Costurile şi beneficiile unirii Republicii Moldova cu România

61,7% dintre români sunt de acord cu unificarea Republicii Moldova cu România, arată un sondaj recent realizat de Inscop, la comanda ziarului Adevărul. ”România ar trebui să cheltuiască jumătate din PIB-ul actual în următorii 20 de ani, aproximativ 90 de miliarde de dolari în total şi 3,5 miliarde USD pe an, pentru a ne întoarce la situaţia din 1990 ca raport între PIB-urile pe cap de locuitor din România şi Republica Moldova de 1,5 la 1. România şi-ar dubla însă PIB-ul în următorii 8 ani dacă s-ar face unirea”, a subliniat Petrişor Peiu, fost consilier al primului ministru în cadrul dezbaterii ”Moldova ante portas, integrare prin reunificare sau reunificare prin integrare?”, organizată de ziarul Adevărul şi Fundaţia Universitară a Mării Negre.

În debutul discuţiei, preşedintele Fundaţiei Universitare a Mării Negre, Dan Dungaciu, a subliniat importanţa sondajului referitor la percepţia românilor faţă de Republica Moldova. ”În ce măsură Republica Moldova va deveni o temă electorală în România în perspectiva europarlamentarelor şi prezidenţialelor urmează să vedem, dar acest sondaj va ridica foarte multe semne de întrebare. Există mai multe publicuri care pot să sensibilizeze politicienii: cetăţenii români din Republica Moldova pe de-o parte, studenţii din Republica Moldova cu cetăţenie română şi descendenţii deportaţilor sau ai celor care au rude în Republica Moldova şi publicul de români basarabeni pentru care chestiunea basarabeană este importantă”, a explicat Dungaciu.

În opinia sa, Republica Moldova se află în prezent la ”o răscruce politică şi geopolitică care va fi marcată după eşecul summitului de la Vilnius”.

La rândul său, preşedintele Inscop, Remus Ioan Ştefureac a prezentat sondajul finanţat de Adevărul care arată că majoritatea populaţiei României susţine integrarea europeană a Republicii Moldova. Sondajul mai arată un grad mare de notorietate al inscripţiilor în spaţii publice ale mesajelor ”Basarabia, pământ românesc” şi ”Basarabia e România”, de 44%.

Potrivit sondajului, 51,7% dintre respondenţi consideră că Republica Moldova este mai apropiată de România şi de UE decât de Rusia, faţă de 25% care consideră că de Rusia şi Uniunea Eurasiatică. În privinţa viitorului Basarabiei, 25,6% optează pentru varianta integrării, 25,1% pentru varianta unirii, în timp ce 28,4% consideră că va rămâne cum este acum şi doar 7% consideră că se va apropia de Rusia. Mai mult, în eventualitatea imposibilităţii integrării RM în UE, 61,7% ar fi de acord cu unirea cu România, faţă de numai 22% care se opun.

Principalele dificultăţi ale unirii identificate de populaţia României sunt opoziţia Rusiei (52,4%), opoziţia din Republica Moldova (10,5%), opoziţia din România (8,3%) şi opoziţia Occidentului (6,7%).

Sociologul Darie Cristea a arătat că în Banat, Crişana şi Maramureş este cea mai slabă percepţie că România este apropiată de Uniunea Europeană. Pe de altă parte, segmentul de persoane peste 50 de ani a indicat preponderent opoziţia Rusiei ca principală dificultate în calea Unirii.

La rândul său, fostul ministru de externe Sergiu Celac a subliniat importanţa dimensiunii militare în cooperarea România- Republica Moldova. ”Conform doctrinei militare elaborate încă de pe vremea lui Stalin, contraofensiva la o posibilă agresiune din partea Occidentului era plănuită pe două direcţii de contraatac: una pe direcţia est-vest pe defileul Fulda şi a doua pe direcţia Nord-Sud, pentru care baza logistică era Transnistria. Gândirea militară are o anumită inerţialitate şi planurile făcute undeva, cândva, ele se păstrează pentru orice eventualitate. Acest element nu trebuie neglijat”, a explicat diplomatul.

În opinia sa, deşi problema a fost abordată în cadrul relaţiilor româno-ruse, nu a existat un ciclu de convorbiri referitor la Transnistria şi la interesele reciproce în această zonă.

”Avem nevoie, ţinând seama de sondajele de opinie, să articulăm o poziţie naţională la o problemă naţională…Există multe păreri. Ce nu e bine e că există mai multe păreri la nivelul decidenţilor politici”, a concluzionat Celac. El a mai reamintit că la Snagov toate forţele politice din România au reuşit să cadă de acord cu aderarea la NATO şi la UE şi că ar trebui să existe un dialog similar între toate forţele politice pentru a ajunge la o poziţie comună în privinţa relaţiei România-Republica Moldova şi România-Rusia.

Constantin Tănase, directorul ziarului moldovean Timpul, a arătat la rândul său că politicienii de dreapta din Moldova care se declară pro-români şi pro-unionişti în campania electorală schimbă placa când ajung la guvernare pentru că ”apare un conflict de interese pentru că jură că vor lupta pentru integritatea teritorială a R.Moldova”.

Principalele dificultăţi ale unirii identificate de populaţia României sunt opoziţia Rusiei (52,4%), opoziţia din Republica Moldova (10,5%), opoziţia din România (8,3%) şi opoziţia Occidentului (6,7%).

”Clasa politică de la Chişinău şi Bucureşti au găsit o şmecherie politică, că românii de pe cele două maluri ale Prutului se vor regăsi în UE. Ne amăgim de ani de zile”, a concluzionat el.

Antonia Colibăşanu de la Stratfor Europe a subliniat că ”negocierile 5 + 1 de la Geneva privind dosarul iranian trasează ce se va întâmpla după summitul de la Vilnius în această regiune mai mult decât summitul în sine”. În opinia ei, negocierile dintre SUA şi Iran se intersectează cu cele între SUA şi Rusia chiar în această regiune central-est-europeană, iar frontul de est este determinat în acest moment de R.Moldova ”care a avut curajul să spună că vrea UE”.

Experta a arătat însă că şi Ucraina a avut acest curaj, dar în ultima clipă a suspendat semnarea acordurilor de la Vilnius. ”Iniţierea tratatului de liber schimb nu înseamnă automat integrarea în UE, iar în Moldova, UE înseamnă acum mai ales Germania, nu România”, a explicat analista Stratfor.

Şi profesorul Silviu Neguţ, vicepreşedinte al Fundaţiei Universitare a Mării Negre, a arătat că după prăbuşirea URSS, R.Moldova a fost într-o poziţie specială. ”Spre deosebire de ţările baltice care au revenit la statalitatea dinainte, Republica Moldova nu fusese un stat şi ar fi trebuit să se unească cu statul din care făcuse parte. În Moldova a existat însă un vals constant între Est şi Vest şi două identităţi – una românească şi una moldovenească fabricată”, a explicat Neguţ.

Petrişor Peiu, fost consilier economic al primului ministru al României şi expert economic, a făcut o analiză a costurilor reunificării şi non-unirii dintre România şi Republica Moldova, plecând de la exemple istorice precum reunificarea Germaniei şi problema reunificării în Peninsula Coreeană. El a definit costurile reunificării ca fiind cele în infrastructură, în asistenţă socială şi în unificarea monetară.

”În momentul reunificării Germaniei, Estul avea un sfert din populaţia Vestului. După 20 de ani, s-au cheltuit potrivit estimărilor 2.000 de miliarde de dolari, cam un PIB mediu al Germaniei în decada 1990-2000. Dar companiile germane au câştigat 4.900 de miliarde la cifra de afaceri. Germania federală a câştigat enorm prin această reunificare”, a explicat economistul.

Peiu a mai arătat că în 1990 PIB-ul pe cap de locuitor în România şi Republica Moldova erau apropiate. ”Astăzi diferenţa este de 4 la 1. Acesta este costul nereunificării, iar acest decalaj va creşte la 10 la 1. România ar trebui să cheltuie jumătate din PIB-ul actual în următorii 20 de ani pentru a ne întoarce la situaţia din 1990 ca raport între PIB-urile pe cap de locuitor de 1,5 la 1”, a adăugat expertul. Cifra estimată pe care ar trebui s-o cheltuie România este de 90 de miliarde de dolari pe o perioadă de 20 de ani şi 3,5 miliarde USD pe an. Potrivit lui Peiu, România cheltuie 6% din PIB pentru investiţii şi ar trebui ca 40% din aceşti bani să-i cheltuie pentru Moldova.

”România, ca şi R.Moldova, are în prezent două deficite care se traduc în costuri structurale uriaşe – sistemul de pensii şi sistemul de sănătate. Investiţiile private în sănătate care sunt făcute de fonduri private de investiţii niciodată nu se fac pe o piaţă mică. Există un plus de PIB care se formează din această mărire a pieţei. România şi-ar dubla PIB-ul în următorii 8 ani dacă s-ar face unirea. Cred că merită suportate aceste costuri”, a concluzionat economistul.