Dizidenţii şi academicienii cer poporului chinez să se trezească

Tulburările văzute pe străzile oraşelor şi în zonele rurale, precum şi valul crescând al demisiilor din Partidul Comunist Chinez fac ca regimul comunist de la Beijing să folosească tot mai mult brutalitatea pentru a asigura supravieţuirea Partidului.

În 10 decembrie, la Capitol Hill, cu ocazia Zilei Internaţionale a Drepturilor Omului, un panel numeros a descris o imagine a regimului chinez, care se află în dificultate. Forumul a arătat că există un număr tot mai mare de indicii care anunţă că zilele opresorului - Partidul Comunist Chinez - sunt numărate.

La Institutul Cato, pe 23 noiembrie, dizidenţii chinezi Chen Guangcheng şi Wei Jingsheng au discutat despre faptul că poporul chinez începe să înţeleagă mai bine daunele fizice, juridice şi economice pricinuite de către Partid.

Proteste în masă

“Partidul Communist a reuşit să construiască puterea economică şi militară a Chinei, cu ajutorul generos, şi uneori acordat în mod incorect, din partea Occidentului”, a declarat Joseph. A. Bosco, membru al grupului de lucru SUA-China din cadrul Centrului pentru Interese Naţionale şi asociat Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale. În perioada 2005-2006, Bosco a lucrat în biroul secretarului american al Apărării ca director al Departamentului specializat pe probleme privind China.

El a precizat: “Totuşi, Republica Populară Chineză nu este sigură de acele realizări deoarece ştie că nu se poate bucura de o legitimitate politică adevărată în ochii poporului chinez. Din acest motiv există peste 100.000 de proteste civile pe cuprinsul Chinei în fiecare an şi de aceea cheltuie regimul mai mult pe securitatea internă decât pentru masivul său buget militar. Partidului Comunist Chinez îi este frică de poporul chinez.”

Cele peste 100.000 de proteste ce au loc anual au fost citate şi de dr. Murray Scot Tanner, analist pentru Asia la CNA, în mărturia sa depusă la data de 14 mai 2014 în faţa Comisiei SUA-China pentru Evaluare şi Securitate Economică, unde a declarat: “Academia Chineză pentru Ştiinţe Sociale a raportat, în 2012, că incidentele în masă depăşesc acum, în mod regulat, cifra de 100.000 într-un an.”

Dr. Sen Nieh, membru al Asociaţiei Falun Dafa din Washington DC (WFDA), a oferit un exemplu care ilustrează retragerea membrilor din Partidul Comunist. În provincia Hubei, un grup de 5.000 de persoane au decis să demisioneze în masă din Partid şi din organizaţiile sale afiliate în vara anului 2013.

La Forumul de la Capitol Hill, Centrul de Servicii Globale pentru Demisia din Partidul Comunist Chinez (sau Centrul Tuidang), care a co-sponsorizat forumul împreună cu WFDA, a prezentat cele mai recente statistici în privinţa numărului de persoane care au demisionat din Partid şi organizaţiile sale afiliate – Liga Tineretului Comunist şi pionierii.

Conform preşedintei Centrului Tuidang, Yi Rong, au avut loc peste 220 de milioane de astfel de demisii.

“În 2015, mişcarea Tuidang a crescut la aproximativ 95.000 de persoane pe zi”, a declarat aceasta.

Citând aceleaşi statistici, dr. Nieh a discutat despre “dezintegrarea Partidului Comunist” şi despre modul în care acesta îşi pierde priza asupra puterii. El a oferit multe exemple şi statistici privind nemulţumirile cetăţenilor chinezi, care deseori sfârşesc prin a deveni violente. Dr. Nieh, care a sosit în Statele Unite în urmă cu 35 de ani din Taiwan, este preşedintele Departamentului de Inginerie Mecanică din cadrul Universităţii Catolice din America.

De exemplu, pe 9 decembrie, în provincia Hubei, mii de săteni au protestat împotriva unei centrale de tratare a deşeurilor ce urma să fie construită în zonă. “Oamenii s-au încăierat cu poliţia, doi săteni fiind ucişi şi multe maşini de poliţie răsturnate”, a declarat el.

Cu aproximativ un an în urmă, pe cuprinsul a şase provincii a avut loc o grevă majoră a profesorilor datorită salariilor mici şi a beneficiilor reduse. Zeci de mii de profesori au fost implicaţi, din centrul până în nord-estul Chinei.

Peste 500 de proteste/conflicte de grup la care participă cel puţin 15 oameni au loc zilnic în China, a precizat dr. Nieh. Protestele la scară mare sunt definite de participarea a cel puţin 5.000 de manifestanţi. În medie, un astfel de protest la scară mare are loc în fiecare zi undeva în China. Statisticile sale provin din surse ale statului chinez.

Max Fisher a scris în ziarul The Atlantic în 5 ianuarie 2012: “În China au avut loc 180.000 de revolte şi demonstraţii în masă doar în 2010 – o medie de 500 pe zi – un număr care probabil a crescut de atunci”. La rândul său, dr. Nieh a indicat că numărul acestor revolte a crescut în ultimii ani. În plus, el susţine că cifra de 100.000 anunţată de profesorul Bosco şi de Tanner este depăşită în prezent şi subestimată.

Forţele de securitate chineze sunt în principal o forţă militară care foloseşte tactici militare şi armament pentru a suprima protestele, inclusiv mitraliere şi tancuri, a declarat dr. Nieh. Forţele de securitate pot folosi chiar şi gloanţe reale pentru a ucide şi, în plus, păstrează trupurile manifestanţilor ucişi, refuzând să le înmâneze familiilor acestora. În ultimii 5 ani, bugetul pentru securitatea internă l-a depăşit pe cel al Armatei de Eliberare a Poporului.

Dr. Nieh a mai susţinut că inamicul numărul unu al regimului comunist chinez nu este SUA aşa cum afirmă Beijing-ul - ci poporul chinez.

Oficialii de partid părăsesc China în număr mare, a declarat dr. Nieh. Numărul aşa- zişilor “oficiali goi” (adică, rudele lor apropiate care locuiesc în alte ţări, unele dintre ele obţinând chiar cetăţenie străină) a fost estimat la 1,18 milioane în perioada 1995-2005, conform profesorului Lin Jie din China, expert în probleme legate de anticorupţie. Cei mai importanţi 4.000 de oficiali care au părăsit deja China au luat cu ei, în medie, 12 milioane de dolari pe persoană.

Prima ţară aleasă în care vor să locuiească aceşti “oficiali goi” este SUA, în special sudul Californiei şi zona San Francisco. Ei au cumpărat vile în valoare de milioane de dolari. Aproximativ 70% dintre aceşti oficiali plătesc în numerar. În plus, “oficialii goi” cheltuie anual 28 de miliarde de dolari pentru a cumpăra locuinţe şi proprietăţi în întreaga lume.

China nu are un guvern “normal”

Chen Guangcheng, un celebru activist şi avocat orb pentru drepturile omului în vârstă 44 de ani, vede o schimbare în conducerea autoritară a Partidului Comunist. Informaţiile eronate şi minciunile pe care s-a bazat regimul nu mai funcţionează, a declarat Chen la Institutul Cato. Doar prin forţă mai poate regimul chinez să îşi păstreze puterea, deoarece poporul şi însuşi Partidul nu mai cred în comunism. În plus, o societate civilă tot mai puternică se opune regimului chinez. Guangcheng consideră că recentele mărturii publice forţate ale avocaţilor pentru drepturile omului (care aduc aminte de Revoluţia Culturală) au fost un “truc vechi” pentru a încerca să discrediteze societatea civilă.

“Guvernul ajută oamenii să înţeleagă ce fel de regim este [regimul chinez]”, a declarat el printr-un translator.

