De ce se întăreşte parteneriatul China-Rusia

Cine se aseamănă se adună. Beijingul şi Moscova par tot mai apropiate în ultima vreme. Cele două ţări îşi consolidează legăturile economice şi energetice şi se susţin reciproc în probleme precum Ucraina sau Hong Kong. Alianţa lor este îndreptată împotriva inamicului SUA şi se bazează pe afinităţi ideologice nedemocratice, dar şi pe slăbiciuni şi frustrări comune.

China, adepta declarată a non-interferenţei în treburile interne ale altor state, a rezistat ferm presiunilor occidentale de a condamna anexarea Crimeei şi destabilizarea Estului Ucrainei de către Rusia. De partea cealaltă, Moscova a întors sprijinul tacit Beijingului în privinţa Revoluţiei umbrelelor din Hong Kong, exprimând susţinere. Maşinăria ruso-chineză pare să meargă ca unsă în demersul ei de a submina actuala ordine internaţională.

Cele două ţări s-au apropiat mult în ultima vreme deoarece simt nevoia unui aliat împotriva Occidentului şi sunt constrânse de împrejurări. Putin a izolat Rusia şi a adus economia într-un declin periculos, ca urmare a ultimelor aventuri expansioniste şi a sancţiunilor care au lovit-o. Mai mult, preşedintele rus n-a făcut nimic pentru a diversifica şi a viabiliza economia rusă pentru că ea să nu mai depindă atât de mult de preţul gazului şi petrolului. În prezent, odată cu scăderea preţurilor la hidrocarburi şi reducerea cererii de gaz, Rusia este obligată să vândă chinezilor.

Preşedintele Vladimir Putin şi omologul său chinez Xi Jinping au semnat recent un memorandum de înţelegere privind rutele vestice de livrare a gazului rusesc, în baza căruia compania Gazprom va livra încă 30 de miliarde de metri cubi de gaz către China. Scopul final este, aşa cum spunea Alexei Miller, ca Rusia încearcă să îşi diversifice pieţele de desfacere iar exporturile de gaz către China să le depăşească pe cele către Europa.

De cealaltă parte, economia Chinei începe să dea semne de oboseală – creşterea economică nu mai este accelerată, iar bula imobiliară stă să se spargă. Prin urmare noua alianţă Rusia-China este o axă formată din două state slabe care vor să schimbe status-quo-ul în propriile regiuni şi care doresc să construiască o alternativă sau măcar o contrapondere la Occident, dar nu au valori pozitive care să inspire şi să fie urmate de alţii.

Afinităţi ideologice

Cele două regimuri sunt legate în primul rând de ideologia comunistă pe care o împărtăşesc. Putin a declarat de multe ori că cea mai mare tragedie a fost destrămarea URSS, iar preşedintele chinez Xi Jinping a deplâns şi el căderea Uniunii Sovietice şi vine cu idei marxiste şi maoiste, făcând apel la “purificare ideologică”.

Vechile conflicte legate de naţionalismul şovin din cele două ţări şi chiar problema teritoriilor din Estul îndepărtat au fost trecute în plan secund pentru ca Moscova şi Beijingul să-şi realizeze în prezent obiectivul de reducere a influenţei Occidentului, şi mai ales a SUA, în regiunile lor de interes. Scopul final este construirea unei noi ordini geopolitice în Asia - cu Beijingul ca lider - şi în spaţiul ex-sovietic, care să fie dominat de Rusia, lider al Uniuni Eurasiatice. Ambele ţări acuză SUA de o mentalitate agresivă de Război Rece pentru că nu le permite să-şi realizeze aceste ambiţii şi insistă pe necesitatea de a se opune Occidentului.

Gilbert Rozman de la Princeton University arată într-un articol pentru Foreign Affairs de ce parteneriatul ruso-chinez va fi unul durabil. Ambele regimuri au justificări ideologice similare, laudă era sovietică şi propagă un naţionalism revizionist în afară.

China şi Rusia au cântat prohodul modelului politic şi economic al Occidentului arătând că acesta a eşuat, fapt demonstrat în opinia lor de criza financiară globală izbucnită în 2008, dar nu pot da un model pozitiv propriu care să atragă adepţi. Două regimuri profund nedemocratice care reprimă violent orice proteste, cenzurează Internetul şi încalcă libertăţile fundamentale ale omului n-au cum să inspire alte ţări. Mai mult, nici declinul economic al celor două ţări nu mai poate fi ascuns.

