Crin Antonescu, lipsa de democraţie internă şi arma Iohannis

Antonescu reales la al...Congres. Concluzia tristă a acestui non-eveniment este nu doar că în PNL nu există democraţie internă - asta ştiam deja, ci că nu există nici reformişti. Tăriceanu, Orban sau Chiliman n-au avut curajul de a candida împotriva lui Crin, cum a avut Monica Macovei să-i înfrunte pe Blaga şi Udrea. Altă figură tristă în noul circ liberal antonescian este Iohannis, soluţia universală de albit imaginea murdară.

Totul a mers ca uns pentru Antonescu. Cu 1.343 de voturi pentru şi doar 44 împotrivă, şi-a asigurat fotoliul de preşedinte PNL, cel puţin până îl va părăsi cu emoţie pentru cel şi mai confortabil de la Cotroceni. În rest, nicio emoţie şi nicio competiţie în Partidul Naţional Liberal, unul dintre puţinele care a continuat tradiţia istorică, după cum se laudă des liderii săi.

În PNL nu mai există de mult competiţie liberă şi deschisă, una dintre valorile de bază ale liberalismului. Antonescu a decis cum să fie modificat statutul astfel încât să nu existe surprize neplăcute, iar lista vicepreşedinţilor propuşi de el să fie aprobată la pachet cu candidatura sa. Astfel vor existe trei organisme de conducere, în conformitate şi cu cerinţele Legii partidelor politice – Congresul, Delegaţia Permanentă, care conţine Biroul Politic Naţional şi grupurile parlamentare, precum şi unii aleşi locali ai partidului, şi un Biroul Politic Naţional, format din unii membrii de drept, cum ar fi preşedinţii filialelor teritoriale, preşedinţii Consiliilor Judeţene, primarii municipiilor reşedinţă de judeţ, preşedinţii unor organizaţii speciale ale partidului – de tineret, de studenţi, de femei – precum şi un număr de membri aleşi de Congres şi anume: preşedintele partidului, prim-vicepreşedintele, secretarul general şi 31 de vicepreşedinţi.

În rest, a fost înfiinţată brusc o funcţie de prim-vicepreşedinte, creată special pentru salvatorul primar al Sibiului Klaus Iohannis. S-a trecut peste faptul că nu are nicio oră de activitate în partid, s-a trecut peste vechime, şi gata a ajuns numărul doi în partid. Teoretic cel puţin!

Evident propunerile ”disidenţilor” Orban, Tăriceanu şi Chiliman, care cereau ca membrii BPN să fie aleşi uninominal şi nu pe lista lui Crin, au fost respinse. La fel şi ideea primarelor după model american de desemnare a candidatului la preşedinţia României de către toţi membrii PNL. Totul s-a produs după voinţa liderului suprem: n-a existat decât lista lui Crin, care neavând contracandidaţi, nu avea cum să câştige, vicepreşedinţii doriţi de Crin, iar candidatul pentru Cotroceni rămâne acelaşi. Crin.

Aşa-zişii reformişti (să îi numim Tăriceanu, Orban, Chiliman) s-au mulţumit să deplângă faptul că li s-a respins propunerea, că a fost adoptat un statut cu care nu sunt de acord şi că există ”o somnolenţă democratică” în PNL. Niciunul nu şi-a asumat o candidatură împotriva lui Antonescu la şefia PNL sau măcar o candidatură la o funcţie de vicepreşedinte. N-au venit cu o moţiune comună de tip Reformiştii cu care a venit Monica Macovei în PDL să se bată cu ”greii” Udrea şi Blaga. O lipsă de curaj, laşitate sau lipsă de viziune? Cum vrei să contezi dacă nu participi la joc? Chiar dacă pierdeau, arătau că sunt lideri care pot reprezenta alternativa la Crin la un moment dat. În plus, putea fi o bună ocazie să-şi testeze sprijinul în PNL, atât cât este. Au ratat însă această ocazie. PNL rămâne însă paradoxal condus de aceiaşi oameni care erau şi în echipa lui Tăriceanu, dar care acum sunt credincioşi lui Crin pentru a-şi păstra funcţiile. Printre noii vicepreşedinţi ai lui Crin îi găsim pe vechii Puiu Haşotti, Norica Nicolai, Relu Fenechiu, Mihai Voicu, Dan Motreanu, Varujan Vosganian, Radu Stroe etc. Reforma şi schimbarea nu poate fi aşteptată de la ei.

