Consulul României la New York îl implică direct pe Donald Trump în scandalul Giuliani. O fi de bine?

Miercuri, în timp ce fetele de la Politico.eu îl presau pe Giuliani cu întrebări, Cătălin Dancu, consulul României la New York acorda un interviu publicaţiei DC News.

„Toată lumea uită că totuşi el [Giuliani – n.r.] este şeful echipei de avocaţi a lui Donald Trump. Că relaţia şi încrederea de care el se bucură pe lângă preşedintele american este enormă. Trump nu-şi alegea ca şef al echipei de avocaţi o altă personalitate decât unul ca Giuliani. Este o naivitate să jigneşti şi să consideri că această scrisoare reprezintă aşa, o poveste a unei persoane private şi că Giuliani şi-ar fi permis să aibă o asemenea abordare a scrisorii fără o discuţie foarte serioasă cu preşedintele Trump. Chiar dacă nu e vorba de un accept expres, eu sunt convins că acest accept a existat”.

Un consul al României este convins de implicarea şi acceptul preşedintelui american într-o scrisoare de lobby adresată preşedintelui unei ţări din UE. Fără alte dovezi, decât convingerea intimă, personală şi faptul că Giuliani este o personalitate.

Eu unul consider că un consul al României care implică atât de direct, cu atâta entuziasm (încerc să mă abţin) un preşedinte într-o problemă atât de mâloasă ca cea a lobby-ului unei grupări obscure care are ca efect trimiterea unei scrisori la alt preşedinte, al unei ţări din Uniunea Europeană este un eveniment deosebit de presă.

Dancu îşi depăşeşte cu mult statutul diplomatic, devenind din apărător al diplomaţiei româneşti, suporter deschis al grupului respectiv de lobby.

Interesant este ce va face Ministerul de Externe. Dacă îl lasă să meargă înapoi la post, girează evident acest incident ieşit flagrant din canoanele diplomaţiei.

Consecinţa muşamalizării incidentului lui Cătălin Dancu ar atesta (dacă mai este nevoie nu ştiu) că România este un stat eşuat, care nu mai are nicio legătură cu Europa sau cu buna guvernare, şi că scrisoarea lui Giuliani şi lobby-ul aferent nu sunt accidente generate punctual de apropiaţi ai Puterii de la Bucureşti, agenţi de lobby străini etc. - ci parte integrantă a politicii externe a României.

Aşteptăm cu interes reacţia diplomaţilor europeni la tot acest dezastru.

Pentru România, aducerea acestui nou scandal în dezbaterea publică la New York şi Washington este benefică. Va scoate la lumina zilei toate tenebrele dosarului – iar eu cred că sunt multe şi murdare şi nu cred că Meleşcanu sau Dragnea vor acest lucru.

Oricum, putem avea convingerea că New York Times şi Washington Post, cu toate structurile din spate etc. nu vor lăsa să scape ocazia de a-l împroşca pe Trump încă o dată, şi că anchete serioase au fost deja demarate. La urma urmei, se dinamitează structuri construite cu sprijin american. Îşi închipuie cineva că cei din Langley sunt atât de idioţi încât să îşi taie craca de sub picioare? Pe nebunia creată de Kremlin în Siria şi Ucraina?

Spin-ul cu care presa va prezenta noua afacere este deja uşor de ghicit: administraţia Trump are şmenuri cu un regim corupt, care bate oameni în stradă. Semnalele anti-europene emise de puterea de la Bucureşti, deşi pro-americane pe faţă, pot derapa imediat într-o retorică pro-Moscova etc. etc.

Pentru amatorii de tărie, se poate merge chiar mai departe. Se va putea trage o paralelă dureroasă pentru administraţia actuală - şmecheriile pe care le face cercul din apropierea lui Trump nu sunt cu nimic diferite de sumele exorbitante pe care le primea fundaţia Clinton pe vremea când madam era Secretar de Stat, pentru a facilita întâlniri de nivel înalt.

Mai rău pentru SUA, momentul scandalului iscat de lobbyul Puterii de la Bucureşti este excelent ales în defavoarea lui Trump.

Preşedintele american are deja probleme majore din cauza scandalului Cohen, un scandal de care Rudolf Giuliani nu este străin. Alegerile midterm bat la uşă iar sondajele nu arată grozav. Ca să nu mai vorbesc despre faptul că presa de stânga îl vânează pe Trump mai rău ca în timpul campaniei electorale.

Veştile bune? Există mari şanse ca atunci când Donald Trump înţelege în ce este băgat cu sila şi fără o reală miză, să se întoarcă la 180 de grade. Cu brutalitate, aşa cum a făcut-o de atâtea ori.