Cum divizează Rusia coaliţia de guvernare de la Berlin

După summitul de la Brisbane, cancelarul german Angela Merkel a acuzat Rusia că încalcă integritatea Ucrainei şi a susţinut că nimic nu scuză anexarea Crimeei şi implicarea directă a ruşilor în luptele din Estul Ucrainei. Ministrul de externe german Frank Walter Steinmeier s-a opus însă în Consiliul Miniştrilor de Externe ai UE impunerii de noi sancţiuni la adresa unor oficiali ruşi, limitând lista la separatiştii din Donbas. Cele două abordări au generat deja un conflict în cadrul coaliţiei de guvernare, dar şi îngrijorarea unor state est-europene.

Rusia a devenit o piatră de moară pentru Germania, ţara de la care se aşteaptă cel mai activ leadership în soluţionarea problemei ucrainene, din Europa. Toată politica de menţinere a dialogului cu Kremlinul, în speranţa că acesta va opri destabilizarea Estului Ucrainei, a eşuat. Degeaba a telefonat Merkel de peste 40 de ori lui Putin, căci acesta nu şi-a onorat promisiunile, iar în Ucraina memorandumul de pace este încălcat zilnic şi nevinovaţi continuă să moară.

Frustrată de lipsa de cooperare a Moscovei, Angela Merkel a înăsprit de curând tonul, afirmând poate pentru prima dată, cu subiect şi predicat că Rusia este agresorul care a încălcat dreptul internaţional şi care a pus sub semnul întrebării ordinea internaţională. Cancelarul a întărit angajamentul Germaniei faţă de o Ucraina suverană care poate să decidă singură în legătură cu viitorul ei, ceea ce ar putea însemna inclusiv aderarea la UE şi NATO. Merkel a înţeles că Germania trebuie să-şi schimbe abordarea faţă de Rusia, să traseze limite şi să se confrunte Kremlinul dacă este nevoie. Ea a subliniat că sancţiunile economice impuse Rusiei rămân necesare, iar faptul că a menţionat Crimeea contrazice ideea mult vehiculată că Germania încearcă să obţină o recunoaştere de fait accompli a anexării peninsulei, în colaborare strânsă cu Moscova.

Ministrul de Externe german, social-democratul Frank Walter Steinmeier, a acţionat însă într-o direcţie total contrară în ultima vreme arătând că există o ruptură între două abordări în cadrul coaliţiei referitor la gestionarea relaţiei cu Rusia în contextul crizei ucrainene. Să nu uităm că Steinmeier a fost artizanul parteneriatului de modernizare cu Rusia, care-şi propunea Wandel durch Handel und Annaeherung, modernizarea economiei ruseşti şi democratizarea. Această tentativă de a schimba Rusia politic prin modernizare economică cu investiţii germane a eşuat însă lamentabil, şi totuşi SPD continuă linia acomodantă faţă de Rusia.

Steinmeier şi camarazii insistă ca Germania să nu supere Rusia, iar ministrul de Externe a făcut aluzie la faptul că declaraţiile dure la adresa Rusiei nu fac bine, adică s-a referit indirect la declaraţiile cancelarului Angela Merkel după summitul G20.

Mai mult, el s-a pronunţat împotriva aderării Ucrainei la NATO şi la UE, tot în aceeaşi logică a acomodării. Pentru asta a fost recompensat cu o vizită spontană la Kremlin unde a fost primit foarte prietenos de Putin şi de ministrul rus de Externe Serghei Lavrov, care i-a mulţumit "dragului Frank-Walter" pentru că menţine buna comunicare cu Moscova. Vizita însă nu a rezolvat nimic şi se încadrează într-un joc periculos deoarece Putin încearcă să păstreze relaţiile formal, făcând promisiuni, dar nicio concesie, pentru a preveni noi sancţiuni şi pentru a crea diviziuni în coaliţia de la Berlin.

Îngrijorarea esticilor

Ruptura dintre cancelarie şi ministrul german al Afacerilor Externe care pare să imprime un curs independent politicii germane în privinţa Ucrainei a trezit deja îngrijorări în câteva state europene. Oficiali din ţările Baltice şi Polonia se tem de o schimbare radicală de abordare a Germaniei privind Ucraina.

La ultima întâlnire a miniştrilor de externe din UE, Steinmeier s-a opus extinderii listei de cetăţeni ruşi supuşi sancţiunilor economice, optând doar pentru includerea separatiştilor din Donbas. El a invocat deschiderea unor noi canale de negociere cu Moscova la summitul G-20 din Brisbane, care nu trebuie închise, fapt care a trezit o reacţie de iritare din partea miniştrilor de externe ai Lituaniei, Poloniei şi Estoniei. Summitul la care Merkel l-a criticat dur pe Putin nu poate fi considerat în niciun caz un moment de deschidere de noi canale de negociere.

Merkel a pledat şi pentru suspendarea Dialogului de la Petersburg până la reformarea acestui for de dialog, în timp ce Steinmeier a susţinut continuarea acestuia în varianta actuală, convenabilă pentru Rusia.

Conflictul intern

Şi în coaliţia de guvernare de la Berlin atitudinea faţă de Rusia a devenit un măr al discordiei. Horst Seehofer, preşedintele CSU, sora mai mică a CDU, a criticat dur iniţiativele pe cont propriu ale lui Steinmeier şi i-a cerut liderului SPD, Sigmar Gabriel, să spună explicit dacă SPD susţine politica mai dură a cancelarului Merkel faţă de Rusia sau nu. El a remarcat bine ca "lucrurile devin foarte periculoase dacă Steinmeier duce o diplomaţie paralelă cu cea a cancelarului".

Gernot Erler, reprezentantul special al Germaniei pentru Rusia (SPD), a respins acuzaţiile lui Seehofer şi a susţinut că nu există divergenţe şi diferenţe de abordare între cancelar şi ministrul de externe decât în privinţa cuvintelor alese.

În realitate, lucrurile stau altfel. Merkel a înţeles că acomodarea nu dă rezultate cu Putin şi că este nevoie de poziţii ferme. Steimeier în schimb susţine că confruntarea cu Rusia ar complica cooperarea cu Moscova în alte probleme precum dosarul nuclear iranian, o temă falsă pentru ca Rusia nu joacă un rol pozitiv nici în acesta.

Faptul că divergenţele sunt reale a fost arătat şi de amânarea Dialogului de la Petersburg, un forum anual de întâlnire la nivel înalt a unor reprezentanţi politici şi din societatea civilă din Rusia şi Germania, la cererea lui Merkel. În replică, Rusia a acuzat Germania că vrea să instituie o nouă cortină de fier, un nou zid.

Cancelarul a pledat pentru reformarea acestui organism în sensul unei prezenţe mai mari a societăţii civile şi a vocilor critice la adresa Rusiei precum Andreas Schockenhoff, care a iritat Moscova în 2012 cu o rezoluţie foarte critică la adresa încălcării drepturilor omului în Rusia. Steinmeier în schimb a pledat pentru menţinerea formatelor de dialog cu Rusia aşa cum sunt. Prin urmare, diferenţele şi divergenţele dintre abordarea SPD şi CDU faţă de Rusia sunt reale. Prezentarea Germaniei ca aliat al Rusiei în criza ucraineană este o simplificare grosolană. Există multe nuanţe.