Parteneriatul Rusia-China se vrea a fi o alianţă între două superputeri care poate schimba raportul de forţe global. În realitate, este o asociere de două state aflate în declin, bazate pe un model politic represiv toxic şi un model economic viciat şi nesustenabil. Doar statele slabe şi frustrate au nevoie să-şi caute adversari externi pentru ca politicienii să-şi poată justifica eşecul intern.

Pericolul chinez pentru Rusia

Parteneriatul Rusia-China se vrea a fi o alianţă între două superputeri care poate schimba raportul de forţe global. În realitate, este o asociere de două state aflate în declin, bazate pe un model politic represiv toxic şi un model economic viciat şi nesustenabil.

Pe de altă parte, scriam mai demult că agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei constituie un precedent de care ar putea profita China pentru a dobândi controlul asupra Siberiei pe termen lung. Dacă Moscova a acţionat în baza doctrinei de protejare a minorităţii ruse, China este tot mai prezentă dincolo de graniţa cu Rusia, economic şi demografic şi îşi construieşte diaspora.

Sigur acest conflict a fost pus în paranteză de noua confruntare a Rusiei cu Occidentul, în care China a devenit un aliat indispensabil, dar Beijingul continuă să încurajeze colonizarea etnică chineză în Siberia. Planul pe termen lung pare să fie ca regiuni importante din Extremul Orient al Rusiei să fie populate aproape exclusiv de către chinezi, iar aceste enclave să se separe de Federaţia Rusă pe criteriu etnic.

Naţionaliştii xenofobi de ambele părţi nu vor putea fi controlaţi de centru pe măsură ce acest proces se va accelera. Mai mult, Rusia riscă să devină o bază de resurse minerale şi în cele din urmă un simplu apendice politic al Chinei, aşa cum avertiza Serghei Karaganov, celălalt ideolog al lui Putin.

Îmbrăţişarea Chinei este sufocantă, iar după ce Putin a fost de acord să le permită chinezilor să participe la exploatarea unui important câmp petrolifer din Siberia, chinezii nu vor mai putea fi scoşi afară. Banii chinezilor vor face Rusia mai puţin vulnerabilă la presiunile economice occidentale, dar mai dependentă de China. Putin acţionează deja ca un junior partner al Beijingului nerealizând cât de periculos este acest joc.

De partea cealaltă, prin revendicările teritoriale din Marea Chinei de Sud şi de Est, China s-a izolat şi are şi ea nevoie de aliaţi. Ideologic, Rusia lui Putin îi este cel mai aproape. Cele două ţări s-au coordonat până acum la ONU pentru a bloca prin veto rezoluţii pe tema războiului din Siria şi au protejat regimul sângeros al lui Bashar al Assad de intervenţia militară externă menită să oprească măcelul din Siria

Mai mult, Rusia şi China au trimis nave de război în estul Mediteranei pentru a descuraja marina SUA şi NATO. Şi în privinţa Iranului, cele două ţări au subminat eforturile Occidentului în privinţa programului nuclear al Teheranului, mimând cooperarea.

Fundament şubred

Gordon Chang scrie într-o amplă analiză a relaţiei sino-ruseşti publicată de World Affairs Journal că ”în Războiul Rece, un Beijing supărat şi nesigur abandona Moscova şi se alătura Washingtonului. În prezent, chinezii schimbă tabăra din nou. Acest parteneriat are însă un fundament şubred. Rusia se confrunta cu o degradare a economiei şi o delegitimare a regimului, iar China se confrunta cu un declin demografic accentuat, o degradare a mediului şi o înrăutăţire a conflictelor rasiale şi etnice”.

El mai face o observaţie interesantă. Interesele şi corupţia endemică din ambele ţări blochează reformele necesare pentru a readuce creşterea economică. Ca urmare declinul economic nu poate fi oprit, iar China riscă să ajungă în aceeaşi poziţie ingrată în care se găseşte Putin acum. Rusia şi China par astfel condamnate să fie parteneri pentru multă vreme deoarece nu sunt capabile să schimbe fundamentul putred care asigură menţinerea puterii celor două regimuri nedemocratice.