"Fuziunea PNL-PDL, faza pe huiduieli" - analiză marca Lăzăroiu
alte articole
Într-o analiză intitulată "Fuziunea, faza pe huiduieli", fostul consilier prezidenţial şi ministru al Muncii, Sebastian Lăzăroiu, prezintă dedesubturile uniunii dintre PNL şi PDL, dedesubturi care pot ajuta opinia publică să vadă într-o altă lumină atât vorbele grele aruncate de Teodor Atanasiu la o "informală" de partid, cât şi huiduielile "spontane" de la Consiliul Naţional al PNL de sâmbătă.
"Nu m-am iluzionat că fuziunea dintre două partide de mărimea medie e un lucru simplu. Nici nu ştiu cum ar fi fost mai uşor pentru PNL şi PDL. Să fi pierdut alegerile prezidenţiale şi să-şi ia gândul de la guvernare în 2016 sau ca acum, cu Iohannis la Cotroceni şi cele mai mari şanse să facă majoritatea după următoarele alegeri parlamentare. Spun asta pentru că "noul PNL" are de rezolvat într-un an şi jumătate două împărţeli: 1. cea a funcţiilor în partid, din care vor decurge candidaturile la locale şi parlamentare şi 2. cea a aparatului executiv, din care vor decurge pe termen lung poziţiile politice ale protagoniştilor de azi.
Ceea ce s-a întâmplat la Consiliul Naţional al PNL, cu ocazia prezentării programului de guvernare şi anunţării moţiunii de cenzură, ne arată nivelul de fierbere la împărţirea funcţiilor la nivel local. Când am văzut ştirea cu huiduielile la adresa lui Atanasiu, protagonistul infamelor înregistrări de la Bistriţa, am avut o tresărire de uimire. Recunosc că doar citisem ştirea şi nu văzusem imaginile. Între timp lucrurile s-au lămurit.
Am aflat că au fost vreo treizeci de participanţi care l-au "scos" de pe scenă pe Atanasiu şi erau din zona PDL. Am văzut şi imaginile care confirmă vociferări răzleţe, nicidecum vreun curent de unitate împotriva dezbinătorilor, care să fi pus miraculos stăpânire pe sală. De altfel, cei care ştiu cum se organizează marile paranghelii de partid înţeleg că e foarte puţin probabil să apară acest tip de incidente şi, cu atât mai puţin, dacă apar, să fie necontrolate. Participanţii sunt selectaţi pe sprânceană, iar de data asta selecţia a fost paritară, jumătate fostul PNL, jumătate fostul PDL.
Dacă vreţi, ce s-a întâmplat la Consiliul Naţional este revanşa PDL la afrontul adus de Atanasiu, dar, implicit, şi o escaladare a tensiunilor chinuitoarei fuziuni. După ce vechii liberali jubilaseră în sediile lor ascultând vocea baritonală la posturile de ştiri cum dădea de pământ cu "intruşii" regimului Băsescu, a venit rândul simpatizanţilor lui Blaga să chicotească vâzându-l pe Atanasiu vizibil încurcat pe scenă, pus la colţ de o mână de oameni care îi pretindeau, poate pe bună dreptate, scuze pentru vorbele de ocară zise într-un spaţiu privat.
Fac o scurtă paranteză, pentru că am văzut mulţi naivi care, odată cu "înregistrările de la Bistriţa", spuneau scandalizaţi că episodul nu se poate termina decât cu demisia lui Atanasiu. Pentru necunoscători, fac precizarea că, oricât de puţin vizibil ştie să se facă "Teo", el este la ora asta cel mai greu lider din vechiul PNL. Este artizanul scoaterii pe linie moartă a lui Crin Antonescu, lansării lui Iohannis la prezidenţiale şi, lucru rar în politica de la noi, sprijinirii Alinei Gorghiu la co-preşedinţia noului PNL, făcând el însuşi un pas în spate. Asta a fost şi cauza pentru care presa, în mare parte, a acordat un larg spaţiu înregistrărilor pe sub masă de la Bistriţa. Acolo nu vorbea un oareşcare din partid.
Bun, deci PDL şi-a luat revanşa, în stilul lor. Au spălat onoarea lui Predoiu şi Blaga, tăvăliţi de Aranasiu în faţa colegilor săi, dar şi blazonul "verde înnourat". Atanasiu nu e venit cu pluta în politică, el ştie cum se organizează "huiduielile" astea, a tăcut şi a înghiţit, dar sunt sigur că lucrurile nu vor rămâne aşa. Şi nu vor rămâne aşa pentru că miza, contrar aparenţelor, nu este una a orgoliilor politice, ci a funcţiilor în partid. Alea care aduc, mai târziu sau mai devreme, "păpica" protagoniştilor, iar PNL şi PDL au destule guri de hrănit, mai ales că unele se vor alătura pe parcurs, când va deveni evidentă o guvernare liberală după 2017.
Ajungând aici, e interesant de observat unde a intervenit păcăleala vechilor liberali. Nu e că PDL a cedat şi le-a acceptat sigla şi brandul istoric, cum s-a zis, ci e vorba de negocierea parităţii. Spre deosebire de Antonescu, care a reuşit să-i tragă pe sfoară pe oamenii lui Ponta în USL, obţinând judeţe şi reşedinţe de judeţ la care liberalii n-ar fi visat vreodată, prin sprijin reciproc la alegerile locale, oamenii lui Blaga au acceptat ”criterii” de aglutinare, în condiţiile în care, la ultimul scrutin dinaintea fuziunii, PDL şi PNL obţinuseră scoruri foarte apropiate (13% şi 15%). Ca să fiu mai clar, ceea ce Antonescu n-ar fi fost îndreptăţit vreodată să ceară de la marele PSD, dar a obţinut, Blaga era mai mult decât îndreptăţit să ceară de la "egalul" lor, PNL, deşi n-a cerut.
Aşa se face ca, în fuziunea cu PDL, vechii liberali vin cu zestrea obţinută uşor fraudulos, ca să fiu blând, din spargerea USL. Asta înseamnă că sunt puţine filiale pe care PDL, crunt lovit de trădările din campania la parlamentarele din 2012 şi consecinţele unei guvernări eroice, dar nepopulare, le va putea adjudeca la masa negocierii, aplicând criteriile convenite: adică ponderea administraţiei locale, aşa cum s-a aşezat ea, după victoria USL în alegeri.
Înţelegând aceste dedesubturi, poate vedeţi acum în altă lumină atât vorbele grele aruncate de Atanasiu la o "informală" de partid,cât şi huiduielile "spontane" de la Consiliul Naţional de azi. Unii zic: v-am tras-o, marş de aici!, ceilalţi prind ocazia să arate că, la o adică, chiar sub ochii publicului îi pot face de ruşine pe partenerii de fuziune.
E un război al nervilor într-o negociere dură la nivel local, care, din când în când, se manifestă şi în faţa presei, fie prin devoalarea unor înregistrări făcute pe ascuns, fie prin cotonogirea pe scenă a unui lider mai timid în apariţiile sale publice, dar deloc intimidat în aplicarea unui parcurs pragmatic. Pentru că impresia mea e că Atanasiu ştia încă de acum un an că, dacă vor avea câştig de cauză la prezidenţiale, pedeliştii vor fi scoşi din joc, iar, dacă n-ar fi avut, acum ar fi guvernat cu Maior premier", a scris Sebastian Lăzăroiu.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