Diversiunea Iohannis

După ce ”a primit” din plin critici din toate părţile pentru asocierea dubioasă cu Becali, cu Voiculescu, cu PSD, cu Sorin Roşca Stănescu, trebuie să-şi mai spele din imaginea negativă. Iohannis are o imagine bună, dar mai mult pentru că ştie să tacă şi să nu vorbească mult şi prost, principalul punct de antiteză chiar cu Crin, decât pentru că are un discurs articulat sau idei. Iar modul cum a preluat Iohannis a doua funcţie în PNL ridică întrebări asupra motivaţiei sale.

Cât despre ascensiunea fulminantă a lui Iohannis până în vârful PNL, ea nu arată decât că cei amintiţi mai sus, cât şi Crin au nevoie de un facelifting. Imaginea anti-europeană isterică a lui Antonescu, care se răţoia la grămadă la UE, SUA şi Merkel, Barroso şi Reding trebuie îndulcită şi curăţată cu detergentul Iohannis. Cu imaginea sa de neamţ serios, care tace şi face, acesta se bucură de oarecare respect pe plan intern şi extern. A fost scos ca iepurele din joben, soluţia magică pentru postul de premier de mai multe ori, dar n-a fost să fie.

Acum circulă mai multe teorii despre intrarea sa intempestivă în PNL. Pentru unii este o mişcare tactică în războiul îngheţat cu PSD, adică prin mesajul ”Iohannis e bun de premier” liberalii l-ar pune în dificultate pe Ponta căruia ar putea să-i ia postul. Nu cred în ipoteza asta. Cu cine să se alieze liberalii? Să rupă barca şi să se asocieze la guvernare cu PDL, cu Iohannis premier şi Antonescu preşedinte, PSD fiind scos de la guvernare? Puţin probabil. Mai degrabă, PSD i-ar putea scoate pe liberali de la guvernare şi să guverneze cu UDMR, pe care a continuat să-i curteze.

O altă ipoteză vehiculată în presă este ca prin pionul Iohannis, Antonescu vrea să evite o prăbuşire în sondaje a PNL după ruperea inevitabilă a USL, şi mai mult, să dea lovitura de graţie PDL. Cu Iohannis preşedinte PNL şi Crin Antonescu instalat la Cotroceni, variantă care deja este luată în calcul, Transilvania, care a rămas credincioasă dreptei şi care a votat într-o proporţie mare PDL şi la ultimele alegeri, ar trece de partea lui Iohannis şi a PNL. Primarul Sibiului, neamţul respectat Iohannis ar putea smulge acest electorat important şi trimite PDL pe urmele PNŢCD. Nu cred nici în această ipoteză pentru că nu cred că PDL mai reprezintă în acest moment un pericol pentru PNL ca alternativă pe partea dreaptă a scenei politice. PDL nu mai poate fi o ameninţare şi nu mai poate să-şi recâştige electoratul pierdut decât printr-o schimbare radicală de leadership, adică prin alegerea Monicăi Macovei preşedinte. Din păcate, reformiştii din PDL, chiar dacă mult mai curajoşi decât cei din PNL, au şanse mici să câştige bătălia internă cu liderii compromişi.

Cât despre mişcarea Iohannis, nu-l cred pe Crin Antonescu capabil să gândească atât de strategic şi pe termen lung. Mai degrabă îl suspectez de un calcul meschin pe termen scurt. După ce ”a primit” din plin critici din toate părţile pentru asocierea dubioasă cu Becali, cu Voiculescu, cu PSD, cu Sorin Roşca Stănescu, trebuie să-şi mai spele din imaginea negativă. Iohannis are o imagine bună, dar mai mult pentru că ştie să tacă şi să nu vorbească mult şi prost, principalul punct de antiteză chiar cu Crin, decât pentru că are un discurs articulat sau idei. Iar modul cum a preluat Iohannis a doua funcţie în PNL ridică întrebări asupra motivaţiilor sale. Vizează el într-adevăr mai mulţi bani pentru Sibiu şi regiunea aferentă după regionalizare sau vizează o carieră politică naţională cu orice preţ, prin alinierea la ordinele lui Crin? Este justificată imaginea sa de om care tace şi face sau este o formă fără fond? Timpul ne va da un răspuns în acest sens. În orice caz, la Congresul PNL, Iohannis n-a părut un lider cu personalitate (proprie). Ar fi trist să fie folosit doar ca înălbitor pentru Crin. Oricum soluţia universală Iohannis nu va putea şterge petele actualului preşedinte PNL în materie de politică externă. Merkel nu-l va primi cu braţele deschise la Berlin pentru că l-a făcut locotenentul său pe Iohannis. Iar faptul că noua funcţie de prim-vicepreşedinte nu va avea puteri reale sugerează din păcate că neamţul este posibil să fie omul lui Crin şi atât. Cât despre capacitatea PNL de a creşte lideri credibili din interiorul partidului şi de a spori democraţia internă, ne-am lămurit. Ambele sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire.