Cum răspunde România la provocările Rusiei? Expert: Iohannis şi-a abandonat rolul constituţional / Statul e condus de birocraţi şi ageamii

Presa străină şi cea română au vuit despre faptul că Rusia a atacat o navă cu cereale în Marea Neagră, în Zona Economică Exclusivă a României. Tot ce a urmat a fost un comunicat al MAE. Anterior, presa a vuit şi despre faptul că o dronă rusă a intrat în spaţiul aerian al României, iar singura reacţie a ţării noastre a fost să o escorteze în afara spaţiului aerian.

Armata nu a doborât drona pe motiv că nu avem legislaţie care să permită acest lucru, deşi, câtă vreme legislaţia nu interzice acest lucru, el poate fi permis, a subliniat recent Hari Bucur Marcu, expert în securitate naţională, fost coordonator academic al Centrului de Studii NATO din Bucureşti, ofiţer responsabil cu aspectele militare ale NATO şi deţinător al altor funcţii în Armata României.

Întrebat de Epoch Times cum vede răspunsurile statului român la acţiunile belicoase ale Federaţiei Ruse, expertul a punctat că România nu stă prost cu legislaţia, ci cu comunicarea publică şi cu lipsa unei politici pe tema Ucrainei. Iar principalul vinovat pentru lipsa unei politici pe tema Ucrainei la mai bine de doi ani de la încercarea lui Putin de a invada Ucraina este Iohannis, care a abandonat rolul de preşedinte, a punctat expertul.

Redăm principalele declaraţii ale lui Hari Bucur Marcu.

Reporter: Cum vedeţi reacţiile statului român la acţiunile recente ale Federaţiei Ruse? Atacul unei nave cu cereale în Zona Exclusivă a ţării noastre din Marea Neagră şi încălcarea spaţiului aerian al ţării noastre de către drone ruse au făcut valuri în presă, însă din partea autorităţilor s-au văzut doar comunicate şi declaraţii despre cum nu se poate face mare lucru deoarece nu avem legislaţie.

Hari Bucur Marcu: Nu cu legislaţia stăm prost. Două lucruri nu avem. Nu avem comunicarea publică de criză şi de război, care este foarte importantă, şi, în al doilea rând, nu avem o politică. Noi, după doi ani şi jumătate de când s-a declanşat războiul acesta de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, nu am enunţat o politică naţională referitoare la această situaţie.

Am văzut că "am condamnat ferm, am protestat ... preşedintele", dar nu ca urmare a unei politici pe care a convenit-o împreună cu Parlamentul. Doar aşa cum crede de cuviinţă domnia sa: să protesteze la un moment dat, la un alt moment dat să nu protesteze. Nu mai vorbesc de faptul că nu ne-a informat şi ne-a dezinformat cu dronele. Acesta este unul dintre lucrurile care sunt de reproşat actualei guvernări.

Reporter: Cine este de vină pentru lipsa unei politici pe tema Ucrainei?

Hari Bucur Marcu: Uitaţi-vă în Constituţie ce scrie: că preşedintele are responsabilităţi în politica externă şi politica de apărare, adică aceste două domenii. El este constituţional responsabil, are atribuţii, are responsabilităţi şi are de jucat rolul de preşedinte, care este un rol constituţional.

Reporter: Vorbiţi de lipsa unei politici pentru Ucraina. Cum vedeţi faptul că, în iunie, s-a promis că dăm un sistem Patriot Ucrainei, dar a luat nişte luni bune până să ajungă legea în Parlament şi să se voteze?

Hari Bucur Marcu: Trebuie să înţelegem următorul lucru. La guvernare sunt două tipuri de oameni: demnitarii şi birocraţii. Aceştia populează autorităţile statului. Birocraţii nu au decât grija lor, să câştige cât mai mult, să aibă o pensie cât mai mare şi aşa mai departe, iar demnitarii sunt ageamii. Eu am cunoscut destul de mulţi dintre ei.

Iar în privinţa Ministerului Apărării, am şi eu o experienţă destul de serioasă, de vreo 30 şi ceva de ani. De când a început războiul acesta, toţi miniştrii de la Apărare care s-au perindat în aceşti doi ani şi jumătate au încurcat deliberat lucrurile, adică nu au vrut să emită opinii. Îl ţin minte pe cel dinaintea acestuia, care, la un moment dat, vorbea întâi cu presa, iar apoi îi spunea preşedintelui ţării ce ştia el despre subiect.

Reporter: Spuneţi că "au încurcat deliberat lucrurile"; ar însemna că există un scop. Care este scopul?

Hari Bucur Marcu: Asta trebuie să-i întrebaţi pe ei. Dar e evident că nimeni nu poate fi atât de prost încât să nu-şi dea seama cât de serioasă este problema, ce înseamnă apărarea naţională în context european. Noi suntem aliaţi cu trei puteri nucleare în NATO: Statele Unite, Marea Britanie şi Franţa.

Deci, când vorbim despre Rusia ca putere nucleară, nu vorbim despre Rusia ca "aoleu, ne e frică pentru că Rusia are arme nucleare şi noi nu!". Noi suntem aliaţi în NATO cu trei puteri nucleare. Există o planificare nucleară în NATO, la care putem să participăm, mai ales dacă ne propunem să facilităm anumite instalaţii şi condiţii pentru a beneficia şi noi de protecţia nucleară a NATO. Deci, aceasta este problema...

Reporter: Preşedintele Iohannis putea face mai mult? De ce nu a făcut mai mult?

Hari Bucur Marcu: O, da! Dânsul a abandonat rolul constituţional al preşedintelui aproape în totalitate. În afară de partea de reprezentare, de avansare în grad şi de numirea ambasadorilor, nu cred că a făcut altceva din ceea ce scrie în Constituţie că trebuie să facă un preşedinte.

Reporter: Ce ar fi trebuit să facă în contextul dat? Cum credeţi că ar fi trebuit să-şi îndeplinească rolul?

Hari Bucur Marcu: El este autorul Strategiei Naţionale de Apărare, care este un document aprobat, obligatoriu să apară şi care a apărut în primele luni de mandat. Este aprobat de Parlament.

Acolo există un capitol clar despre riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale. Şi de acolo trebuie să înceapă. Să vadă ce scrie în strategia scrisă de el şi aprobată de Parlament. Dacă scrie acolo despre războiul din Ucraina, atunci este perfect. Dacă nu scrie, trebuie să vină cu un amendament la strategie. El ar fi trebuit să spună: "Noi, când am făcut evaluarea mediului de securitate la începutul celui de-al doilea mandat al meu, în 2019, nu am bănuit, nu am văzut cât de gravă şi cât de serioasă este ameninţarea cu arma nucleară rusească.

Şi acum, între timp, ne-am dat seama, am văzut cum stau lucrurile şi propunem să amendăm strategia, să includem şi această ameninţare între cele menţionate, după care să vedem ce vulnerabilităţi avem noi, să calculăm riscurile şi, după toate acestea, să vedem ce putem rezolva din această ameninţare cu forţele noastre. Iar dacă nu putem, să lansăm iniţiative la NATO, pentru că aşa se lucrează la NATO, pe iniţiative. Să propunem o iniţiativă românească din care să rezulte că România este ca şi cum ar fi putere nucleară în momentul în care este ameninţată nuclear de către Rusia, fiind aliată în NATO cu alte puteri nucleare."

Şi atunci nu mai trebuie să zicem că "nu trebuie să supărăm Rusia, că e putere nucleară şi noi nu suntem". Acesta este doar un exemplu. Deci, este în mâna preşedintelui, fără niciun fel de discuţie. Sigur că nu se aşteaptă nimeni ca preşedintele Iohannis să aibă personal această iniţiativă, că nu îi arată nimeni. La Primăria Sibiului, în niciun caz. Dar ar trebui să aibă şi el sfătuitori.

Nu e obligatoriu să fie angajaţi ai preşedinţiei. Este suficient dacă aceştia sunt detaşaţi de la ministere sau chiar angajaţi pe bază de contract, pentru a primi asistenţă de la cine se pricepe, şi pot fi chiar şi din afara României. Să comande studii, să comande recomandări, rapoarte şi aşa mai departe, ceea ce preşedinţia nu face.

