Cum subminează Rusia soluţionarea dosarului nuclear iranian
alte articole
Rusia şi Iranul au semnat pe 11 noiembrie un acord pentru construirea a încă patru reactoare la centrala nucleară de la Bushehr şi încă patru în altă locaţie. Moscova s-a oferit să preia cantităţile mari de uraniu îmbogăţit din Iran şi să le transforme în combustibil. În acest fel, Iranul şi-ar menţine programul nuclear civil, Rusia se alege cu bani şi cu influenţă, iar Occidentul se asigură că Iranul nu poate face repede o bombă atomică. În realitate, Rusia continuă să submineze însă soluţionarea dosarului.
Problema principală este că detaliile acordului încheiat de autorităţile de la Teheran cu Rosatom, compania de stat rusească, rămân necunoscute, deşi sunt foarte importante. N-a fost stabilită nicio dată pentru niciunul dintre reactoarele plănuite. Rosatom a spus doar că ele vor funcţiona ca şi centrala de la Bushehr sub supravegherea AIEA, iar combustibilul nuclear va fi produs în Rusia, transportat în Iran, iar cel uzat va fi readus în Rusia pentru reprocesare. ”Decizia de a vinde mai multe reactoare Iranului reflectă faptul că Washingtonul nu are niciun drept la opinie în legătură cu ce ar trebui să facem noi în această chestiune. SUA au jucat după propriile reguli în relaţia cu Rusia, au introdus sancţiuni împotriva noastră şi ne-au subminat interesele în Ucraina”, a spus Serghei Markov, un analist rus apropiat de Kremlin pentru Christian Science Monitor.
Anunţul construirii de noi reactoare nucleare în Iran cu puţină vreme înainte de întâlnirea grupului P5 1 de la Viena, în condiţiile expirării acordului interimar privind programul nuclear al Iranului la 24 noiembrie, poate fi considerat o provocare făţişă şi o subminare clară. Nu este prima de acest fel. La sfârşitul anului 2013, Iranul şi Rusia negociau un acord de petrol contra bunuri în valoare de 1,5 miliarde de dolari pe lună care urma să submineze sancţiunile occidentale ce au convins Iranul să ajungă la acordul interimar cu Vestul. Rusia urma sa cumpere până la 500.000 de barili de petrol iranian pe zi în schimbul achiziţionării de către Teheran a unor bunuri şi echipamente ruseşti.
Livrările de bunuri ruseşti, mai ales grâu, în schimbul petrolului iranian vor începe în curând, a declarat pe 1 decembrie ministrul rus pentru dezvoltare economică Alexei Ulyukayev, citat de Russia Today. ”Putem exporta un volum mare de echipamente pentru industria de petrol şi gaz, unelte agricole, generatoare de electricitate”, a precizat el.
Revenind la ultima rundă de negocieri în formatul P5 1, aceasta a eşuat şi pentru că nu s-a putut ajunge la un compromis legat de numărul de centrifuge de uraniu îmbogăţit pe care Iranul are dreptul să le păstreze. Occidentalii nu au fost convinşi de faptul că Iranul îşi va trimite toată cantitatea de uraniu îmbogăţit în Rusia pentru transformarea ei în combustibil.
Mai mult, propunerea Rusiei nu avea cum să rezolve şi problema neîncrederii faţă de Teheran. Iranienii au cerut ca sancţiunile impuse de Consiliul de Securitate al ONU să fie ridicate primele, însă America şi Europa se opun pentru că dacă Teheranul nu-şi respectă angajamentele, acestea vor fi mai greu de reintrodus. Aici intervine din nou rolul nefast al Rusiei care ar avea drept de veto într-un eventual nou vot în Consiliu asupra eventualei reintroduceri a sancţiunilor. Există îngrijorarea că propunerea Rusiei nu este decât o şmecherie menită să scoată Iranul de sub sancţiuni, Moscova urmând să acopere apoi un Teheran care nu şi-ar respecta angajamentele luate. Din păcate, Rusia este parte a problemei, nu a soluţiei în dosarul nuclear iranian. Moscova încearcă să profite pentru propriile scopuri de această chestiune. Cooperarea în dosarul nuclear iranian este folosită ca o monedă de schimb în relaţia cu Occidentul privind Ucraina, dovadă avertismentul ministrului de Externe german Walter Steinmeier că poziţiile dure faţă de Moscova periclitează cooperarea ruşilor în alte dosare.
Există îngrijorarea că propunerea Rusiei nu este decât o şmecherie menită să scoată Iranul de sub sancţiuni, Moscova urmând să acopere apoi un Teheran care nu şi-ar respecta angajamentele luate.
Oliver Meier, cercetător la think-tank-ul german SWP, arată într-o analiză că europenii, nu Rusia, ar putea şi ar trebui să preia iniţiativa în dosarul nuclear iranian pentru că au o marjă de manevră mai largă decât Obama, înghesuit tot mai mult de un Congres dominat de republicani, care ameninţă cu noi sancţiuni împotriva Iranului. Reprezentanţii UE ar putea cere Iranului să dezvăluie ce cercetări a făcut în trecut în legătură cu dezvoltarea de arme atomice, promiţând în schimb Teheranului ridicarea unor sancţiuni. De partea sa, Iranul ar putea demonstra printr-o astfel de colaborare că are intenţii paşnice şi să sporească încrederea.
Europenii au puţin de pierdut şi mult de câştigat dintr-o astfel de încercare. În cel mai rău caz nu obţin nimic şi irită SUA. Acesta este însă un risc mai mic decât prelungirea negocierilor pe marginea dosarului nuclear sine die. Europa trebuie să înţeleagă că SUA nu poate, iar Rusia nu vrea să facă mai mult în această privinţă.
Cât despre Iran, ziarul Moscow Times nota că planul B al oficialilor iranieni, în cazul în care dialogul privind dosarul nuclear eşuează total, este o apropiere şi mai mare de Rusia şi China, cu care împărtăşesc opinii comune în multe chestiuni, inclusiv referitor la situaţia din Siria şi Irak. Mai mult, Teheranul se bazează pe faptul că Moscova şi Beijingul se vor opune extinderii sancţiunilor în Consiliul de Securitate. De aceea soluţiile propuse de Rusia nu sunt tocmai credibile.
