Comisia Europeană dată în judecată pentru respingerea iniţiativei Stop TTIP

La Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a avut loc, marţi, prima audiere pe tema deciziei Comisiei UE de a respinge înregistrarea Iniţiativei Europene Cetăţeneşti (ECI), "Stop TTIP". Nemulţumiţi de respingerea iniţiativei prin care se cerea oprirea negocierii controversatului Parteneriat Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii între UE şi SUA - TTIP - şi respingerea tratatului între UE şi Canada - CETA - reprezentanţii ECI au contestat decizia Comisiei Europene în instanţă.

"Poziţia oficială a Comisiei transmite un mesaj catastrofal pentru cetăţenii europeni: Vocea ta nu contează la negocierea acordurilor internaţionale. Ai dreptul să ne sprijini deciziile, dar nu să le critici. Ei bine, punctul nostru de vedere asupra a ceea ce înseamnă democraţie în UE este foarte diferit, de aceea am apelat la CJUE", a declarat Michael Efler, membru al coaliţiei "Stop TTIP".

Punctul de vedere oficial al Comisiei Europene a fost că mandatele de negociere cu privire la TTIP şi CETA nu sunt acte juridice, ci doar acte pregătitoare interne între instituţiile UE şi, prin urmare, nu pot fi contestate printr-o Iniţiativă Cetăţenească. Mai mult, Comisia Europeană mai susţine că nu poate face propuneri de ratificare negative către Consiliul European şi, prin urmare, nu se poate conforma cu cererea cetăţenilor UE de a nu încheia negocierile CETA şi TTIP.

Pe de altă parte, coaliţia "Stop TTIP" susţine că decizia a fost motivată politic. "Suspectăm că CE intenţionează să se descotorosească de această iniţiativă incomodă. Tentativa nu a avut succes: Rezistenţa faţă de CETA şi TTIP este în continuă creştere, iar şansele de a opri cele două acorduri sunt mai mari ca oricând", declară Efler.

În plan politic, tactica Comisiei deja a dat greş: După respingere, iniţiativa s-a "auto-organizat" şi, împreună cu 500 de organizaţii partenere din întreaga Europa a strâns 3,3 milioane de semnături în următoarele 12 luni, mai mult decât strânsese ECI iniţial.

Context

Societatea civilă acuză că negocierile TTIP şi CETA, caracterizate de secretomanie, pun în pericol interesele a peste 500 de milioane de oameni din 28 de ţari viitoare semnatare a respectivelor tratate.

Principalele temeri ale promotorilor campaniei STOP TTIP sunt că aceste acorduri comerciale, extrem de controversate având în vedere secretomania care le-a înconjurat, vor acorda o putere fără precedent corporaţiilor şi aceasta va aduce daune statelor de drept, protecţiei mediului şi drepturilor cetăţeanului.

Criticile la adresa secretomaniei forurilor de la Bruxelles s-au amplificat după ce în presă au apărut numeroase dezvăluiri despre lobby-ul făcut de reprezentanţii unor corporaţii pentru influenţarea tratatelor comerciale transatlantice, publicaţii titrate precum şi agenţii de ştiri precum Reuters arătând că din documente oficiale "scurse în presă" rezultă că oficialii negociază propuneri care ar putea dăuna semnificativ cetăţenilor şi mediului.

Presa a dezvăluit, de exemplu, că SUA şi Canada au pus presiune pe UE să înlăture toate constrângerile asupra importurilor de petrol din nisipuri bituminoase - unul dintre cei mai poluanţi combustibili din lume iar un raport Friends of Earth a arătat, bazat pe documente, că mari companii precum Shell, Total şi ExxonMobil, precum şi alte grupuri de lobby de business, nu au precupeţit niciun mijloc pentru a-şi promova interesele la Bruxelles, unul dintre scopuri fiind de a influenţa conţinutul TTIP.

Potrivit FOE, asociaţii ale industriei petroliere, agenţii de PR, firme de avocatură, rapoarte ştiinţifice plătite de industrie, chiar şi membri ai Parlamentului European, guverne naţionale şi chiar José Manuel Barroso, fostul preşedinte al Comisiei Europene - actualmente consilier la Goldman Sachs - , au fost folosite pentru a promova interesele industriei de gaze de şist şi pentru a submina opoziţia la adresa exploatării acestei resurse, care se extrage printr-o tehnologie nocivă pentru mediu şi om.

De-a lungul anilor, criticile au vizat în principal faptul că, prin mecanismele de soluţionare a disputelor între investitori şi state, cele două tratate ar putea contracara periculos eforturile guvernelor de combatere a schimbărilor climatice şi de protecţie a cetăţenilor prin legislaţie specifică. Statele ar fi obligate să plătească milioane, în compensaţie pentru corporaţii care îşi pierd din profituri din cauza unor legi care protejează interesele naţionale în domeniul mediului, salarizării, sănătăţii, protejării agriculturii naţionale etc. însă îi dezvantajează pe investitori.