"Cronica de Cotroceni" marca Lăzăroiu. "Uneori tindem să uităm, să fim mai atenţi la cancanuri"

"Mi se pare uneori că tindem să uităm cu toţii, să fim mai atenţi la cancanuri şi lucruri mici, iar lucrurile cu adevărat importante, pe care culmea atunci le-am înţeles şi le-am trăit avem tendinţa să le uităm", a precizat fostul consilier prezidenţial, Sebastian Lăzăroiu, în contextul în care atenţia publicului s-a concentrat tot mai mult pe detaliile picante din cartea "Cronica de Cotroceni", scrisă de Adriana Săftoiu, detalii referitoare la fostul preşedinte Traian Băsescu.

"În cele două mandate ale lui Traian Băsescu sunt trei momente fundamentale. Referendumul de demitere din 2007, măsurile de austeritate însoţite de reforme ale unor sisteme (2010-2011) şi referendumul de demitere din 2012. Sunt şi trei dimensiuni în care putem privi evenimentele: justiţie/stat de drept, politică externă şi economie.

Referendumurile de demitere au fost, în esenţă, încercări de confiscare a statului şi a justiţiei, în particular. Primul a fost o eroare politica a iniţiatorilor: şi-au ales timing ul prost. Pentru a-şi reface popularitatea (deţineau pârghiile economice) au aruncat România nepregătită în criza mondială. Măsurile de austeritate au fost răspunsul la criză şi au produs costuri de popularitate pentru preşedinte. Costurile au fost plătite la referendumul din 2012, care a eşuat pentru că instituţiile statului erau deja consolidate, iar partenerii occidentali aveau deja angajamente clare faţă de România.

În toate aceste evenimente, să nu-şi imagineze cineva că nu a fost şi o luptă subterană între Vest şi Est. Rusia îşi planificase de mult mişcările agresive de azi. Ce bine i-ar fi prins să aibă un cap de pod în România. Aminti-va de întâlnirile lui Kondyakov cu lideri politici de la noi în preajma referendumului din 2007.

De atunci şi până în 2012 au apărut scutul anti-rachetă, summitul NATO de la Bucureşti, participarea ostaşilor români în diverse teatre de operaţiuni alături de alţi membri NATO, etc, aşa încât influenţa estică era mult diminuată în vara lui 2012. Normal că ruşii şi-ar fi dorit o Românie coruptă până-n măduva oaselor, cu o justiţie sub papuc. Cu Ucraina le-a mers de minune.

Sigur că, pentru ruşi, România este o miză şi în jocul geopolitic al resurselor energetice. Ei au mai sperat probabil să ne prăbuşim economic atunci, în 2010, şi să venim, ca grecii, cu mâna întinsă la Kremlin. N-a fost să fie. Au sperat că măcar dacă nu reuşeşte referendumul din 2012, occidentalii să fie suficient de îngroziţi de ce s-a întâmplat ca să ne lase definitiv din braţe, Nici asta nu s-a întâmplat.

Eu mă întreb, totuşi, liderii care au făcut, conştient sau inconştient, jocul Rusiei, de ce mai sunt încă în viaţa politică? Că au mai rămas câţiva", scrie Sebastian Lăzăroiu.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.