Comisia de la Veneţia, despre România: Anularea alegerilor prezidenţiale nu trebuie să se bazeze exclusiv pe informaţii clasificate

Comisia de la Veneţia a făcut public luni un raport despre anularea alegerilor prezidenţiale din România de către Curtea Constituţională. În document se arată că "dovedirea încălcărilor legii prin campanii online şi prin intermediul social media este deosebit de dificilă" iar "deciziile bine motivate şi transparente cu privire la astfel de chestiuni sunt cruciale."

În opinia Comisiei de la Veneţia, astfel de decizii ar trebui să indice cu precizie încălcările şi dovezile, şi nu trebuie să se bazeze exclusiv pe informaţii clasificate (care pot fi folosite doar ca informaţii contextuale), deoarece acest lucru nu ar garanta transparenţa şi verificabilitatea necesare, se arată în raport, potrivit G4Media.

”Părţile afectate trebuie să aibă posibilitatea de a-şi prezenta punctele de vedere şi dovezile”, mai arată Comisia de la Veneţia în raportul său.

În acelaşi timp, ”trebuie avut în vedere faptul că anularea primului tur al alegerilor prezidenţiale din România de către Curtea Constituţională a României, chiar dacă nu este prima decizie judecătorească de anulare a alegerilor prezidenţiale din Europa, este specială din mai multe puncte de vedere”.

În primul rând, Curtea Constituţională s-a sesizat din oficiu în baza unei dispoziţii de competenţă extinsă potrivit căreia „Curtea Constituţională veghează la respectarea procedurii de alegere a Preşedintelui României şi confirmă rezultatele votului”.

În al doilea rând, decizia se bazează pe interferenţa prin intermediul reţelelor de socializare şi pe utilizarea disfuncţională a tehnologiilor digitale şi a IA în favoarea unuia dintre candidaţi. Astfel, deficienţa nu este direct legată de procesul electoral în sine, ci mai degrabă de faza pregătitoare a alegerilor şi de influenţă netransparentă asupra alegătorilor.

În al treilea rând, deşi decizia se întemeiază pe o încălcare a dispoziţiilor legilor electorale, în special a legilor privind finanţarea şi, prin urmare, pe lipsa de corectitudine a alegerilor, se pare că Curtea a identificat, de asemenea, un atac la adresa suveranităţii statului român ca urmare a influenţei externe asupra procesului electoral.

Recomandările-cheie ale Comisiei de la Veneţia:

A. Deciziile de anulare a rezultatelor alegerilor ar trebui să fie luate de cel mai înalt organism electoral şi astfel de decizii ar trebui să poată fi revizuite de cel mai înalt organ judiciar, de curtea constituţională sau de o instanţă electorală specializată, atunci când există un astfel de organism judiciar [punctul 21];

B. Competenţa instanţelor constituţionale de a invalida alegerile din oficiu – dacă există – ar trebui să fie limitată la circumstanţe excepţionale şi reglementată în mod clar [punctul 27];

C. Anularea unei părţi a alegerilor sau a alegerilor ca întreg poate fi permisă numai în circumstanţe foarte excepţionale (formularea în original – very excepţional circumstances) ca ultima ratio şi cu condiţia ca neregulile din procesul electoral ar fi putut afecta rezultatul votului [punctele 18 şi 39];

D. Procesul decizional privind rezultatele alegerilor trebuie să fie însoţit de garanţii adecvate şi suficiente care să asigure, în special, o procedură echitabilă şi obiectivă şi o decizie suficient de motivată, bazată pe fapte clar stabilite care dovedesc nereguli care sunt atât de semnificative încât ar fi putut influenţa rezultatul alegerile; părţile afectate trebuie să aibă posibilitatea de a-şi prezenta punctele de vedere şi dovezile, şi puterea discreţionară a judecătorului care examinează chestiuni electorale ar trebui să fie ghidată şi limitată de condiţiile prevăzute de lege; deciziile trebuie luate în termene rezonabile [par. 16, 28, 31, 33];

E. Ar trebui să fie posibilă contestarea rezultatelor alegerilor pe baza încălcării drepturilor electorale, libertăţilor şi intereselor electorale de către stat, actori electorali publici şi privaţi, precum şi pe baza influenţei mass-media şi, în special, a mass-mediei sociale, inclusiv a celor sponsorizate şi finanţate din străinătate [punctele 48 şi 49];

F. Statele ar trebui să reglementeze consecinţele tulburărilor informaţionale, ale atacurilor cibernetice şi ale altor ameninţări digitale la adresa integrităţii electorale; candidaţilor şi partidelor trebuie să li se acorde un acces corect şi acces corect şi echitabil la mass-media online, iar reglementările ar trebui puse în aplicare pentru a se asigura că sistemele de inteligenţă artificială ale intermediarilor de internet nu favorizează anumite partide sau candidaţi în detrimentul altora [punctele 54 şi 55];

G. Normele generale privind finanţarea şi transparenţa campaniilor electorale ar trebui aplicate campaniei electorale online prin intermediul platformelor social media; statele ar trebui, de asemenea, să reglementeze faptul că publicitatea electorală online trebuie identificată ca atare şi trebuie să fie transparentă, iar platformele social media sunt obligate să dezvăluie date privind publicitatea politică şi sponsorii acesteia [punctele 56 şi 58].