi.
Ideea asta, să luăm de la fiecare câte puţin, pare, într-adevăr, judicioasă, dar nu a fost suficient de bine explicată, cred eu, pentru că noi am avut o viaţă statală, administrativ-politică, paralizată de anul electoral, de marile lui derapaje, de redresările de ultim moment, şi, prin urmare, e foarte greu să te instalezi la Palatul Victoria, cum a făcut-o domnul Bolojan, şi în câteva zile să ceri puţinilor experţi pe care poţi conta să restructureze, de pildă, companii de stat sau să producă propuneri de redresare a deficitului fiscal altfel decât pe genunchi, deci într-o formă de alarmism şi improvizaţie care s-ar putea să fie corectate mai târziu, dar, până una-alta, vor produce nişte efecte în economia reală, în planurile de afaceri, în puterea de cumpărare a cetăţenilor, în diverse industrii, pentru că dacă în UK orice tipăritură e scutită de TVA, la noi, până şi industria cărţii, care oricum este suferindă, s-a văzut cu TVA de 11%. Acum vom vedea.
E clar că guvernul a acţionat, în prima instanţă, sub presiunea acestui termen de la Consiliul Afaceri Economice şi Financiare (ECOFIN), la Bruxelles, unde România, ca să mai fie credibilă, trebuia să vină cu un pachet de măsuri concrete, dar nu cu noi promisiuni, cu negocieri. Ce a făcut până acum nu mai merge. Asta e clar.
Deci cuţitul e la os, guvernul a adoptat de urgenţă aceste ordonanţe şi pachetul ăsta de austeritate. Eu nu cred că e o situaţie la fel de critică precum cea din criza financiară mondială din 2009–2010. Şi acum urmează să vedem şi ce blocaje apar în sistem, pentru că amintea cineva că şi domnul Ciucă, atunci când s-a aflat la guvernare, a propus CAS pe pensiile mai mari de 3.000 de lei şi că această propunere a fost demontată după câteva luni, anulată practic.
Acuma rămâne să vedem dacă Curtea Constituţională îşi contrazice propria jurisprudenţă, dacă sindicatele astea, care sunt trezite la viaţă ori de câte ori nu se aruncă cu bani în salarii şi pensii, vor înţelege, vor negocia, vor accepta aceste măsuri. Deci suntem oarecum într-o situaţie de funambulism politic, mergem pe sârmă şi să vedem cine cade.
Jurnalistă: Dar vedeţi dumneavoastră, zilele astea, mai mult ca niciodată, ies în evidenţă ceea ce se numesc nababii de la stat şi tot felul de situaţii absolut halucinante. De exemplu, ieri am prezentat noi aici, în exclusivitate – şi acum a apărut în toată presa şi în atenţia miniştrilor – o factură de la Salrom. Salina Pride, care a fost distrusă practic în acest moment, nu era doar o destinaţie turistică – noi acolo aveam o resursă extraordinară de sare, că nu o mai avem acum, ni s-a spus că zăcământul este complet pierdut.
Oamenii ăştia de la Salrom au petrecut de 62.000 de lei, 12.000 de euro, la o pensiune, restaurant foarte exclusivist, frumos, nu zice nimeni, o companie românească, în regulă. Au lăsat şi un bacşiş de aproape 1.000 de euro, pe care vor să-l deconteze, şi s-au dus frumos cu facturica asta să o deconteze. Asta se întâmpla în plin dezastru la Pride, pentru că e plătită luni, pe 30, iar factura e aferentă 13 iunie – 1 iulie, adică a cuprins şi nenorocirea aia, dezastrul de la Praid, pe care l-am văzut cu toţii, o pierdere extraordinar de mare. Ministrul Economiei, care a cerut să fie dizolvat Consiliul acela de administraţie, a descoperit că a doua sau a treia zi după dezastrul de la Pride, acest director al Salrom şi-a mărit salariul de la 32.000 la 38.000, pe 28 mai 2025 – adunarea generală a acţionarilor a decis mărirea acestei indemnizaţii – doar bucata fixă, spune domnul ministru Radu Miruţă, pentru că au şi o bucată variabilă.
Şi te întreb, dacă la o companie care ar trebui să fie strategică de siguranţă, până la urmă, că acolo vorbim de zăcăminte importante de sare din România, cu oamenii ăştia ce putem face? Că şefii de acolo erau numiţi politic. Întâmplător, domnul – cred că e de pe la Buzău – un fost consilier local pe lângă domnul Ciolacu.
Teodor Baconschi: Da, acum, sigur, noi avem zăcăminte de sare extraordinar de bogate, exportam sare încă de pe vremea Imperiului Otoman, acum tot românul pune sare în bucate sare himalayană, colorată cu un roz artificial, şi acolo unde sunt resurse saline şi aşa mai departe sunt proptiţi astfel de tovarăşi incompetenţi, pe pile politice, eventual cu binecuvântarea unor servicii, şi care se răsfaţă aruncând bani pe geam, sub pretextul că păzesc resurse strategice.
De câte ori auziţi adjectivul „strategic”, când e vorba de resurse geologice din România, puteţi fi convinsă că avem de-a face cu o grupare din asta de băieţi deştepţi, de fapt, de nişte iresponsabili cinici, care sunt lăsaţi să jefuiască banul public. Şi aici, într-adevăr, dacă domnul Bolojan – nu-i vorba aici de concursul decapitării lui Moţoc şi aşa mai departe, nu avem plăcerea sadică de a ni se oferi zilnic câte un executat din ăsta de lux, nu e vorba de o jacquerie, de o nouă revoluţie franceză, de luptă de clasă – e vorba de bun-simţ, adică dacă tu ceri întregului corp social să facă sacrificii, să consume mai puţin, să scadă puterea de cumpărare, să plătească facturi mai scumpe, cel puţin scoate din scenă aceste obscenităţi, adică toată această galerie de companii de stat prost conduse, îndatorate, în care vedem că e o chermeză permanentă, absolut sfidătoare la adresa bunului-simţ elementar.
Deci îi cerem, într-adevăr, ca cetăţeni, domnului premier să termine, în definitiv, cu toate. Vorbeam de EximBank zilele trecute. EximBank înseamnă export-import. Păi sună a ceauşism din anii ’80 şi a Bancorex. Toate aceste regii naţionale – bun, dacă n-au fost privatizate, cum ar fi fost normal, deşi apa minerală şi diverse alte resurse naturale au intrat în proprietatea unor şmecheri, nu mai sunt de mult ale statului – dar şi aici, dacă nu găsesc o soluţie pentru a reduce personalul şi cheltuielile acestor companii de stat, suntem, într-adevăr, foarte puţin motivaţi pentru solidaritatea pe care o solicită guvernul.