Guangcheng a orbit înainte să împlinească vârsta de un an. El a învăţat singur dreptul şi a devenit cunoscut pentru expunerea abuzurilor comise de practicile de planificare familială în China rurală – abuzuri precum avorturi şi sterilizări forţate. În plus, a apărat cauze ale persoanelor care şi-au pierdut pământurile sau ale celor cu dizabilităţi. Regimul chinez l-a condamnat la 4 ani şi 3 luni de închisoare. După eliberarea sa, în 2010, el şi membrii familiei sale au fost plasaţi sub arest ilegal la domiciliu. Guangcheng a reuşit să scape în aprilie 2012 şi a ajuns până la ambasada SUA din Beijing, declanşând o controversă internaţională majoră. În cele din urmă, Guangcheng, soţia şi cei doi copii au primit undă verde pentru a părăsi China şi a ajunge în SUA. În prezent, Chen lucrează la Institutul Witherspoon şi colaborează cu Universitatea Catolică din America.

“China nu are un ‘guvern’ în sensul normal al cuvântului”, a precizat Chen.

“Dictatura unui singur partid – cel Comunist – este principalul motiv pentru eşecul Chinei de a obţine democraţia, libertatea şi dreptatea socială. Prin aparatul de securitate publică, Partidul Comunist controlează sectorul juridic şi toate ramurile justiţiei şi, în acelaşi timp, prin departamentul central de propagandă, Partidul Comunist îşi răspândeşte viziunile în întreaga mass media pe care o şi controlează. Partidul, de fapt, este prezent peste tot şi îşi impune voinţa asupra oricărui lucru.”

“Bătaia, tortura şi persecutarea colaterală a membrilor familiei şi a activiştilor este un lucru răspândit”, a declarat Chen, care a îndurat împreună cu soţia sa multe bătăi din partea bătăuşilor aparatului de securitate al Partidului Comunist.

Creşte presiunea în interiorul Chinei

Wei Jingsheng, adresându-se printr-un translator, a susţinut că economia Chinei este o deformare a economiei normale de piaţă. China este implicată într-un “comerţ necinstit”, deoarece protejarea drepturilor legale şi umane nu este aplicată la fel precum în alte ţări.

Wei Jingsheng, în vârstă de 65 de ani şi preşedinte al Wei Jingsheng Foundation, este probabil cel mai cunoscut susţinător chinez al drepturilor omului şi al democraţiei. El a fost condamnat la închisoare de două ori, însumând în total peste 18 ani, datorită activităţilor sale în folosul democraţiei. Wei a fost nominalizat de şapte ori la Premiul Nobel pentru Pace şi a primit mai multe premii prestigioase pentru drepturile omului.

Economia Chinei trebuie să folosească alte mijloace decât piaţa pentru a se susţine pe ea însăşi şi pentru a menţine un nivel ridicat al creşterii, a precizat Wei.

“Pentru a menţine un deficit comercial mare, China trebuie să folosească mai multe mijloace pentru a distruge ordinea de pe piaţă, inclusiv manipularea monedei, falsificarea datelor, aplicarea de diverse bariere non-comerciale şi ocolirea legii internaţionale, a arbitrajului internaţional, şi aşa mai departe”, a declarat el.

Când oameni de afaceri chinezi şi americani “ţin doar la bani şi nu ţin cont de drepturile omului, atunci societatea chineză este afectată”, a ţinut să precizeze Wei.

Wei a mai declarat că presiunea pentru schimbare devine tot mai mare în interiorul Chinei. “Din păcate, presiunea din partea comunităţii internaţionale este foarte mică şi, din acest motiv, nu am văzut o schimbare prea mare în China. Poporul chinez trebuie să menţină presiunea până când regimul comunist nu mai poate continua şi se va prăbuşi. Prin urmare, este foarte important să fie aplicată o presiune din partea comunităţii internaţionale.”