Reporter: Cred că aţi văzut poziţia fostului consilier prezidenţial Iulian Fota referitoare la drone. Spunea că, atâta vreme cât avem baza legală să doborâm un avion civil în cazul în care este considerat o ameninţare, putem doborî şi o "ameninţare mecanică", respectiv o dronă. Este o poziţie asemănătoare cu cea exprimată anterior de dvs. El mai afirma că, dacă nu vom începe să doborâm dronele ruşilor, vom arăta că suntem slabi, ceea ce ar fi dezonorant. Credeţi că ezitarea României în a lua măsuri ne face într-adevăr mai slabi şi că Rusia îşi va permite să escaladeze şi mai mult situaţia?

Hari Bucur Marcu: Haideţi să înţelegem un lucru. Suntem în an electoral. Şi nu ştiu de ce, dar toată mica şi oarecum şubreda campanie electorală care se desfăşoară la noi se adresează doar unor mici segmente ale populaţiei, nostalgici şi naţionalişti nu prea inteligenţi. Parcă numai lor li se adresează acest mesaj electoral. Sunt nostalgici după vremurile "bune", când Partidul Comunist Român era subordonat Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Aceasta este problema.

Pe vremea aceea, în România, susţineam că suntem independenţi şi că facem ce vrem noi, cu Traian şi Decebal şi aşa mai departe, dar când era vorba de concret, ce zicea Moscova, aceea executam fără să întrebăm de ce. Aşa s-a întâmplat până în decembrie 1989 şi nu numai. Inclusiv, dacă vă mai amintiţi, prima grijă a noii guvernări din 22 decembrie a fost să sune la ruşi să verifice cine sunt ei. Aceasta a fost prima grijă, cu Brucan, cu Iliescu, să dea telefonul acela scurt, la Moscova. Actualii nostalgici, aceia sunt.

Iar politicienii tineri care nu au apucat să fie nostalgici, să cunoască vremurile de acum 30, 40, 50 de ani, sunt "nostalgici" pentru că aşa le merge. Cei de la AUR, de exemplu, sau cei de la SOS.

Deci, e an electoral, iar cei care sunt la guvernare nu sunt acei nostalgici, dar şi ei vor să obţină voturile acestui segment de populaţie. Şi atunci, acesta este discursul: lăsaţi Rusia, mai întâi noi. Cam aceasta este politica pe care o propun nostalgicii. Iar Moscova chiar a propus această idee: "Uite, şi România vrea să-şi ia teritoriile, şi Polonia vrea să-şi ia teritoriile..."

Trebuie să înţelegem un lucru: marea ameninţare pe care o aduce Rusia la securitatea europeană nu este ameninţarea nucleară, pentru că ameninţarea nucleară înseamnă sinuciderea Rusiei. Pericolul cel mai mare pe care îl reprezintă Rusia este că propune o altă ordine mondială. Actuala ordine mondială se bazează pe Carta Naţiunilor Unite din 1945 şi, în cazul Europei, pe Actul final de la Helsinki din 1975.

Le-au trebuit 30 de ani europenilor ca să ajungă la o arhitectură de securitate în care cheia fundamentală, cheia de boltă, cum am putea spune, fără de care se prăbuşeşte întreaga construcţie, este că nu se schimbă frontierele în Europa prin război. Nu există variante pentru dobândirea de teritorii prin război, exact ceea ce face Rusia. Şi de aceea Rusia a propus de la început: "Hai să veniţi şi voi şi să luaţi din Ucraina, care e slabă acum, şi dacă luaţi şi voi, rezolvăm treaba asta, punem lumea în faţa faptului împlinit, dar în acelaşi timp renunţăm la Angajamentul de securitate şi cooperare în Europa."

Şi ne trezim că vor şi alţii să-şi aducă aminte de teritorii, cum ar fi Transilvania, sau Belgia, care este formată din teritorii ce au aparţinut Olandei, Germaniei, Franţei. Dispare şi Belgia, cu Bruxelles la fel. Şi cu Luxemburg la fel. Este cam mare. Mai repede, mai ia şi Germania un pic, şi Olanda, şi Belgia...