John Kerry intensifică promovarea TTIP

Administraţia SUA este dedicată finalizării unui acord de comerţ liber cu Uniunea Europeană în 2016 şi consideră că acesta este chiar mai esenţial după ce britanicii au votat pentru ieşirea ţării loc din bloc, a declarat luni secretarul de stat american John Kerry.

Uniunea Europeană şi Statele Unite negociază acordul TTIP (Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii) de trei ani, ambele tabere dorind să ajungă la o finalizare a discuţiilor în 2016.

“[Acest acord] rămâne o prioritate ridicată pentru preşedintele [american Barack] Obama şi pentru administraţia noastră şi există un motiv pentru acest lucru”, a declarat Kerry la o conferinţă de presă după o întâlnire în Bruxelles cu miniştrii UE de externe.

Kerry a precizat că nu este de acord cu cei care susţin că TTIP nu va fi pus în funcţiune.

“Credem că există o oarecare mitologie ce a fost ataşată acordului şi este treaba noastră să ne asigurăm că informăm oamenii în mod adecvat în privinţa modului în care va funcţiona de fapt TTIP pentru cetăţenii Europei”, a susţinut Kerry, adăugând că plănuieşte să explice această modalitate de funcţionare în mai multe discursuri pe care le va susţine în lunile următoare.

În plus, Kerry a declarat că TTIP a devenit şi mai importantă după votul Marii Britanii de a ieşi din Uniunea Europeană, ţinând cont că va fi creată o piaţă vastă.

“Acordul are abilitatea de a acţiona ca o contragreutate la potenţialele efecte negative ce ar putea apare în cele din urmă de structura care este negociată între Marea Britanie şi Europa”.

Cel mai controversat aspect al TTIP, cât şi în cazul acordului CETA, este reprezentat de aşa-numitele ISDS, clauze ce permit corporaţiilor să conteste la curţi internaţionale de arbitraj private legile naţionale care nu le convin. De exemplu, dacă un Parlament naţional votează o lege ce ar afecta o investiţie şi profitul unei companii, aceasta din urmă ar avea dreptul să intenteze un proces împotriva legii potrivnice. Procesele vor fi judecate nu de instanţe de judecată publică, teoretic imparţiale, ci de o Curte de Arbitraj. Deciziile acestor Curţi de Arbitraj nu pot fi atacate cu apel şi presupun, de regulă, penalităţi foarte mari pentru guverne.